1. A fost un info trip sponsorizat și organizat cu prilejul împlinirii a unui an de Ciuc Radler în România. A inclus – alături de bloggeri & jurnaliști – o vizită la fabrica de bere din Miercurea Ciuc și o excursie la München pe urmele adevăratului Radler german. Continue reading
În fiecare an, lumea se plânge că Vama Veche nu mai este ce-a fost. Teoria mea este că cineva începe primul să se plângă și apoi îl urmează toți.
Anul acesta, am ajuns – spre surprinderea mea – să-mi verific teoria. La câteva zile de la deschiderea sezonului, rezemați de peretele unei bodegi, doi tipi filozofau: Continue reading
Pentru curajul de a-și expune defectele în văzul lumii.
Pentru serialele de peste Ocean: House of Cards, House of Lies, Suits, The Newsroom sau Homeland.
Pentru show-urile de calitate pe care le urmăresc frecvent: The Daily Show, The Colbert Report. Continue reading
Sunt în perioada în care ascult Vibe FM (mai ales în mașină) și cum în trafic nu prea pot activa Shazam, am intrat apoi pe siteul lor să frunzăresc topuri și playlisturi pentru a găsi cutare melodie care mi s-a părut că sună într-un fel.
Am făcut mai jos – din rațiuni umanitate, bineînțeles – o scurtă listă cu melodii găsite și apoi intrate pe repeat: Continue reading
Nimic nu mă ajută mai mult, în situațiile de criză, decât să văd pe cineva mai panicat ca mine. Revin imediat cu picioarele pe pâmânt, iar situația se banalizează instant.
E cea mai bună accelerare a stimei de sine când vezi pe cineva mai pierdut decât tine, iar rezultatul este unul pe măsură: începi să vezi rezolvarea situației în același timp cu demersul de calmare al celui panicat.
Excepția de la regulă se întâmplă atunci când panica vine de la cineva pe care îl vedem ca o autoritate și atunci ne apare gândul “Dacă și el crede că situația e gravă…”
Per total însă, în concluzie, așteptați un moment când ceva rău se întâmplă. Nu vă grăbiți să evaluați situația, după ce persoana mai panicată se trădează, soluțiile vor apărea de la sine.
Ar putea fi o metaforă pretențioasă, dar titlul reprezintă rezumatul unei escapade la mare cu prilejul promovării proiectului 4inmasina.ro: prin sudul Dobrogei, stând la coadă să trecem cu bacul, pe drumuri aproape goale, prin localități de frontieră, prin sate cu nume ciudate și cu oameni cu fizionomii atipice, printre câmpuri de rapiță și grău. Continue reading
E un drum care mi-a rămas în minte de prima dată, în vara lui 2009, când – alături de câţiva bloggeri – am plecat către Vama Veche prin sudul Dobrogei. Atunci eram mai mulţi în două maşini, iar de data aceasta mergem în sistemul 4inmasina.ro.
Traseul este afişat mai jos, iar după trecerea cu bacul a Dunării urmează un drum aproximativ paralel cu graniţa. Un drum aproape liber, pitoresc și plin de istorie (Mănăstirea Dervent, Tropaeum Traiani sau cetatea de la Adamclisi) pe care îl voi reface vineri, 3 mai .
Despre 4inmasina.ro
www.4inmasina.ro este disponibil un nou serviciu de carpooling dedicat publicului din România. Acest serviciu are în vedere promovarea comportamentului de împărțire a mașinii cu alți pasageri, cu scopul de a reduce traficul și emisiile de carbon, dar și de a diminua cheltuielile cu combustibilul sau a face parcursul drumului mai distractiv.
Poze din călătorie voi pune pe Facebook și pe #4inmasina.
Luni dimineața, la o cafea, împărțeam cu Răzvan Baciu un B-MAX cu un rezultat foarte simplu:
“Conduc eu până acolo și la întoarcere o iei tu.”
Ne aștepta un drum până la Craiova, la Fabrica Ford, unde urma să participăm la evenimentul de presă care a inclus lansarea producției noului motor Ecoboost de 1.5 l, un motor care va echipa viitorul Ford Mondeo (China, Europa) și actualul Ford Fusion (SUA).
Răzvan dorea să filmeze în fabrică, iar eu reveneam după un an în același loc unde participasem la lansarea producției modelului B-MAX. Acum, printre zumzetul roboților industriali și explicațiile unui inginer, am parcurs traseul de producție al noului motor de 1.5 L Ecoboost într-o hală imensă unde ai fi putut parca un avion.
Prima impresie: totul curat și totul plin de reguli (atât pentru muncitori, cât și pentru vizitatori). Reguli de protecție a muncii și reguli care implică procesul de fabricare. În jurul tău, dincolo de toate utilajele și toți roboții, muncitori îmbrăcați în uniforme alb-albastre. De toate vârstele și de toate calificările (dacă se poate spune astfel).
E un proces lung și plin de standarde care trebuie respectate: de exemplu, un arbore cotit vine în stare brută din Spania, este finisat la Craiova și îl vei întâlni în cadrul unui motor care va echipa o mașină cu sigla Ford condusă de un chinez sau de un american.
În cadrul aceleiași vizite, am mai aflat că:
La întoarcere, în drumul spre Bucureşti, a urcat Răzvan la volanul B-MAX-ului şi a început altă aventură. Răzvan se grăbea, Răzvan este un şofer experimentat, Răzvan conduce de obicei un Subaru Impreza STI. B-MAX e o maşină cuminte pentru o familie tânără, este echipat cu un motor de 1 L Ecoboost care dezvoltă 125 CP, dar nu cred că a muncit atât de mult cum a făcut-o pe traseul Craiova – Bucureşti.
