Era seară și ne întorceam din Komandamentul de iarnă din Austria. Mă nimerisem la volan și goneam pe autostrăzile din Ungaria. În dreapta era Alex concentrat asupra telefonului, iar, în spate, Groparu își învârtea de zor tableta cinstind nu știu ce joc. Stația mașinii din față amuțise de câteva minute bune, mai aveam o oră sau două până la destinație – Hotelul Continental din Oradea – și Costin probabil începuse să numere minutele până la celebra piscină cu apă termală.

În acea tăcere în care două mașini tăiau singure întunericul unei autostrăzi dintr-o țară străină, m-a apucat un dor de o altă țară străină. Odată cu Austria, lăsasem în urmă cea mai bună bere nefiltrată pe care a băut-o neam din neamul meu: Edelweiss. Dacă mergeți în Austria, nimeriți într-un supermarket Spar și vedeți o doză albastră de bere cu pretul de 1,10 euro, gândiți-vă la dorul meu.
Îmi spun oful în liniștea mașinii – la drum lung mai faci și conversație în dragul lelii – și, dincolo de foșniturile Groparului în spate, aud cel mai neașteptat sunet cu putință: țâsâitul unei doze de bere care abia aștepta să fie deschisă.
“Nu-mi spune că-i Edelweiss!”
“Ba chiar e!”
Atunci am înțeles că Groparul este om. Dacă i se face poftă de o bere, nu stă mult pe gânduri și-și urmează ispita.

foto: fotounion.ro

Autostrada nu se mai termina, minutele se scurgeau fără nicio emoție și din când în când Costin mai anunța ceva în stație, mândru de Navigonul lui care îl avertiza regulat când prindem radare fixe sau limitări de viteză.

Edelweiss, o autostradă. Edelweiss, încă o autostradă. Când am ieșit din Debrecen, m-am mai dezmorțit și, după lungi eforturi cu mine însumi, uitasem de cea mai bună bere din lume.

Într-un final, am ajuns cu toții obosiți în vamă. Încă puțin și ne-am ascuns în traficul din Oradea. Încă puțin și intram în parcarea hotelului căutând un loc. Când am oprit motorul… deja e roman, nu mai sunt sigur dacă totul s-a întâmplat înainte sau după oprirea motorului.

Revenind. Când am oprit motorul, Groparul m-a bătut pe umăr și mi-am întins din spate o doză albastră de Edelweiss.
“Herr Schuhmeister, hai noroc!” sau ceva de genul acesta.
Atunci am înțeles că Groparul este un mare om. Dacă aproapelui i se face poftă de bere, nu stă mult pe gânduri și îi oferă una.

Acum Groparul – Radu Băzăvan – are nevoie de ajutor pentru filmul Usturoi. Un film pe care l-a produs, l-a scris și pe care se luptă să-l vadă odată terminat. Dacă îl vede el terminat, apoi putem să îl vedem și noi.

Cum putem ajuta: donând, ajutând pe alții să doneze și intrând aici.

Scriu acest articol pe genunchi pentru că nu mi-am revenit din oboseala drumului de întoarcere şi din nostalgia întregii Tabere Foto pentru Bloggeri.

foto: alissum

Ieri, plecasem din Oradea și la intrare în Cluj, într-o benzinărie OMV, ne-am adunat să ne așteptăm unii pe alții. Când ne-am strâns toţi și am vrut să facem o poză de grup înăuntru în jurul unei mese, un angajat ne-a explicat că nu avem voie să facem poze. Chiar și ideea că ne facem nouă poza, iar nu benzinăriei, nu l-a convins.
“Bine am revenit în România” a spus unul dintre noi.

Povestesc acest incident pe drumul de întoarcere din Tabăra Foto pentru Bloggeri, pentru că a devenit deja o regulă ca, ori de câte ori revii de afară și ajungi în țară, să ți se întâmple ceva care să-ți reaminească de ce România este altfel.

Am plecat sâmbătă dimineață din Niedernsill unde Hotelul Kehlbachwirt ne-a intrat la suflet și, după un drum pe autostrăzile Austriei și ale Ungariei, seara am ajuns în Oradea. Aici, la Hotelul Continental, mă aştepta piscina cu apă termală şi masajul pe care l-am câştigat în Tabăra Foto.

Nu ştiu cine a avut ideea opririi în Oradea, dar îi doresc sănătate. Aici, la Continental, atât la dus, cât şi la întoarcere, piscina ne-a fascinat pe toţi. După cină, după un masaj pe cinste care a provocat invidia colegilor şi despre care voi povesti într-un articol separat, m-a apucat dimineaţa în piscină. Când afară sunt minus nu ştiu câte grade, când din apă ies aburi, când stai la poveşti cu un pahar în mână, îţi dai seama de ce hedonismul a fost un curent de gândire atât de popular.

A fost o experienţă aparte toată această toată această tabără organizată de Cristi Suţu şi Radu Bădoiu care mi-a redat încrederea în pasiunea mea foto şi mi-a creat amintiri frumoase care acum, undeva înăuntru, sper că încep să dea roade.
Ca lucrurile post factum să fie perfecte din punctul de vedere al melancoliei, Cosmin Tudoran ne-a înnebunit pe toţi cu această melodie.

Imaginile mele din #komandament le-am pus şi le voi pune aici.
Vezi și ce au scris cei 16 bloggeri #komandament.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri a fost un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.

