Este exact ca în teoria ferestrelor sparte. Dacă lași sparte mai multe ferestre, acestea vor crea un nou context social. Dacă unești mai multe puncte, obții o nouă stare de spirit.

De la evenimentul de duminică organizat de amdoar18ani.ro, am plecat pus pe gânduri. M-am simțit minunat, am vorbit despre Lecturi Urbane cu un entuziasm și o pasiune de care îmi era dor, am ascultat poveștile Tarei, ale celor de la Let’s Do It, Romania!, însă ultima parte Scurt pentru o cauză mi-a lăsat un gust ciudat.

Deși erau conștiente că au făcut un lucru bun (s-au tuns, au primit 2.000 de euro pe care apoi i-au donat unor cauze), fetele erau dezamăgite de multe dintre reacțiile pe care le-au primit după gestul lor. Au fost criticate dur, au fost jignite și cum nu putem ignora asemenea lucruri și cum mereu vor exista voci care nu vor înțelege gesturile noastre, mă gândeam care este soluția.

Revenind la prima idee, dacă unești trei reacții aiurea, trei critici sau trei înjurături, te vei simți descurajat și vei căpăta iluzia că majoritatea (sau chiar toți) te-au înțeles greșit. Această postură nu necesită mari eforturi. O dată ce ești desumflat de o reacție, vei vedea mult mai ușor celelalte reacții negative care îți vor confirma starea de spirit, iar finalul nu este tocmai plăcut.

De celaltă parte a baricadei, lucrurile stau diferit. Reacțiile pozitive sunt mai puțin “zgomotoase” și au o durată mai scurtă în memoria noastră. E suficient să ne gândim cum plecăm de la o petrecere unde cinci oameni ne-au îmbrățișat, iar alți doi s-au purtat urât cu noi.

Dacă cineva te jignește, îți vei aminti mult mai ușor toate momentele în care cineva s-a purtat urât cu tine. În schimb, dacă cineva se poartă frumos cu tine, îți vei aminti mai greu momentele frumoase asemănătoare din trecut sau nu îți aminti nimic (starea de bine din prezent îți este suficientă).

Există mari diferențe între amintirea victoriilor și amintirea înfrângerilor.

Dacă mărim puțin tabloul, observăm că unim mai ușor momentele în care cineva aruncă gunoi pe jos decât acele momente când oamenii se comportă civilizat. Unim mai ușor acele stiri (e drept că sunt mai multe) care conturează taboul dezolant al României decât acele gesturi, acele inițiative, acei oameni care totuși ar fi motiv de încurajare și încredere în viitor.

La un simplu exercițiu, dacă numeri aproape în orice moment oamenii de pe o scară rulantă, vom observa că sunt mai mulți cei care stau pe partea dreaptă (regulamentar) decât pe partea stângă (neregulamentar). În ciuda aceste situații matematice, amintirea oamenilor aruncă pe jos, care stau pe partea stângă pe scările rulante este mai pregnantă în mintea noastră și are mai multe șanse să contureze o părere și o stare de spirit.

Soluția pentru depășirea aceste asimetrii este un exercițiu de imaginație și constă în unirea acelor puncte afective care ne-au făcut să ne simțim bine. Prin această unire – connecting the dots – se creează un nou tablou din care rezultă într-o nouă stare de spirit. Tindem să uităm aceste lucru, însă pentru a trăi decent este nevoie de multă imaginație.

Acei oameni buni sunt mai mulți – în orice comunitate tind să fie majoritari – însă sunt mai greu de amintit la fel cum dintr-un tablou vezi mult mai ușor zgârietura de pe pânză decât taboul în sine și poate crea iluzia că taboul, țara sau oamenii sunt o zgârietură.