Este un eveniment cu tradiție în zona on line, dar această ediție – între 4 și 7 iulie, la Pârâul Rece – și-a schimbat puțin profilul:
– mai puțini bloggeri speakeri
– mai mulți profesioniști chemați să vorbească
– sesiuni de traning în branding și creativitate
– un exercițiu interactiv în care echipe vor rezolva câte un brief de campanie în social media.

Concluzia e simplă: blogger sau om din companie, dacă te înscrii la această ediție de Social Media Summer Camp, ai șansa – dincolo de networking-ul aferent – să înveți mai multe despre mediul online, despre propria nișă și despre cum poți face lucrurile mai bine.

La ultimele evenimente la care Marta m-a chemat, prima mea grijă a fost:
“Sper că nu mă chemi să vorbesc”
Sunt unul dintre aceia care s-au plictisit să spună aceleași lucruri (chiar dacă publicul e diferit), să se plângă de aceleași racile ale industriei și să aibe impresia că lucrurile se schimbă mult mai greu decât intențiile bune pe care majoritatea dintre noi le avem.

Pentru bloggeri, acest eveniment este unul de referință. Nu există întâlnire unde cineva să nu povestească o întâmplare de la Pârâul Rece, o ceartă, un mic scandal, o glumă sau un banc. Pe de altă parte, tot aici s-au legat prietenii și s-au conturat proiecte și colaborări.

Sponsorii acestei ediții sunt: Staropramen, Cora, Avon, Danone, Campofrio, UnicreditTiriac Bank, Cosmote, Romtelecom și Renault.

În trei zile fără net – pe coclauri, filmând pentru aria naturală protejată Măgura Odobești (voi povesti cu altă ocazie despre acest proiect) – am observat câteva lucruri:
– nu am primit niciun mail vital pentru existența mea
– nu am ratat nicio știre fără de care să nu pot trăi
– nu am pierdut nimic din fluxul Social Media (Facebook, twitter, bloguri) care m-ar fi făcut să exclam:
“Ce fraier sunt că n-am fost conectat 24 de ore din 24!”

Este incredibil ce album reușit – Random Access Memories – au putut să scoată cei de la Daft Punk.

În jurul meu, văd numai oameni cuceriți de această muzică, iar eu, dincolo de hiturile cu Pharrell sau bucata cu Giorgio, m-am fixat acum pe prima melodie:

Sunt un fan al Transalpinei (probabil și pentru că m-am plictisit de Transfăgărășan), dar acest drum – deocamdată – are o singură mare problemă: nu este totuși deschis circulației publice.

Aceasta înseamnă că șoseaua nu este terminată (e un încă un șantier), nu are marcaje și semne rutiere și, mai presus, nu are parapeți pe margine. Nefiind un drum deschis circulației publice, asigurările CASCO și RCA nu sunt valabile.

La începutul drumului, în ambele capete, sunt marcaje care avertizează șoferii că drumul este închis circulației publice, dar cine face cale întoarsă motivat de un sigur avertisment?

Am mers pe Transalpina și vara trecută și acum, revenind de la Hunedoara. În ambele dăți, am fost la început de iunie (în extra sezon) și am prins circulație redusă. Nu m-aș aventura totuși în iulie sau august când traficul va fi mai aglomerat cu turiștii veniți să vadă atracția unei noi șosele de munte.

Sus, pe platou, au început să apară căsute și dughene, semn că turismul locului este în creștere (deși ar fi suficient să observi în ce ritm se extinde stațiunea Rânca pentru a trage aceeași concluzie).

Transalpina este spectaculoasă, dar, dincolo de micul detaliu al unui drum închis, trebuie avut în minte că nu există refugii sau parcări, că stratul de asfalt este de 20 de cm în porțiunile unde ai dori să tragi pe dreapta și că toți vor parca pe șosea (uneori, în buza unei curbe periculoase).

Detaliu: drumul este asfaltat de la un capăt la altul (Rânca – Obârșia Lotrului) și există doar o singură porțiunie – scurtă – unde se circulă doar pe un singur sens.

foto: Toma Nicolau

Acum câțiva ani am asistat la o discuție despre existența orașului Hunedoara, discuție care mi-a relevat faptul că sunt destui cei care nu cred că, în afara județului Hunedoara, mai există un oraș cu același nume.
Dincolo de anecdotică, întâmplarea poate fi văzută ca un indiciu despre cât de puțin e cunoscută această zonă publicului larg din România.

Week-end-ul care a trecut am fost invitat în cadrul unui eveniment dedicat tocmai acestei zone – Vizită în HD – și despre care voi scrie pe puncte în rândurile următoare:

• Cea mai bună pizza pe care am mâncat-o vreodată: la Restaurantul Bulevard.

• Primul Parc dendrologic (al treilea ca mărime din Europa) pe care l-am vizitat: în Simeria.
  Un obiectiv pe care primarul din localitate se străduie să îl promoveze printre luptele politice și economice în ceea ce privește valoarea imobiliară a locului.
  În țară sunt câteva asemenea parcuri dendrologice, dar judecând după un mic sondaj, sunt destul de puțin cunoscute.

• Prima vizită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa – capitala pe care romanii au construit-o după cucerirea Daciei. Un loc (plin de turiști) unde se pot admira fundațiile unui For Roman, ale unui Templu și câteva dintre zidurile exterioare.

