Author Archives: Adrian Ciubotaru

Filme pentru week-end

Shanghai (2010) – spionaj, poveste de dragoste, China anilor ’40, acţiunea se petrece în lunile de dinaintea atacului de la Pearl Harbour, John Cusack, suspans şi răsturnări de situaţie.

Carlos (2010) – Pe scurt: un film de excepţie reprezentând povestea celebrului terorist Carlos “Șacalul”, deși în film nu îi este menționată porecla. Are în jur de 5 ore, este filmat în toată Europa, în Orientul Mijlociu și în Africa, este jucat în engleză, franceză, spaniola, germană, rusă, arabă, maghiară, olandeză și japoneză, este plin de referințe istorice şi politice și dovedește o atenție la detalii care îl înscrie în lista celor mai bune filme recente (în ciuda faptului că teroristul nu a gustat pelicula intentând proces).

Everybody’s fine (2009) – un film pe care latura mea celebrală l-ar numi sentimentaloid. În schimb, jocul bun al Robert de Niro și povestea despre minciună, răul neintenționat pe care părinții îl fac copiilor și regăsire, îl califică pentru o seară de week-end.

The_Town_Poster

The Town (2010) – Am păstrat la final acest film pentru că a constituit o supriză plăcută. O dramă, un thriller – cu acţiunea petrecându-se în Boston – în care Ben Affleck (da, chiar el!) dovedeşte un talent actoricesc ce nu poate decât să te uimească. Când apoi afli că regizorul este tot Ben Affleck, iar o parte din scenariu este semnată tot de el însuşi, realizezi că ai în faţă un film atipic (atât aclamat de critici, cât şi cu succes la public) care merită toată atenţia.

Iluzii despre noi înșine

Oamenii sunt rareori răi cu bună știință. Mulți sunt răi din tot felul de motive meschine, însă răutate pură (când știi că ceea ce faci e rău) nu am întâlnit până acum și sper să nu întâlnesc.

Oamenii sunt răi dintr-o sensibilitate care cândva, cumva a fost rănită, iar resentimentele pornite de aici le regla mult timp comportamentul. Răul vine dintr-o slăbiciune care nu a fost mângâiată la timp și parcă transmite mesajul unui iubiri pierdute:
“Dacă, la un moment dat, aș fi simțit că sunt iubit și apreciat, acum nu aș mai fi atât de plin de răutate.”

Astfel, o mulțime de probleme pot fi rezolvate dacă oamenii sunt sinceri cu ei înșiși (avem atât de mult iluzii despre noi înșine!) si apoi acționează în direcția acestei sincerități, chiar dacă de multe ori această sinceritate de sine nu este tocmai confortabilă.

Ghid de utilizare: Cum te poate ajuta Facebook?

Pornesc acest articol de la premisa că Facebook este un instrument fantastic și poate crea valoare dacă este folosit în mod inspirat și coerent. Dacă este folosit în mod iresponsabil, devine redundant și se va dovedi curând o mare pierdere de vreme.
web2pillows

Mi-am făcut cont de Facebook acum doi ani, însă abia în ultimul an am început să îl folosesc intensiv. Voi prezenta mai jos pentru ce folosesc Facebook (obiectivele mele) și cum procedez pentru a-mi atinge aceste obiective (recomandări). Continue reading

Starbucks: cafea gratis tot anul

starbucks_new logo
Povestea mea cu Starbucks a fost una dintre cele mai frumoase campanii în care am participat ca blogger anul trecut.

Între timp, Starbucks și-a schimbat identitatea vizuală, iar acum la început de an, în România își continuă drumul prin deschiderea unei noi cafenele la București Mall.

Cu acest prilej, Starbucks dorește să ofere câte o băutură gratis pentru fiecare zi din acest an pentru trei câştigători! Norocoşii vor fi aleşi în urma unei tombole organizate în perioada 8-15 ianuarie. Ei vor câştiga un card care le va da posibilitatea de a savura zilnic în 2011 cafeaua lor preferata!

Cei care doresc să participe la această tombolă trebuie doar să meargă la noua cafenea Starbucks din Bucuresti Mall (cea mai mare din România), să completeze voucher-ul primit la casă şi să îl lase în bolul special destinat. De-acolo totul e – cum spune mailul primit – la noroc!

Ai un contract cu tine însuți?

planning
E o idee destul de populară în rândul multor români că a-ţi face planuri conţine în sine ceva ridicol. Într-o lume fluidă în care în mod constant se fentează reguli, se construiesc scurtături şi se pune accent pe legendara isteţime de moment, în această lume, doar naivii îşi mai fac planuri.

La fel cum voluntariatul provoca amintirea muncii patriotice, a face planuri încă provoacă amintirea cincinalelor – cum o arată și acest comentariu.