La sosire, deşi ne aşteptam la o altă cifră (mai mare), consumul final a arătat un banal 8.4 l/100 km.
Au mai scris despre eveniment: 0-100.ro, automarket.ro, turatii.ro.
Galeria foto completă este pe Facebook.
Când este vorba de provocările pe care America le va avea de înfruntat în următoarele decenii (dincolo de lupta globală împotriva terorismului și securitatea energetică), majoritatea analiștilor americani au o singură problemă de rezolvat care se cheamă containing China.
Containment a fost strategia luptei împotriva răspândirii comunismului, iar acum America speră să folosească același model pentru a gestiona problema chineză. Metoda cuprinde, printre altele, asigurarea superiorității navale (americanii au învățat din istorie că cine controlează mările controlează lumea – Imperiul Roman, Imperiul Britanic), baze militare în țările din jur, parteneriate strategice și alianțe cu celelalte țări din zonă, totul pentru a crea un context în care “inamicul” va fi descurajat să schimbe status quo-ul.
Dincolo de faptul că acest model a funcționat în timpul Războiului Rece, americanii îl aplică acum în Asia dintr-un motiv care le stârnește îngrijorare: nu se știe cum va evolua China. Mai precis, întrebarea este: “Devenind mai puternică, va deveni China mai agresivă și va încerca o schimbare a balanţei de putere din Asia de Sud-Est?”
Poate va încerca să rezolve problema Taiwanului, poate va deveni mai antagonică față de Japonia și alți vecini din jur sau poate va încerca – prin mijloace hard power – subminarea influenței americane în Pacific.
Deocamdată, lumile sunt diferite. SUA trăieşte într-o lume unipolară în care există o singură putere globală, iar China îşi asumă (la fel ca şi Rusia) o lume multipolară unde co-există mai multe puteri regionale.
Am făcut acestă introducere pentru că am citit un eseu (pdf) – pe care îl voi rezuma în continuare – al unui general chinez despre provocările pe care le așteptă China în următoarele decenii, un articol care face puţină lumină în jurul rolului pe care China doreşte să şi-l asume în lume. Pe scurt, din perspectiva chineză, cum arată “problema americană”?
Starea de fapt
The position of U.S. and western forces is on the decline. The United States is bogged down in “two wars and one crisis,” Europe is being dragged down by the debt crisis, and Japan’s political situation has seen “seven Prime Ministers in seven years,” and its economy is in the doldrums.
The overall strength of emerging powers is getting stronger. Russia’s big power revival is accelerating, while the economies of India, Brazil, and others are developing quickly. Emerging powers are increasing their contributions to the global economy and their overall influence is increasing.
In the Cold War, the focus of strategic competition was Europe. After the Cold War, the Middle East became the focus of strategic competition. At present, the focus of global competition has shifted to the Asia-Pacific.
Ce e de făcut?
One should take a long-term perspective in viewing the development of relations between great powers, in particular, there must be strategic foresight for the development of Sino-U.S. relations. If we only stare at the issues at the forefront over the next three to five years, points of disagreement will exceed the points we have in common; if we focus on the next one or two decades, the points we have in common may exceed our points of disagreement; if our eyes can see a little further, we may find even more things in common.
After the end of the Cold War, each great power actively carried out a series of strategic adjustments based on the ebb and flow of international balance of power and changes to its security threats.
Contradicţii americane
The contradiction between its objectives being too big and its abilities insufficient. U.S. power is on the decline and leading the Asia-Pacific is beyond its grasp.
Second, the contradiction between “advancing east” and “minding the west”.
Third, the contradiction between Asia-Pacific countries’ dependence on the United States and their vigilance against it. Each country not only hopes to “rely on the United States to make themselves strong,” but also worries about the U.S. interfering in their internal politics.
Strategia Chinei este dezvoltată în două direcţii care cuprind atât oportunităţi, cât şi provocări:
Four No Changes
– the keynote of the times has not changed, it remains peace and development
– the international environment of our economic development has not changed, the balance of international forces continues to transform in a direction that is conducive to maintaining world peace;
– the overall controllable state of our peripheral security environment has not changed
– our advantageous position in the strategic interaction with other great powers has not changed.Problems în Five Aspects
– to be alert to and guard against the Western strategy of penetration and subversion. Western countries attempt to use multiple channels, including military deployments, political transformation, economic control, and cultural penetration, to bring the relevant regional countries into a global system for [the West’s] benefit.
– to be alert to and guard against Japanese political rightism taking the leading position. Presently, the trend of the whole of Japanese politics moving to the right is rather clear, its military strategy is changing from “purely self-defense” to a more externally-oriented and offensive type; if any of these developments continue, they will not only have a major effect on the security situation of East Asia, but also on the entire Asia-Pacific Region.
– to be alert to and guard against foreign great powers getting involved in the South China Sea issue. We need to make the relevant countries understand that we have the strategic resolve to use the necessary means to defend [our] sovereignty, that we have the firm will to defend national interests from being violated.
– to be alert to and guard against the spread of “New Interventionism” (a type of neocolonialism that waves the banner of “human rights”)
– to be alert to and guard against the rise of non-traditional security factors (cyberwar). In the information era, seizing and maintaining superiority in cyberspace is more important than seizing command of the sea and command of the air were in World War II.
Citat anecdotic
The West’s so-called “internet freedom” actually is a type of cyber-hegemony.