Am citit în acest week-end Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, cartea lui Tom Gallagher și optimismul ultimelor zile mi s-a curmat brusc. Intuiam un tablou sumbru, însă stilul plat (uneori atât de binefăcător) și amploarea sceptică a diagnosticului asupra societății românești m-a luat pe nepregătite.
Voi rezuma notițele într-un articol pe larg în zilele următoare (mobilizându-mi și un punct de vedere propriu), iar până atunci dau curs unor fragmente tipic românești:
La o conferință de presă din 2 septembrie 2004, Voiculescu a subliniat că inteligența sa i-a permis să lucreze la comerțul exterior în anii ’80 fără să aibă legături cu Securitatea.
Asupra lui Cozma planau numeroase acuzații, însă poliția din Târgu Jiu, întrebată de ce nu făcuse niciun efort pentru a fi arestat, a explicat că nu-i cunoaștea adresa. Continue reading







