Sunt un fan al Transalpinei (probabil și pentru că m-am plictisit de Transfăgărășan), dar acest drum – deocamdată – are o singură mare problemă: nu este totuși deschis circulației publice.
Aceasta înseamnă că șoseaua nu este terminată (e un încă un șantier), nu are marcaje și semne rutiere și, mai presus, nu are parapeți pe margine. Nefiind un drum deschis circulației publice, asigurările CASCO și RCA nu sunt valabile.
La începutul drumului, în ambele capete, sunt marcaje care avertizează șoferii că drumul este închis circulației publice, dar cine face cale întoarsă motivat de un sigur avertisment?
Am mers pe Transalpina și vara trecută și acum, revenind de la Hunedoara. În ambele dăți, am fost la început de iunie (în extra sezon) și am prins circulație redusă. Nu m-aș aventura totuși în iulie sau august când traficul va fi mai aglomerat cu turiștii veniți să vadă atracția unei noi șosele de munte.
Sus, pe platou, au început să apară căsute și dughene, semn că turismul locului este în creștere (deși ar fi suficient să observi în ce ritm se extinde stațiunea Rânca pentru a trage aceeași concluzie).
Transalpina este spectaculoasă, dar, dincolo de micul detaliu al unui drum închis, trebuie avut în minte că nu există refugii sau parcări, că stratul de asfalt este de 20 de cm în porțiunile unde ai dori să tragi pe dreapta și că toți vor parca pe șosea (uneori, în buza unei curbe periculoase).
Detaliu: drumul este asfaltat de la un capăt la altul (Rânca – Obârșia Lotrului) și există doar o singură porțiunie – scurtă – unde se circulă doar pe un singur sens.
foto: Toma Nicolau
O mica rectificare, daca mi se permite: TransAlpina tine de la Novaci pana Sebes, nu doar Ranca-Obarsia Lotrului. Intr-adevar, aceea este portiunea cea mai spectaculoasa.
Anda, ai dreptate
Asta cu asigurarile auto pe drumurile nedeschise circulatiei publice imi aduce aminte de treaba cu Radler’ul. Da, da, treaba cu berile aromate, cu un continut scazut de alcool. Termenul, intr-un dialec din sudul Bavariei iseamna “ciclist” iar bautura inventata tot acolo, in Germania, era la origini bautura biciclistilor menita sa-i racoreasca si sa-i tonifice un pic pe cei ce cutreierau acele zone.
Transpusa in termeni autohtoni, treaba cu radler-ul care, pentru a doua vara consecutiv, a invadat piata bauturilor din hamei aromate, putin alcoolice, se loveste puternic de codul rutier care interzice orice urma de alcool “la cap” atunci cand esti pe doua roti.
Contradictia, insa, nu se regaseste in diferentele de alcoolemie minima tolerata intre cele doua lumi atat de diferite cat mai ales in faptul ca acolo undeva unde conceptul Radler s-a nascut, poti merge si cateva mii de kilometrii pe drumuri special amenajate velo, fara sa te intersectezi cu masinile si implicit cu codul rutier auto.
Vlad, unde erai când am scris: http://adrianciubotaru.ro/ciuc-radler-trip-in-16-puncte/ ?:)
ne-am propus si noi vara asta traseul, dar vazand acum filmuletul tau, m-am cam speriat, ca sigur o sa am ameteli
As vrea sa ajung si eu vara aceasta acolo, sper sa ma pot tine de promisiune 🙂
Am fost si eu pentru prima data pe Transalpina anul trecut in septembrie. Atunci nu a fost foarte aglomerat drumul, dar intr-adevar nu este foarte sigur.