Nu cred că voi apuca să-i mulţumesc îndeajuns lui Lorin pentru că şi-a dorit – cu răbdare şi uneori cu prea mult tact – ca o selecţie din articolele acestui blog să apară într-o carte la Curtea Veche.
Duminică, la un shooting de aproape patru ore pentru Revista ON, alături de Ina şi Lorin, Irene şi Cătălin, în timp ce-i povesteam lui Cătălin, mă gândeam cum încet-încet ajung treptat să cred şi eu în cartea mea. Nu doar in modul ludic şi autopersiflant în care-mi imaginam experienţa publicării înainte, ci de-a dreptul sincer şi îndrazneţ: va fi o carte bună, mă bucur că va apărea, iar acesta va fi doar începutul prezenţei lui Ciubotaru în spiritele voastre.
“Hai, dă-mi existenţialism!”
Ca un tip curajos ce sunt, am cântat la Blog & Roll alături de Jolly, melodia California dreamin’. Trebuia să o cântăm cu Ramona, însă au plecat mai devreme. Pe cât de urât şi ridicol am cântat-o, pe atât de mişto a fost sentimentul.
“Hai, dă-mi angoasă plină de romantism!”
Joi, săptămâna aceasta, Andrei Ruse – a cărui carte o citesc acum – m-a invitat în Club A, la Poeticile Cotidianului la o discuţie despre cartea sa şi despre cultură, în general.
De regulă, discuţiile despre cultură se referă la veşnicele probleme ale tinerilor talente, ale problemelor pieţei de carte, ale marasmului cultural autohton şi… deja am adormit.
“Hai, dă-mi Auschwitz cu îngheţată!”
Andrei Crivăţ şi al sau proiect drag, m-au imbiat la câteva amintiri frumoase cu alura culinară pe care le-am povestit cu mare drag. Că tot veni vorba de Andrei Crivăţ, am auzi o poveste cum că cineva îşi făcuse într-un sat un magazin atat de frumos, încât oamenii, vizitându-l, se descălţau la intrare.
“Hai, dă-mi căldură, ridică-mi nivelul mării!”
Un articol cu dinţi pertinenţi scris de Dragoş Bucurenci pentru B-24-FUN cu “ecologia e cea mai bună fiţă care i s-a întâmplat poporului român”. Geo, ce părere ai?
“Hai, dă-mi lectură intensă!”
Dacă o vezi pe Jen în metrou, o găseşti citind. Dacă îi trimiţi un sms din mulţime cu:
“Ce citeşti?”
Zâmbeşte, se uită în jur şi nu te vede, se reapucă de citit şi îţi răspunde la mesaj cu umor.
Un cititor adevărat nu se deranjează decât puţin, nu-i aşa?
neah, vorbim numai de cartea mea si povestea ei, asa ca risti sa te plictisesti si mai rau. 🙂
stii ca ajung(em) pe cdg, da? :))
nici nu ma indoiesc:)
Pingback: Cartea din geanta » Blog Archive » Schimbare de roluri
Si odata intensificat misterul intra in scena imaginatia cu chef de “alergat”! 😉
…si totusi, cand iti vei purta gresia prin spiritele noastre? 🙂 Sau s-a publicat cartea si eu nu stiu. 😀
n-a aparut inca. Daca ar fi aparut, s-ar fi simtit:)
Off, ne pare rau ca a trebuit sa plecam! 🙁 Data viitoare poate o sa cantam impreuna, daca o sa mai ai chef. 🙂
Interesant.
Oare ce-o insemna a “stii cu ce se mananca” ecologia? Si la ce se refera B. cand vorbeste de ecologie? La stiinta propriu-zisa (aia care se ocupa de ecosisteme, biocenoze si lanturi trofice) sau la lifestyle?
Daca vorbim de stiinta, atunci in afara de specialistii care o studiaza, clar nimeni nu stie cu ce se mananca. Daca vorbim de lifestyle, atunci intrebarea nu prea mai face sens (:D).
Ecologia ca lifestyle are si avantaje: diseminare larga, si dezavantaje: diluarea/distorsionarea mesajului.
Asta cu stinsul luminii e un exemplu de diluare: oamenii cred ca e o actiune semnificativa, cu impact. La fel si mass-ul acela despre aruncatul uleiului in chiuveta. Sunt doar pseudo-actiuni, ce nu am impact semnificativ si servesc, la fel ca anumite feluri de mancare, sa dea impresia ca s-a facut ceva, un fals sentiment de satietate. Si astfel adevaratele chestii cu impact nu le mai face nimeni. (De altfel, pe ideea asta mi-am si scris posturile despre cele doua actiuni. Pe care si anume le recomand. /selfpromotion)
Totusi, ecologia ca lifestyle, ca fitza, e un beachhead pe care se pot construi, incet-incet, edificii mai trainice.
Btw, articolul lui TrU dovedeste ca omul e prost si nu stie sa se documenteze. Sa spui in 2008 ca incalzirea globala inca e sub dezbatere e foarte trist.
G.
Si cand o se lanseze cartea, ai si un circuit geografic, o sa lansezi in mai multe orase? Sau doar in Bucuresti?
Nu de alta, dar ar fi interesanta devirtualizarea, imprumut termenul de pe blogul Dulce Mahala.
De obicei inchipuirile nu sunt simetrice cu realitatea. 🙂
Gramo, s-a făcut
Geo, prin generală găsisem în podul vecinului un sac cu manuale vechi prin care şi unul de “Ecologie”, un manual românesc din anii ’70. L/am citit tot, am încercat să aplic tot ce citisem pe acolo (luam mostre de apă, am curăţat un parc întreg singur etc.), însă la ora de biologie, la nu ştiu ce lecţie am început să bag texte din manualul de “Ecologie”. Profesoara a sesizat “noutatea”, m-a întrebat de unde ştiu şi m-a rugat să-i aduc şi ei cartea. I-am adus-o si adusă a rămas.
Are cineva acel manual de “Ecologie”? A învăţat cineva de pe el?
ddunia, între 19-23 noiembrie va fi Gaudeamus, atunci va fi lansată cartea. Mai departe, încă nu ştiu nimic.
🙂 In 21 ar trebui sa fiu si eu in Bucuresti, poate prind si lansarea cartii.