Am citit în acest week-end Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, cartea lui Tom Gallagher și optimismul ultimelor zile mi s-a curmat brusc. Intuiam un tablou sumbru, însă stilul plat (uneori atât de binefăcător) și amploarea sceptică a diagnosticului asupra societății românești m-a luat pe nepregătite.

Voi rezuma notițele într-un articol pe larg în zilele următoare (mobilizându-mi și un punct de vedere propriu), iar până atunci dau curs unor fragmente tipic românești:

La o conferință de presă din 2 septembrie 2004, Voiculescu a subliniat că inteligența sa i-a permis să lucreze la comerțul exterior în anii ’80 fără să aibă legături cu Securitatea.

Asupra lui Cozma planau numeroase acuzații, însă poliția din Târgu Jiu, întrebată de ce nu făcuse niciun efort pentru a fi arestat, a explicat că nu-i cunoaștea adresa.

Adrian Severin, septembrie 1991, la căderea guvernului Petre Roman: “Din păcate, domnule preşedinte, dumneavoastră încă mai credeţi că stalinismul şi ceauşismul au fost nişte erori în aplicarea marxism-leninismului. Noi suntem de părere că singurii care au aplicat în mod corect tezele lui Marx şi ale lui Lenin au fost Stalin şi Ceauşescu.”

În revista România Mare despre niște jurnaliști care publicaseră amănunte deloc onorabile din trecutul său: “Acestor locuitori ai canalelor președinţele PRM le va da o lecţie usturătoare în seara zilei de luni, 10 noiembrie 1997, la postul de televiziune Antena 1. Feriţi-vă, leproşilor, o furtună se îndreaptă către voi!”

Printr-o spectaculoasă întoarcere cu 180 de grade, pe 21 noiembrie 2003 Vadim le-a spus ziariştilor că vederile sale în chestiunile legate de evrei fuseseră “greşit înţelese”. Exista o “mare similaritate” între PRM şi Israel:
“Primul a luat naştere dintr-o revistă, iar cel de-al doilea s-a născut dintr-o carte, care este Biblia.”

În anul 2002 un dealer internaţional de autoturisme şi-a exprimat uimirea cu privire la cererea continuă de maşini scumpe şi de autovehicule de renume precum Mercedes sau BMW şi de maşini de teren ca Cherokee şi Land Rover. El a observant că în Slovenia, un stat fost communist, unde venitul mediu era de 7-8 mai mare decât cel din România, cererea s-a îndreptat pentru modelele cele mai ieftine de maşini străine. O astfel de cheltuială ostentativă a unei elite puţin numeroase, nerăbdătoare să-şi etaleze averea, se face într-o ţară unde se apreciază că peste 40% din populaţie trăieşte în sărăcie.