Dincolo de toate proiectele pe care le-am lansat și inițiativele la care am participat, am văzut o mulțime idei bune care n-au apucat să vadă lumina zilei. Unele au fost puse în practică cu timorare, iar altele și-au ales momente mai puțin oportune. Uneori prea repede, iar alteori prea târziu.

Proiectul pe care îl anunț acum este o idee mai veche, dar pe care abia în ultimele luni m-am încumetat să o conturez. Din dorința de a vedea unele locuri, din dorința de a cunoaște unii oameni. Mă gândeam la un mod mai aventuros și mai imprevizibil de a face turism și la un alt stil de a fixa amintiri noi în locuri necunoscute.

Este o idee care, pentru mine, a devenit din ce în ce mai oportună pentru că îmbină două coordonate de care mă simt apropiat:
1.a călători în locuri mai puțin sau mai mult îmbibate de clișee
2.a te folosi de o mașină ca instrument al libertății de mișcare

Sunt două coordonate pe care acum le voi pune la încercare lansând proiectul dineuropa.ro.

dineuropa.ro va cuprinde călătorii cu maşina prin Europa în încercarea de a cunoaște oameni, locuri și mentalități dincolo de clișeele turistice și prejudecățile sedimentate în timp.

dineuropa.ro este o provocare jurnalistică care va cuprinde content video și foto împreună cu articole și interviuri, folosind – în timp real – potențialul Social Media. Totul în încercarea de a cunoaște prin descoperiri și a te recunoaște prin călătorii.

Dincolo de caracteristicile unei nișe mai mult sau mai puțin încercate, dineuropa.ro este o provocare personală cu privire la ceea ce am numit până acum – destul de pompos – virtuțile transformative ale călătoriei. Toate aceste idei vor prinde mai mult contur după prima călătorie.

Lansarea dineuropa.ro precede cu câteva zile prima excursie pe care o voi face – foarte curând – în nordul Italiei. Mâine, voi anunța detaliile și modalitatea de desfășurare, calendarul ediției pilot și, bineînțeles, partenerii acestui aventuri.

Am fost acasă zilele acestea, la Moinești, cu ceva probleme personale și marți a trebuit să fac un drum până la Zemeș, o comună situată la 10 km de oraș. Nu aveam de unde să știu că îmi era dat să merg pe unul dintre cele mai proaste drumuri județene din țară.

Zona e plină de petrol și schele de foraj, drumul e deservit zilnic de mașini cu tonaj mare și te-ai fi așteptat ca, cel puțin din rațiuni economice, infrastructura să fie la un nivel decent.

Gropile, denivelările și asfaltul rupt din cauza alunecărilor de teren conturează un traseu de enduranță pe care oamenii și agenții economici din zonă îl străbat zilnic. M-a uimit nu starea drumului, te cam obișnuiești la câte vezi, ci mai ales evidența unei nepăsări a autorităților locale sau județene cu privire la binele oamenilor din zonă. Un filmuleț din 2010 – de atunci degradarea a continuat – arată un drum din lumea a patra, vorba unui localnic.

În timp ce mergeam ca într-un poligon cu jaloane, luându-mi 40 de minute pe traseu de un sfert de oră, mă gândeam unde poate încăpea atâta bătaie de joc, de ce nu se face nimic pentru reabilitatea unui drumul mai prost decât orice uliță din orice sat și, mai ales, de ce oamenii acceptă să fie umiliți de autorități nu doar incompetente (aici mai presupui o bună intenție), ci chiar răuvoitoare.

După câțiva kilometri, întrebările mele și-au găsit un răspuns. Oamenii au înghițit destul și au ieșit în stradă (un termen ironic în condițiile de față). Indiferent cât de blazat și resemnat este românul, ceea ce este sigur e că nu-l poți păcăli la nesfârșit.

Probabil, într-un final se va rezolva această problemă blocată politic între primăria comunei, Consiliul Județean și MDRT, este an electoral, însă văd o altă concluzie care poate fi trasă de aici.

Vrând-nevrând, în contextul actual (cu criza, cu intrarea României în UE, cu viciile societății și corupția generalizată), românii sunt obligați din ce în ce mai des să se implice politic și civic în viața de dincolo de blocul și curtea lor. De la pensionarul care se duce să participe la ședințele unui Consiliu Local sau de la adolescentul care face voluntariat până la tinerii care vor să facă un alt tip de politică în țara asta și până la generația 35+ care învață din mers să își negocieze mai dur și mai conștient contractul social care acum pare o simplă păcăleală.

Din păcate, cu tot optimismul meu, cu toate naivitățile funciare care mă caracterizează, aflu încet și sigur că sunt zone, situații și contexte sociale în România unde chiar nu se mai poate continua în ritmul și în halul acesta.