• A doua oară la Sarmizegetusa Regia – capitala inițială a dacilor. Un loc plin de încărcătură istorică și spirituală unde se ajunge greu (pe un drum neasfaltat) și unde, de câteva săptămâni, jandarmi și angajați ai unei firme private păzesc totul 24 de ore din 24.
  În zonă activează frecvent căutători de comori care bat munții pentru aurul dacilor.
  Ghid ne-a fost Vladimir Brylynski (numit și “ultimul dac”), un jurnalist hunedorean pasionat – e puțin spus – de istoria și spiritul dacilor.

• Prima dată când m-am dat pe un tobogan cu apă: la Aqua Land-ul din Deva.
  Cum am spus și pe Facebook, copilul din mine a rămas fascinat de această experiență în care aluneci prin întuneric, iar, la final când totul se luminează, te trezești aterizat în apă.

• Festivalul Virşlilor (a cuprins și un semimaraton), un festival unde ne-am bucurat în centrul Devei de un concert MIhai Margineanu și de o degustare a celebrilor cârnați. Pentru cunoscători, rețeta folosită a fost cea de Brad.
  Se mănâncă cu muștar și boia, sunt făcuți din carne de capră și oaie, dar nu te mai saturi de ei. Spun “dar” pentru că, în mod obișnuit, nu sunt un fan al produselor din… jurul acelor animale.

• Simeria e un oraș mic, dar este unul dintre cele mai importante noduri feroviare din țară. Vizita la depoul feroviar din localitate a fost ocazia de a afla mai multe despre trenuri, despre întreținerea garniturilor și repararea locomotivelor.

• Deși ne-am plimbat de colo colo, cazarea și baza am avut-o în Hunedoara, la Best Hotel. Un loc care ne-a găzduit două nopți și unde am stat la destule povești și bancuri până spre dimineață.

• Castelul Corvinilor este probabil cel mai vizitat obiectiv al județului. O construcție gotică cum rar găsești în această parte a continentului care se află acum în plină renovare, dar, chiar și așa, turiștii se înghesuie zilnic printre ziduri și încăperi.

• Când ești blogger și umbli mult, te înveți cu tot felul de organizatori. În acest caz, Sebi și Denisa au fost cei care au avut grijă de toate, dincolo de întârzieri, dincolo de schimbarea unui traseu sau părăsirea unui sponsor.
  Nu este ușor – financiar, logistic și uman – să aduci și să ai grijă de 15 bloggeri veniți din toate colțurile țării să îți viziteze regiunea.

• Am pus aici galeria foto. Pozele făcute cu telefonul se regăsesc pe hashtagul #vizitainHD folosit atât pe twitter, cât și pe instagram.

• Hunedoara nu este buricul României. Nu este nici cel mai plin de obiective și nici cel mai înstărit județ, iar orașul Hunedoara este o umbră industrială.
  În schimb, soselele sunt bune, iar turismul locului – incluzând și Parcul Natural Retezat – nu stă chiar atât de rău. Este totuși locul pe care dacii l-au ales drept centru al regatului lor și unde orice vizită poate fi o reîntoarcere către cunoașterea originilor noastre.

• Am ratat Cetatea Devei și Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Orăștie.

• Partenerul propriu de călătorie a fost Ford România. La volanul unei mașini pe care o cunoști pe toate fețele și în care ai încredere, drumurile lungi sunt mai puțin obositoare.
  Am avut la dispoziție un Ford Focus cu motorul 1.0 Ecoboost (care a câștigat pentru al doilea an consecutiv premiul International Engine of the Year) și căruia nu i-am simțit “mărimea” decât pe curbele strânse de pe Transalpina (pe unde m-am întors).

Au mai scris: Robin Molnar, Raluca Popa, Spanac, Tudor Popa, Cristi Serb, Cătălin Pavăl, Auraș Mihai (lista este în curs de actualizare).

Vizită în HD 2013 a fost un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi HD Travel. Proiectul este susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel Hunedoara, Cred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro, Webbusiness.ro. Partenerul media a fost săptămânalul REPLICA.

Pe scurt: plec la Hunedoara pentru câteva zile. Denisa şi Sebastian Bârgău – în colaborare cu HD Travel – au pus la cale un eveniment în care bloggeri din alte orașe sunt invitați să cunoască Hunedoara și puncte de interes – mai turistice sau mai puțin turistice – din zonă.

Mai puțin turistic (dar va fi o experiență) este vizita la George Firearms unde voi trage cu un pistol mitralieră.

Ca de obicei, voi face o mulțime de poze pe care le voi pune pe Facebook într-un album dedicat.
Ca de obicei, la orice deplasare, îmi găsesc tot felul de trasee. De data aceasta, mi-am propus să mă întorc pe Transalpina către București.
Ca de obicei, partenerul meu de călătorie este Ford.

Vizită în HD este susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel Hunedoara, Cred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro şi Webbusiness.ro.

Citeam articolul lui Răzvan (are și un concurs simpatic) și mi-au venit în minte atâtea declarații ale unor cunoscuți care nu au nicio treabă cu fotbalul și cărora, dacă aș încerca să-i conving, le-aș spune povești din spatele rândurilor de mai jos. Continue reading →

Urmăresc cu interes și cu invidie cautările Arche-ului ale celor 16 bloggeri români rătăciți pe insula Thasos într-o Tabără de Fotografie organizată de Foto Union.

foto

Momentan, sursele mele de inspirație sunt: articolele lui Cristian Suțu și ale lui Radu Bădoiu, pozele și trimiterile de pe hashtagul #tfb4: twitter și instagram.