Nu-l mai văzusem de câţiva ani şi l-am vizitat împins de tata care avea chef de plimbare. Motivul oficial a fost “să luam nişte lapte”, însă ajunşi acolo am observat cu totul altceva.

A fost ca o călătorie care mi-a amintit de vorba lui Negrea, “să mai ieşi şi tu cu oameni care nu au nicio treaba cu internetul”.

Unchiul a făcut acum câţiva ani pasul pe care l-au făcut la rândul lor mulţi români: s-a mutat la ţară. Acum imaginează-ţi un munte de om făcând pe ghidul în propria ogradă.

Ne-a dus la grajd şi ne-a arătat un cal – Săgeata, două vaci şi doi porci.
“Minunea asta o tai acum de Sărbători”, ne spune arătând către unul din porci.

Apoi am mers în şură să ne arate cei trei iepuri.
“Aveam mai mulţi, dar am mai vândut din ei”

Apoi am mers în magazia de lângă şură să vedem două drujbe, hamuri de cal, truse de scule, cauciucuri tăiate și alte lucruri la grămadă.

Deasupra grajdului, a șurii și a magaziei, stătatea podul cu “Am pus în el 14 căruțe cu fân”

Apoi ne-am dus în spate să vedem grădina, cele patru căruțe cu lemne pentru iarna asta și un wc de 2 metri adâncime proaspăt făcut.

Acum câțiva ani și-a făcut casă la țară, s-a mutat în ea, iar acum, prin tot ce ne arăta și ne povestea, transmitea acea mândrie de gospodar pe care o văd la unii colegi bloggeri în urma unei teme noi de wordpress.

Singurul lucru de care s-a plâns în tot acest tur de ogradă era mâna pe care și-a sclintit-o în pădure, la lemne și pe care acum o ținea într-o fașă. O mână care nu îl ținea pe loc, însă în lipsa problemei cu pricina probabil ar fi muncit mai cu spor.

Îi spun, mai în glumă, mai în serios, că merită un reportaj despre el.
“De ce?”
“Am văzut și eu un om gospodar care nu se caină”

La final am luat laptele pentru care am venit. Dintr-o găleată de 5l plină cu spumă care ne aștepta lângă sobă.

Să vă fie entuziasmul mai mare decât frica! (blestem românesc)

Am plecat azi de la Netcamp cu o jenă și mai multe nedumeriri. Am mai mult de sașe ani de blogging, am inițiat și am participat la 4-5 proiecte online, nu mă consider antreprenor, însă la orice conferință la care majoritatea speakerilor sunt antreprenori ma simt al naibii de bine și, mai mult, mă simt inspirat de acel – vorba lui Andrei Roşca – vibe care se creează în jur.

Nu mă consider antreprenor pentru că această titulatură m-ar arunca într-o zonă în care alții au făcut infinit mai mult decât am reușit să fac eu, iar disproporția între intenții și realizări automat m-ar umple de ridicol.

Îmi plac conferințele despre antreprenoriat pentru că rezonez cu majoritatea ideilor, pentru că ascult un tip – care a dezvoltat o afacere de milioane de euro, de exemplu – împărtășind din experiența lui antreprenorială și reușesc să mă regăsesc în ceea ce spune. Aprob în gând, fac legături între idei pe care le-am citit şi experienţe pe care le-am avut şi parcă se conturează un proces de înţelegere.

E oarecum paradoxal să nu fi activat în zona antreprenoriatului, însă totuşi să rezonezi cu mindset-ul unui antreprenor.

Sentimentul de regăsire în aceste idei şi, mai mult decât atât, inspiraţia pe care o câştig în urma acestui tip de evenimente vin de la simplul fapt că acele principii care construiesc un antreprenor le-am mai întâlnit în nenumărate contexte din viaţa mea. Acele idei cu care se construieşte un business le-am învăţat din cu totul alte locuri şi mă ajută să înţeleg o mulţime de aspecte care nu sunt legate neapărat de zona antreprenorială.

Îmi dau seama că acelaşi set de idei care te ajută să porneşti o companie poate fi folosit la fel de bine în construirea unei relaţii sau a unei familii, să îţi faci noi prieteni, să îşi îndeplineşti un vis, să îţi urmezi o pasiune.

Acelaşi îndemn just do it – pe care l-a transmis azi Sergiu Biriş – poate fi folosit şi la depăşirea unui complex, şi la renunţarea unor temeri, la fel cum poate fi folosit şi la pornirea unui proiect online.

În lumina celor de mai sus, înţeleg antreprenoriatul ca un proces prin care oamenii îşi dau dreptate la ceea ce au mai bun în ei. Antreprenorii nu-şi construiesc doar companii şi cariere, antreprenorii se clădesc pe ei înşişi ca oameni liberi să îşi urmeze intuiţiile şi propriile visuri.

Probabil în această zonă – căutarea propriei libertăţi – ideile şi poveştile împărtăşite de antreprenori ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru orice tip de oameni şi pentru orice tip de vocaţie.

Primele tehnologii care au apărut erau cele care prelungeau mâna omului: o piatră șlefuită, o sapă, o sabie. Erau lucruri cu care omul se descurca mai bine, iar acum, după mii de ani, principiul a rămas același: tehnologia ne ajută să ne descurcăm mai bine.

“Nu mă pasionează telefoanele astea noi. Pentru mine, un telefon trebuie să aibă semnal bun și o baterie care să mă țină mult” este o replică pe care o aud din când în când în jurul meu și care mă nedumerește de fiecare dată.

Nu sunt un tip pretențios cu tehnologia, însă din când în când nimeresc să pun mâna pe niște bijuterii fără de care mi-e greu să-mi imaginez că pot funcționa la parametri normali. O mașină bună, un laptop bun, un telefon bun.

Am mai scris despre descoperirea unui telefon bun, însă n-am apucat să exemplific cât de mult s-a integrat în viața mea de zi cu zi și ce noi obiceiuri ciudate am căpătat Continue reading →