Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Ioana Pârvulescu, Humanitas, 2006
Este una dintre cele mai fermecătoare cărţi citite în ultime vreme atât prin subiectul ales, cât şi prin stil, atmosfera creată, aplecarea spre anecdotic şi lipsa de idealizare.
Bucureştiul interbelic este un continent pierdut reconstituit din reviste literare, jurnale, memorii, albume fotografice, almanahuri, casete cu înregistrări interbelice, oameni şi momente, totul este adus în faţa cititorului pentru a crea “aerul momentului”.
Am migălit mai jos note de lectură amintindu-mi cu plăcere de romanele lui Eliade şi Sebastian (ce să mai spun de Jurnalul său?) cu aceeaşi ardoare cu care mă pierd ori de câte ori privesc un album cu fotografii de epocă.
Ce aveau bucureştenii interbelici: desene animate, cafea filtru, prezervative, străzi stropite de două ori, cărţi americane despre efectele gândirii pozitive, lame de ras Gillette, benzină Shell, teleschi la munte, cremă epilatoare Eva, ciocolată Suchard, meciuri de hochei internaţionale, joie de vivre.
Cuvinte pitoreşti: rahagiu, dever, cobiliţă
Nume pitorești: Mia Braia, Jean Moscopol, Miliția Pătrașcu, Ilarie Voronca, Mihail Şloim, Marta Păun, Sarina Pass, Iza Sion
Probleme literare:
Poeții anilor ’30 își poartă crizele la butonieră.
Arghezi despre Ion al lui Rebreanu: “Platitudine de plăcintărie și mediocritate totală. Ochi mort, minte somnolentă. Un artist se spânzură și nu dă la tipar asemenea rezultate.”
Rebreanu mărturisește într-un interviu, în 1935, moment în care este unul dintre cei mai bine plătiți scriitori, că, toată viața, teroarea lui au fost chiriile.
Pentru Jurnalul literar, Călinescu adoptă tactica intimidării pentru a-i face pe abonați să plătească. Publică periodic liste nominale (obișnuite în epocă): cine citește și cine nu citește.
Cărțile fundamentale continuă să se risipească “între chirie și tutun.”
Afișe diferite dialoghează cu trecătorul, din marile vitrine ale librăriei Alcaly. Fiecare om care trece trebuie transformat în cititor. Un cap de măgar domină una din vitrine; dedesubt, cu litere de-o șchioapă: numai eu nu citesc. Altă vitrină: un profil de bărbat legat la ochi: omul care nu citește trăiește în întuneric; de jur-împrejur cărți, cărți, cărți. Continue reading →