Ieri seară am venit atât de obosit de la muncă (un brainstorming prelungit pe terasa din curtea agenţiei) încât m-au luat ameţelile în drumul de la bucătărie la dormitor.

Eram încărcat cu treburi restante, îmi trebuia câteva ore bune pentru a le rezolva şi-am decis să le fur din noapte.
Era 23:00 şi-am pus ceasul să sune la 02:00. Pragul minim de trei ore de somn.

Am adormit citind Libelula – împrumutată de la Ionuca – şi m-am trezit alarmat la 02:00. Am pus telefonul să sune la 03:00. Apoi la 04:00. Continue reading →

Nu cunosc niciun bătrân de oraş, nici un pensionar care locuieşte la bloc. Ştiu pe mulţi, îi pot identifica după chip şi mers, însă nu-i văd. Nu îi am cartografiaţi afectiv, iar respiraţia lor nu-mi abureşte ochelarii.

Am crescut la casă pe o stradă unde bătrânii ieşeau la gard şi priveau în stradă.
Astfel, toţi bătrânii din imaginarul meu locuiesc la casă.

Apoi, toţi bătrânii erau bunicii cuiva, nu erau de capul lor în această lume. Erau bunicii cuiva şi vecinii cuiva. Primeau vizitele copiilor şi nepoţilor şi schimbau o vorbă cu vecinii. Nimeni nu se rătăcea. Continue reading →

via bucurenci.ro

când îl întâlneşti prima oară, e un dandy postmodern care te face să iei distanţă. pare pre(a)ocupat de tot felul de probleme în care tu nu intri. deocamdată.

dar dacă intri, eşti analizat. nu ştii cum, nu te priveşte prea mult în ochi, în schimb vorbele liniştite îţi sucesc inteligenţa pe toate părţile.

intră în orice discuţie, cu inocenţă de arheolog şi uneori eşti descumpănit între epatare şi autenticitate. în cele din urmă, când îl cunoşti mai bine, cumpăneşti spre cea de-a doua.

unii îi identifică numele cu sexul oral, alţii cu pionierii bloggingului românesc, alţii cu narcisismul, a se vedea si headerul. poate au dreptate cu toţii.

eu personal îl identific cu postările lui de-nceput, savuroase şi poate teribiliste, dar cum spuneam mai sus, autentice şi pe care curtea veche i le-a refuzat. şi cu reînvierea nopţilor studenţeşti, vorbind cu entuziasm inepuizabil despre goethe, eliade, lumea presocratică şi altele. dar mai cu seamă despre cum să “trăieşti” filozofia.

Articol scris de Dragoş C. Butuzea.

Mi-a plăcut la nebunie Middlesex. După Houellebecq descoperit anul trecut, Jeffrey Eugenides îmi este o revelaţie frumoasă.
Până când mă voi decide să scriu o recenzie a cărţii, semnalez mai jos două fragmente (unul estetic-aforistic, altul rezumativ-popularizator):

“Era atâta dragoste în ochii lui Milton, încât era imposibil să caute acolo adevărul.” Continue reading →

Am găsit în lada din mansardă jurnalele din adolescenţă. Am stat câteva ore să răsfoiesc câteva caiete şi m-am lăsat surprins de jurnalul din ianuarie 2000. Eram în pragul unei căderi, iar două săptămâni n-am putut citi decât basme.

Rândurile de atunci transmiteau senzaţia unui ritual de trecere. Ceva trebuia să moară în mine pentru ca altceva să poată renaşte.
Mai jos am scos câteva din gândurile de atunci, de la 20 de ani: Continue reading →