Mereu simt o melancolie când revin acasă, în Moineşti. De parcă am plecat odată de-adevăratelea, iar de atunci n-am revenit niciodată cu adevărat.
Mă joc de-a turismul în locurile natale.
M-am plimbat sâmbătă cu frate-miu, cu maşina, prin toate împrejurimile oraşului (Măgura, Osoiu, Tajbuga, în Schelă) şi prin satele copilăriei (Poduri, Prohozeşti, Bucşeşti, Cernu, Buleni, Cornet).
I wish you plenty of time!
Frumos! E bine acasă.
ce locuri pitoresti, pentru astea am facut si eu o vizita acasa (inclusiv la tara) 🙂 am poze relativ asemanatoare 😀
Locul copilariei intotdeauna oriunde am fi ramane drag sufletului.e bucatica aceea de rai a fiecaruia in parte.sa ai parte de bucurii multe in zilele astea de sarbatoare.Apropo si voi aveti o “Magura”.si in comuna in care eu am locuit este un deal “Magura”
Acolo nu s-au inverzit inca frunzele…
ce fata de turist ai 🙂
si yo am fost pe osoiu si apoi la vasiesti …da` luni..mi`ar fi placut sa pot ciocni un ou cu tine…sunt sigur, ca ptr mine, ar fi fost o experienta de neuitat…si, oricum, prin putine locuri, primavara e la fel de frumoasa ca la moinesti…
Chiar ca nicaieri nu e mai bine ca acasa :). Daca stiam mergeam si eu la plimbare cu voi 😛 (glumesc). Pe mine cel mai mult, de fecare data cand merg acasa, ma inspaimanta ca vad Magura cam “gol”, s-au taiat f multi copaci acolo in ultimii ani :(, cand vii dinspre Bacau se vede cel mai bine…
pe strada Moinesti locuiesc eu si nu-i asa… e un aer ”de militari” din ce in ce mai sufocant 😀