Este aici ceva din nesiguranţa eternă a românilor, a trăirii sub vremi, a senzaţiei generalizate că oricâte planuri ne-am face, undeva cineva mai puternic le poate desface în ciuda voinţei noastre şi ne poate pune piedică destinului. De regulă, aflăm destul de târziu că pe lungul drum către propria neputinţă găsim doar cioburi ale propriului chip şi ale propriilor temeri.

Când totul e instabil, iar stabilitatea se reglează în alte părţi, ce rost mai are să te complici, nu-i aşa?

E nevoie totuși de o asumare de putere pentru a face planuri şi pentru asumarea un proiect. E nevoie de încredere în sine să contruieşti drumuri cum au făcut romanii (nu s-au gândit la inutilitatea lor de vreme ce – gândind româneşte – oricum barbarii le vor devasta) sau să contruieşti căi ferate în India cum au făcut englezii.

Dincolo de varianta românească, problema este mai largă decât atât. Sensul pe care îl acordăm propriei vieți este un act intim legat de dorința de proiecta în jur ordine și coerență. A pune fundația unei case, a întemeia o familie, o națiune sau un oraș sunt gesturi fondatoare care implică aceeași nevoie umană de a proiecta, de a ordona, de a cosmiza.

Nevoia de ordine este fundamentală pentru spiritul uman și orice scădere a ordinii din viața noastră provoacă reacții adverse care regăsesc în orice situație în care suferim. Un necaz, de exemplu, este o întâmplare care nu a fost integrată, care nu a fost ordonată în planul mai larg al propriei noastre vieți.

Când totul pare instabil, trebuie să te institui pe tine însuţi ca insulă de stabilitate.

Prin urmare, a face un plan este un act de încredere al spiritului uman în fața haosului care pândește la orice colț. În loc să inhibe, haosul ar trebui să provoace o atitudine care proiectează în jur sens și coerență.

Neputința de a risca un proiect este o lipsă de încredere atât în propriile tale forțe care traduce o atitudine vegetală în faţa vieţii. Este un risc pentru că indiferent dacă planul tău de ajunge pe Marte se va împlini sau nu, cel puţin această călătorie te poate duce pe Lună. Poate nu vei citi cele 200 de cărţi câte ţi-ai propus în acest an, însă pe acest drum poate vei reuşi să citeşti 100 de cărţi ceea ce este în sine o victorie.

Superclass: Elita globală a puterii şi lumea sa

superclass
Superclass, Elita globală a puterii și lumea sa, Editura Publica, 2010

Este o lectură de week-end, se citește ușor și are câteva puncte de vedere pertinente dintre îl rezum pe cel cu privire la teoriile conspirației:

Teoriile conspirației satisfac o nevoie fundamentală de a echilibra cauzele și consecințele acestora, conform convingerii noastre că marile efecte nu sunt rodul coincidențelor. Au un efect de liniștire psihologică deoarece ele implică faptul că toate lucrurile sunt legate între ele, nimic nu este o întâmplare și că există o oarecare ordine în lume.

Citate
“Dacă noi credem că evenimentele semnificative, cum ar fi asasinarea unui președinte, se pot petrece din cauza unor personaje minore, vom ajunge la concluzia că viața are un parcurs întâmplător și imprevizibil, iar asta ne destabilizează.” (psiholog)

Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil. (Hillary Clinton)

“A transforma 100 $ în 110 $ este muncă. A transforma 100 milioane $ în 110 milioane $ este inevitabil.” (Edgar Bronfman).

“E bine să pescuiești în ape tulburi.”

“Distanța e doar o atitudine.”

Cărți
Christopher Lasch – The Revolt of the Elites
Jeff Faux – The Global Class
Johnatan Spence – The Search For Modern China

Note de lectură
Chile nu este chiar o țară, ci un club de țară.

Bogăția a fost definită ca posesia resurselor care dau posibilitatea cuiva de a nu mai munci pentru a se întreține.

Elitele au prilejul de-a instituționaliza unele idei-cheie. Ce înseamnă să instituționalizezi voința oamenilor?

Puțini oameni au “forța de a privi haosul și de a găsi acolo resurse pentru noi creații”

Întrebat de ce a cerut pedeapsa cu moartea pentru majoritatea fărădelegilor, Draco a răspuns: “Cele mai neînsemnate merită pedeapsa asta, iar pentru cele mai însemnate nu dispun de alta.”

Distribuția inegală de talent determină inegalitățile economice

Piața financiară este un electorat. Companiile au creat o nouă piață în care guvernele se întrec pentru investiții.

“Războiul împotriva terorii” a fost prima campanie militară din istoria omenirii îndreptată împotriva unui sentiment.

Generația viitoare este inventată chiar în aceste clipe, într-un garaj, de vreun tocilar care nu e în stare să iasă cu o fată.

