Titlul reprezintă singurul lucru pe care l-am ţinut minte din articolul lui Andrei Plesu, Cultura de internet. Am aflat de articol de la Dragoş, iar Dan Dumitrescu a mai săpat puţin şi-a pus-o de o leapşă în direcţia blogosferei. Am mai scris despre Andrei Plesu în contexul întâlnirilor sale cu cultura internetului, nu mai subscriu la toate chestiile de atunci, însă nu mai sunt motivat să revin la discutiile şi filozofelile pe marginea blogosferei.

După o discuţie de acum câteva seri, Dragoş revine şi el cu mingea la fileu şi cred că se poate stârni o frumoasă discuţie despre Pleşu şi turismul domniei sale în mediul on line, despre internet şi despre ceea ce ne imaginam c-ar putea însemna cultura.

Cu ce să începem,  dragă Dragoş C. Butuzea?

Cu faptul că nu există pretenţia că internetul înseamnă cultură decât în mintea unora cu care oricum nu ai de ce şi pentru ce să dialoghezi?
Cu faptul că internetul nu înseamnă acumulare de cunoştinţe mai mult decât cărţile tipărite?

Cu faptul că nu internetul a descoperit cultura de popularizare? Cu faptul că o mare parte din ceea ce înţelegem în mod curent prin “cultura” este doar o cultură de transmitere şi popularizare?
Cu faptul că un bun dobândit cu efort nu este cu necesitate mai valoros spiritual decât un altul dobândit fără efort?
Că nu internetul a introdus “coeficientul de facilitate”? Că toată istoria noastră înseamnă căutare a uşurinţei şi a accesibilului?

E ca şi cum un nene de acum 3000 de ani care căra cu el plăcuţele de lut pe care era scrisă Epopeea lui Ghilgames ţi-ar reproşa uşurinţa cu care umbli cu o carte la tine?
E ca şi cum un copist ar reproşa unui tipograf că perverteste efortul cu care o carte este multiplicată şi făcută disponibila unui public mai larg. Dacă o carte copiată de mână era mai scumpă şi, prin urmare, accesibilă doar unui nobil, o carte tipărită a devent mai ieftină şi accesibilă şi, să zicem, unui fiu de măcelar sau hangiu.

Tot articolul lui Andrei Pleşu este o generalizare care apoi cade în ţinta să adevarată: personajul de pe Antena 3 care, cu laptopul în stânga sa, emite parfum de Google.
Andrei Pleşu probabil va rămâne ca un frumos exerciţiu de stil pe care cultura română şi l-a permis într-un anumit moment, însă cu siguranţă, în acest caz nu ma ajută să înţeleg miza spirituală pe care internetul o poate propune pentru o eventuală cultură a viitorului.