Este păcat că anumite stări de spirit să fie încorsetate brutal în câteva cuvinte şi expresii. Cuvântul filtrează şi împuţinează multe din nuanţele, umbrele şi luminile unei stări de spirit. Cuvântul sărăceşte privirea emoţională pe care o aruncăm asupra lumii. Un intermediar inodor şi incolor.
Astfel, aş dori:
Un cuvânt pentru “tristeţea unei dimineţi de luni când observ că afară este înnorat”.
Un alt cuvânt pentru “bucuria când găsesc liftul la parter”.
Un alt cuvânt pentru “plăcerea pe care o simt când mănânc în timp ce citesc”.
Şi pentru :
“Relaxarea când găsesc un loc liber în metrou”.
“Zâmbetul pe care-l afişez când vorbesc cu ea la telefon”.
“Senzaţia de început de lume când adorm în lenjerie curată”.
“Sunetul escatologic al unei melodii triste-ofensive”.
Pentru asta există haiku. Spiritul nostru carpatin este neîncrezător în ceea ce nu poate pipăi, iar proiecţiile detaşate material de imediatul concret îl sperie, îl fac neîncrezător…(ce-i în mână nu-i minciună). Pe alt plan, insuficinţa capacităţii de a face proiecte ne atârnă de glezne ca o ghiulea. “Mai mă gândesc ” acum şi la nenumăratele sinonime pentru zăpadă ale eschimoşilor, sau pentru cămilă ale beduinilor.
Ziceam şi eu…
Eu consider ca nonverbalul isi are rostul lui, si cateodata este mai presus de “La Inceput a fost “Cuvantul””. As putea oferi un raspuns la doleantele de mai sus, insa nu cred ca aceasta a fost miza ta, mai ales ca este o diferenta de reprezentari la mijloc. Cateodata, pentru a pretui starea in care ne aflam sau insasi cuvintele, nu folosim limbajul articulat.
Un cuvant pentru marea inghetata, pentru intepenirea ta in fata ei, pentru golurile care ajung sa te inalte, pentru coltul care devine castel si castelul ce devine temnita??!
Un cuvant pentru toate cuvintele pe care nu mai apuci sa le spui, dar pe care le depui la picioare cu toata fiinta ta??!
Un cuvant pentru un Buna ziua la care ti se raspunde cald…
Exista! Trebuie doar sa-l rostim mai des.
Straniu, desi spui ca iti doresti cuvinte pentru expresiile de mai sus, mie mi se pare ca ai redat foarte clar ceea ce inseamna ele, chiar si asa, folosind mai multe cuvinte insiruite.
M-am gândit şi eu acum câtva timp la cuvinte. Mă gândeam ce ar fi fost dacă nu ar fi existat… le-am găsit ca o comoară, pentru că pot să-mi descriu, cu ele, gândurile, stările…
Câteodată, însă, există anumite cuvinte tacite, care-mi pot fi mai folositoare…
Fara cuvinte eu as fi un om mort. Imi place sa comunic, sunt expresiv, atat verbal cat si prin mimica si am mereu ceva de transmis, relevant sau nu.
Cuvinte prea stramte? Nu stiu…1 cuvant poate tine in el o intreaga istorie, o rezolutie, o cale, un mister, o fiinta.
Cuvantul este cel care dicteaza esenta vietii omenesti.
E un mare talent sa mânuiesti cuvintele.
Dintre toate formele de exprimare – cel in cuvinte (scrise sau nescrise)e cel mai dificil si defectuos. Cuvintele ne sunt la indemina. Toti invatam acest mod de exprimare, de mici… si-l perfectam o viata intreaga. Dar putini ajung maestrii in mânuirea lor. E un talent. Te nasti cu el au ba.
De acord cu Relu si frenchmaria.
cuvantul- moartea unui moment mental si/sau senzorial de tip sonor
fotografia- moartea unui moment al mentalului si senzorialului de tip vizual
Cuvantul a fost inventat pentru a mentiona un obiect care lipseste in momentul discutiei din realitatea inconjuratoare. Unele lucruri nu fac parte din lumea materiala si nici macar din cea abstracta ca marginaitate a materialului. E doar unul din motivele de tip “palpabil” pentru care nu-mi place in mod special sa fiu fotografiata, sa vorbesc despre poze, filozofie sau natura. Unele cuvinte sunt prea mici pentru a putea desemna sensul sangerand pe care-l inghesuim in forma geometrica a unui cuvant imaginat in spatiu. De aceea le numim cuvinte “mari”.
Aş dori un cuvânt pentru “plăcerea pe care o simt când mănânc în timp ce citesc” http://www.adrianciubotaru.ro/cuvinte-pr…
@adrianciubotaru cuvantul e UNHEALTHY!
@adrianciubotaru Chillax 🙂
@adrianciubotaru of, s-ar rasuci in mormant Anton Pann, auzindu-te cu astfel de graituri blasfemiatoare :))
@adrianciubotaru boierie 🙂
‘profanare’ 🙂 Ce legatura ar putea avea hrana spirituala cu cea alimentara, fizica?
cuvintele sunt doar un ambalaj care imbraca mai frumos sau mai urat ceea ce vrem sa exprimam. cuvintele sunt parghii sau arme sau orice vrem noi sa fie.
nu avem nevoie de ele. surdo-mutii nu folosesc cuvinte, folosesc gesturi ca sa se exprime si comunica foarte bine.
ai vazut vreodata cum exprima un surdo-mut “te iubesc”? isi freaca sufletul cu palma pe care o intinde apoi persoanei careia vrea sa-i arate ca o iubeste.
este un gest care valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte, in mod cert valoreaza mai mult decat un simplu “te iubesc!”.
imi vine in minte un vers al lui pablo neruda “nimeni nu stie ca te iubesc, doar sufletul meu, iar el e mut”.
unele lucruri nu se spun…
Aş vrea un cuvânt pentru “plăcerea pe care o simt când mănânc în timp ce citesc”: http://www.adrianciubotaru.ro/cuvinte-pr…
@adrianciubotaru ‘profanare’ 🙂 Ce legatura ar putea avea hrana spirituala cu cea alimentara, fizica?
@genovevabreaz n-ai idee!:)
Voluptate?