1. A fost un info trip sponsorizat și organizat cu prilejul împlinirii a unui an de Ciuc Radler în România. A inclus – alături de bloggeri & jurnaliști – o vizită la fabrica de bere din Miercurea Ciuc și o excursie la München pe urmele adevăratului Radler german.

2. Orice vizită la o fabrică este un proces de cunoaștere care îmi aduce aminte de seria de documentare How It’s Made. În cazul de față, de la malțul adus cu TIR-urile, trecând prin cazane uriașe și laboratoare in-house unde totul este testat, am ajuns în hala unde ambalarea este făcută cu ajutorul unor roboți industriali.
Testul final – de consumator – a constat în întâlnirea unor sortimente de bere cu o parte dintre simțurile mele. După cum ni s-a explicat, berea trebuie să arate bine, să miroasă bine și să prezinte un gust bun. De restul… se ocupă agențiile de publicitate și de comunicare.

3. Prima oară în München (o escală nu se pune), a doua oară în Germania. Berea bună peste tot, mâncarea nu prea pe gustul meu. Găluște înotând în supe în care “parcă s-a aruncat doar Delikat și aia a fost” și sfecla sau varza pretutindenară m-au dus la concluzia deloc obiectivă că bucătăria bavareză e ciudată, iar eu sunt un produs antipatic al celei românești.

4. Apariția berii Radler este legată de o legendă mai mult sau mai puțin adevărată: prin anii ’20 ai secolului trecut, într-o după amiază de vară, proprietarul unei berării din Bavaria și-a dat seama că nu are suficientă bere pentru clienți săi obișnuiți: bicicliști și montaniarzi. Soluția găsită – după ce a văzut cât de multe lămâi are în magazie – a constat în amestecarea berii cu limonadă, numind noua băutură Radler (biciclist, în limba germană).

5. Cum mi-am pus cenușă-n cap cu o glumă.

6. Vizită la Deutsches Museum Verkehrszentrum unde am regretat că am stat atât de puțin. Un muzeu plin de mașini și biciclete care mai de care mai încărcate cu istorie: BMW Isetta, Ford Model T, un Cadillac Eldorado, un Alfa Romeo căruia nu i-am dat de cap sau o bicicletă Opel.

7. Dacă Radler-ul german conține de obicei părți egale de limonadă și bere, în cazul Ciuc Radler procentele sunt diferite: 37% bere și 63% limonadă.

8. Criza a exacerbat toate clișeele negative despre germani, mi-a povestit Regina, ghida noastră. De exemplu, titlul unui articol dintr-un ziar de sport din Italia cuprindea expresia “The Panzers” cu referire la o echipă germană care câștigase detașat un meci contra unei echipe italiene.

9. Comparațiile între Radler-ul german (făcut in-house și încercat la Forsthaus Kasten) și Ciuc Radler au fost indecise. Unii au spus că sortimentul nemțesc este mai slab (majoritatea), alții (eu) că este mai tare. Etichetele îmi dau dreptate (2.5% alcool versus 1.9%), dar nu poți estima preferințele fiecăruia. Urmărește o explicație video în stilul caracteristic al lui Chinezu.

10. Ca românii în München.

11. Pe stradă:
“Tu observi ceva?”
“Ce?”
“Mergem de o oră prin oraș și nu am auzit niciun claxon.”

12. Înainte de plecare, am întrebat pe Facebook ce merită a fi vizitat în München și, spre rușinea mea, am bifat foarte puține lucruri. Cuprins de entuziasmul de a bate străzile din centrul vechi cu aparatul în mână, am ratat BMW Museum și Olympiastadion.

13. La terasa unei berării (Forsthaus Kasten – un loc superb în mijlocul pădurii) din afara orașului, a făcut senzație. În spatele nostru, la o altă masă, un cuplu de pensionari se amuzau teribil. După ce m-am dus prima dată să le explic că totuși situația e sub control și că nu e nimic grav, a doua oară nu m-am dus cu mâna goală.
Astfel, un cuplu de nemți au apreciat o sticlă de Ciuc Radler împărțită în două halbe mici.

14. Întrebarea retorică a acestei excursii a fost “Cine-a organizat asta?”, iar răspunsul cea mai scurt este următorul: Heineken Romania cu ajutorul McCann PR.

15. Galerie foto

16. Trimiteri către articolele celorlalți colegi de excursie: Andrei Cismaru, Cristian China-Birta, Ionuț Bunescu, Adrian Georgescu, Cristian Manafu, Auraș Mihai. (lista urmează să fie actualizată).