Am ieșit de la metrou și am ajuns la stadion cu greu, după jumătate de oră și după ce am întrebat de trei ori. Stadionul e imens și l-am ocolit aproape pe tot căutând intrarea pentru turiști care era la poarta cu numărul 14.

De obicei, în propoziții scurte, vorbesc în italiană, însă de data aceasta, la casa de bilete am folosit engleza. Domnișoara mulatră ne-a dat biletele, a zâmbit, ne-a întrebat de unde suntem, Romania, a zâmbit din nou. Citeşte mai departe dineuropa.ro