Nu am dorit să scriu despre cum a fost anul trecut pentru mine (în afară de câțiva prieteni, pe cine ar interesa?), dar făcând o recapitulare și numărând bobocii, am observat un lucru curios: a fost un an extrem de bun în ciuda unui detaliu despre care am să vorbesc la finalul acestui articol.

Mi-au plăcut mereu aventurile pentru că la capătul lor m-am simțit îmbogățit. Ce nu trăiesc ca o aventură este un timp pierdut, fără nicio poveste.

Am moștenit ideea de aventură încă din adolescență din scrierile tănărului Eliade care înțelegea aventura drept risc existențial și se chinuia să-l explice în cuvinte atașându-l de experiențe cum e dragostea, cunoașterea unei noi culturi sau actul creator. Experiențe inițiatice care conțin în sinea lor un risc existențial. Prin urmare, pot fi văzute ca niște aventuri.

Este doar o idee. Acum aventura este asociată cu ieșirea din zona de confort care, deși riscantă, oferă nenumărate beneficii.

Mai simplu spus, pentru mine,  aventura este experiența care mă împinge înainte, care la final mă lasă îmbogățit cu amintiri și povești:

A fost o aventură tabăra foto cu bloggeri din Austria: oameni, locuri, întâmplări neprevăzute și un grup în care energiile s-au distribuit în mod fericit. M-am întors din acea excursie zâmbind.

A fost o aventură un alt eveniment cu bloggeri: o ieșire de câteva zile la München la invitația Ciuc Radler. Un oraș frumos, o experiență plăcută și cunoștința câtorva oameni buni: Adrian Georgescu, Vlad Stoicescu sau Ionuț Fantaziu.
De astfel, a fost singurul eveniment “comercial” al anului trecut care mi-a dăruit înapoi o poveste.

A fost o aventură un week-end petrecut în doi – de ziua mea – prin niște locuri memorabile din Ardeal.

A fost o aventură concediul în Bulgaria. Tot în doi. Cu un cort în portbagaj, cu niște bani în buzunar, am trecut granița către Nessebar (n-am vrut să rimeze). Nu rezolvasem nimic de cazare, nu făcusem o documentare detaliată a locurilor de vizitat, dar nu știu cum s-au așezat în așa fel lucrurile încât rezultatul a fost o vacanță memorabilă.

A fost o aventură – mai puțin dorită – dependența pe care am dezvoltat-o față de jocul World of Tanks și care m-a ținut din martie până în august. Nopți pierdute, sute de ore consumate, neglijarea multor altor lucruri, tutoriale și provocări închipuite. Dacă am învățat niște lucruri din toate acestea, pot spune că am ales o cale destul de costisitoare.
Când la finalul lunii august am dezinstalat jocul de pe calculator, m-am simțit eliberat.

A fost o aventură o vară întreagă în care am avut la dispoziție un Ford Fiesta. Neavând niciodată o mașină a mea, dar plăcându-mi la nebunie să conduc și să călătoresc, această vară a fost – din această perspectivă – de vis. O mașină mică care consumă puțin avută la scara blocului a încurajat tot felul de ieșiri (hai la munte, hai la mare, hai să ne plimbăm noaptea prin București, hai la Giurgiu, hai la Moinești) și, pentru că nu am primit-o că am ochi frumoși (lucru nu tocmai cert), mi-a prilejuit – ca blogger – tot felul de experimente.

Probabil cea mai bună idee pe care am avut-o anul trecut a fost să mă duc la Roșia Montană și “să văd cu ochii mei”. Am stat de vorbă cu oamenii, am vizitat locuri, m-am documentat, am făcut poze. Dincolo de prezenta la proteste, am simțit că prin scrisul meu pot contribui cu ceva la binele comunității.
A fost o experiență unică pentru mine (și destul de tristă în același timp) în care am legat – știu că ar trebui să se întâmple mai des acest lucru – ceea ce fac de binele celorlalți.

Toamna trecută a însemnat două lucruri: prieteni și cărți. Astfel îmi încălzesc aerul din jurul meu. Dacă mi-ar lipsi prietenii, dacă mi-ar lipsi cărțile, probabil aș deveni un om trist.
Toamna trecută a cuprins destule schimbări care se leagă de lucrurile pe care doresc să le fac anul acesta și despre care voi povesti pe îndelete cu altă ocazie.

Revin la detaliul de la început: 2013 a fost anul cel mai bun în care – întâmplare sau nu – am câștigat cei mai puțini bani din blogging. Nu știu dacă e “în ciuda”, nu știu dacă e “tocmai pentru că”, dar așa întâmplat și e ciudat de bine.

Dacă este un lucru pe care mi-l reproșez când e vorba de anul trecut, dar care îl voi rezolva în acest an, este mersul pe munte. Una dintre cele mai sănătoase și mai rewarding experiențe.