Nu cred în egoismul generalizat al fiinţei umane. Nu pot să înghit suspiciunea pe care o aruncă ceilalţi atunci când întreabă:
“Dar lui ce-i iese?”

Este păcat că anumite stări de spirit să fie încorsetate brutal în câteva cuvinte şi expresii. Cuvântul filtrează şi împuţinează multe din nuanţele, umbrele şi luminile unei stări de spirit. Cuvântul sărăceşte privirea emoţională pe care o aruncăm asupra lumii. Un intermediar inodor şi incolor.

Astfel, aş dori:
Un cuvânt pentru “tristeţea unei dimineţi de luni când observ că afară este înnorat”.
Un alt cuvânt pentru “bucuria când găsesc liftul la parter”.
Un alt cuvânt pentru “plăcerea pe care o simt când mănânc în timp ce citesc”.

Şi pentru :
“Relaxarea când găsesc un loc liber în metrou”.
“Zâmbetul pe care-l afişez când vorbesc cu ea la telefon”.
“Senzaţia de început de lume când adorm în lenjerie curată”.
“Sunetul escatologic al unei melodii triste-ofensive”.

Într-o vară caniculară, pe câmp la umbra unei căpiţe, bunicul mi-a spus următoarea pildă:
“Când vrei să mănânci o bomboană, abţine-te pentru cinci minute. Aşează bomboana în faţa ta şi amână-ţi pofta.”

A fi protejată este apogeul sentimentului fiinţei la femei. Ţinta oricărei acţiuni a oricărei femei este să se simtă protejate.

Când îşi schimbă tamponul, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Când se dă cu ruj, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Când urcă în lift, când stă în metrou, când mănâncă un covrig, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Tot ce este nevoie să ştim despre femei, este faptul că trebuie să se simtă protejate, trebuie să se protejeze.

Sună-ţi iubita şi întreab-o:

“Bună, te simţi protejată?”

Cutremure, inundaţii, razboaie, încălzire globală, unghii zgâriate, conexiune slabă la internet, un lapte prea îndulcit, de toate aceste lucruri şi de multe altele, o femeie trebuie să fie protejată şi mai presus de toate, să se protejeze.

Mentalul feminin este clar şi iremediabil setat pe a proteja, a se proteja, protejare.