În multe regiuni ale Terrei, globalizarea economică, urbanizarea, educația și răspândirea democrației au atras nu secularizarea, ci o renaștere a spiritualității.

În anul 962, în orașul francez Metz, sute de pisici au fost arse, din pricină că se crede că sunt vrăjitoare deghizate.

Anecdote despre Mircea Eliade

1002132_poza_1179700945
Îmi plac la nebunie anecdotele. Acele mici povestiri care oferă aerul unui om, acele mici sclipiri unde poți simți parfumul unei epoci, al unei prietenii literare, a unui stil de viață sau a unei povești de dragoste.

Am cules mai jos căteva articole unde am găsit asemenea anectode despre Mircea Eliade, un om care nu încetează să mă fascineze.

In rest, il vedem pe Eliade bănd whisky numai după apusul soarelui, “conform unei meteorologii personale, zilnic pe la ora 18” (Sorin Alexandrescu), incremenind stupefiat cănd Girardot ii dăruieşte o veveriţă impăiată, refuzănd “categoric marea majoritate a invitaţiilor pentru articole şi conferinţe”, dar niciodată solicitările studenţilor pentru referinţe bibliografice.

Purta raiaţi largi şi fuma zdravăn dintr-o pipă tutun dulce şi ieftin Cherry Blend. Mai mult decăt oricine altcineva in acea perioadă in SUA, Eliade a fost salvatorul studiului istoriei religiilor.

Sursă: Întâlniri cu Mircea Eliade

La Paris, am renunţat la după-amiaza consacrată Muzeului Luvru şi m-am dus în Montmartre, la apartamentul lui Eliade din 4 Place Charles Dullin. Continue reading

Societatea necivilă

26-247102-Coperta_fata
Societatea necivilă, Anul 1989: implozia structurilor comuniste,  Stephen Kotkin cu o contribuție a lui Jan T. Gross, Curtea Veche, 2010

Într-adevăr, teza cărții de față (cu analize pe situația din Polonia, Cehoslovacia, România și Germania de Est) este greu de acceptat pentru intelectualii din Europa de Est, însă conține câteva idei pe care le știm cu toții:

Nomenklatura a fost adevăratul gropar al regimurilor comuniste și niciun protest al intelectualilor din anii ’80 nu a contribuit decisiv la răsturnarea acelor regimuri.
Nomenklatura
este, totodată, și principalul beneficiar al privatizării sălbatice (predatory privatisation), potrivit principiului “de la tancuri la bănci” (from tanks to banks).

Note de lectură

Termenul – societatea necivilă – se referă la legături și forme de organizare socială care însoțeau statul ne-liberal.

Societatea civilă desemnează asumarea responsabilității de către oameni. Acest lucru presupune nu doar posibilitatea auto-organizării, ci și pe aceea de a apela la instituțiile statului pentru a apăra dreptul de asociere, libertățile civile și proprietatea privată.

Elemente din partidul communist (cercurile reformatoare) au contribuit la fortificarea opoziției anti-comuniste.

Timothy Garton Ash a folosit metafora „otomanizare” pentru a descrie procesul îndelungat de declin economic al regimurilor comuniste.

Noua Clasă (1957) – o lucrate mult-apreciată a oficialului comunist iugoslav încarcerat Milovan Djilas care susținea că sistemele comuniste produc o birocrație care, din cauza conștiinței de clasă, își perpetuează privilegiile și va conduce la declinul economic, plasându-și propriul interes corupt mai presus de toate. Continue reading

Deceniul pierdut al României

deceniul_pierdut_al_romaniei
Deceniul pierdut al României, Tom Gallagher, All, 2010

Această ultimă carte a lui Tom Gallagher este în continuarea Furtul unei națiuni și, de asemenea, nu oferă prea multe motive de mândrie.

Ideea principală: în mare parte, în ultimul deceniu, România a asimilat legile, valorile și procedeele de luare a deciziilor ale UE numai la nivel superficial sau declarativ, iar acest lucru a fost cauzat de mai mulți factori:
– absența unei conduceri hotărâte și a coordonării dintre structurile de la diverse nivele ale Uniunii Europene
– principalele organisme ale UE s-au lăsat induse în eroare și dezarmate de o elită locală calculată și foarte versată în privința simulării schimbării (mai tot timpul, conducătorii României au știut mult mai bine ce doreau să obțină de la EU decât liderii Comunității).

Practic, oligarhia care și-a instaurat controlul asupra României a profitat de sistemul voluminos și extrem de stratificat al procesului de luare a deciziilor de la Bruxelles pentru a se alătura clubului european pe baza propriei sale agende limitate. România a intrat în UE pe baza unei agende minimale de schimbări, iar rezultatul a fost un proces de pseudo-europenizare, pe care Tom Gallagher îl numește euro-balcanism. Continue reading