Azi am făcut acest traseu: Niedernsill – Lucknerhütte. Am ajuns din nou prin tunel și de data aceasta am avut cash la mine pentru a trece dincolo. Lucknerhütte este o mică staţiune  – sau două cabane adunate într-o căldare de munte – la poalele masivului Grossglockner, cel mai înalt munte din Austria,  3.798 metri.

A fost incredibil pentru mine să urc iarna cu maşina la 2.000 de metri pe o şosea cu zăpadă.

“You have a beautiful country” le-am spus cuplului austriac cu care intrasem în vorbă în faţa unui panou pe care era desenată harta munţilor din jur.
Când au observat numărul de la maşină, au început să zâmbească. Ştiu România, au o fiică care ne-a vizitat ţara de mai multe ori şi mi-au răspuns cât de poate de sincer:
“She said you have a beautiful country too”.

Voi reveni pe subiect, acum aştept cina de la Hotelul Kehlbachwirt, iar apoi mă duc să fac ultimele cumpărături. Azi e ultima zi aici.

Mai multe poze găsești în albumul Facebook.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.

La Mittersill am făcut stânga într-un giratoriu spre drumul care duce spre Leinz. E un Transfăgărașan mai mic practicabil în sezonul de iarnă, plin de tunele și de echipaje de deszăpăzire. În giratoriu, un indicator atipic te anunța că te îndrepți către Slovenia și Italia.
O apucasem pe această șosea în speranța unor peisaje spectaculoase fără niciun gând decât să merg aiurea cu mașina. N-am apucat să trec munții de tot căci undeva în vârful muntelui, după un tunel lung de 5 km,  am nimerit în faţa unor bariere unde se plătea 10 euro taxă de trecere.
Aveam numai monede în buzunar, iar austriacul din gheretă, după o scurtă încercare, mi-a înapoiat serios cardul. L-am întrebat dacă mă pot întoarce din drum şi atunci i-am surprins umbra unui început de zâmbet.

E o plăcere să conduci prin Austria, ascultând un radio în germană, cu aparatul foto pe bancheta din dreapta şi căutând motiv de declanşare.

Mai multe poze găsești în albumul Facebook.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.

Ieri nu a fost o zi prea ofertantă pentru aparatul meu foto. A nins toată ziua, a fost frig, am făcut greșeala să-mi iau bocanci de oraș și rezultatul a fost pe măsură. M-am udat la picioare, am simțit frigul în oase și am făcut poze puține.
Am luat una dintre mașini și, cu Alina și Gaben, am făcut o excursie până la Kitzbühel, un orășel tirolez cu specific medieval.

O singură bucurie: la un mic restaurant, am mâncat cea mai bună supă.

Seara, la întoarcere, înainte de cumpărăturile de la Spar, am urcat pe un deal să facem câteva poze cu Niedernsill. Camera pe portbagaj, jucat cu timpul de expunere și dansat de frig în jurul mașinii.

Mai multe poze găsești în albumul Facebook.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.

Komandament este metafora Taberei Foto pentru Bloggeri, motivul pentru care mă aflu la Niedernsill, în Austria. Aici, alături de alţi 15 bloggeri, mă plimb, fac poze şi, în general, mă simt bine.

Ieri, am făcut la pas staţiunea vecină – Kaprun – unde am fost uimit să descopăr mulţi români veniţi aici în vacanţă. Le vedeai maşinile parcate și îi auzeai pe stradă şi prin restaurante. Un nene la 60 de ani, ne-a auzit vorbind şi a venit la masa noastră să ne salute. Azi l-am reîntâlnit în vârf de munte, la Zell am See. E plecat în Canada de mulţi ani şi are o casă în Austria unde petrece vacanţele.

Aseară, fiecare şi-a prezentat cele mai bune 30 de poze urmând să intre în furcile caudine ale lui Radu.

Cosmin s-a jucat până n-a mai putut cu efectul camerei lui.

Piticu m-a surprins în mod plăcut. Îi umblă vorba că face poze în rafală şi uneori chiar le face, dar de data aceasta selecţia prezentată de el a cuprins destule imagini bune.

După jocurile de remi din seara când am ajuns aici, ieri am jucat whist până la epuizare. Între sticle şi doze, glume de tot felul și poveşti de stătea mâţa-n coadă. Ca băieţii.

“Să spună cineva că avem o ţară frumoasă!” remarcă cineva dintre noi entuziasmat de Austria. Aici peisajele sunt fantastice, iar natura este completată de o infrastructură ireproşabilă. În vârful muntelui, la Zell am See, am numărat cel puţin 15 piste de ski lipite de fiecare versant pe care îl puteai cuprinde cu privirea.

Pe lângă Alpi, Carpaţii par fără vână.

Austriecii sunt oameni calzi. O doamnă care s-a trezit cu noi în curtea ei, pe un vârf de deal, ne-am întâmpinat zâmbind când i-am spus că am urcat până acolo doar pentru a face poze.

În telecabină, două adolescente ne priveau mirate în timp ce glumeam şi gesticulam de zor. A fost uşor să intrăm în vorbă, explicându-le:
“We are from the country side and we are easely amazed”

Am mâncat într-un loc unde chelnerul erau român, la vreo 30 și ceva de ani, iar patronul era arab, la vreo 20 și ceva de ani.

Aia care, la whist, sublicitează în disperare și joacă la 0 se numesc smochine.

Victor Kapra face poze bune.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri este un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, HotelKehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.

Găseşti mai multe imagini în albumul de pe Facebook.

Pozele sunt făcute în cadrul Taberei de Fotografie pentru Bloggeri – un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Neola, HotelKehlbachwirt, Hotel Continental, Domeniile Vînju Mare, Opel, Anagrama.