Author Archives: Adrian Ciubotaru

Protestul prin lectura de la TVR

9 Replies

Protestul prin lectura propus de Luciat a fost cea mai frumoasa initiativa civica la care am participat. Candoarea tinerilor adunati pe acele borduri cu cartile in mana mi-au confirmat inca o data (caci toti avem nevoie de confirmari!) ca lucrurile nu merg cu necesitate intr-o directie gresita. Cum a spus si Mircea Cartarescu prezent printre protestatari, dincolo de eficienta manifestatiei, ramane spiritul si entuziasmul care au facut toate acestea posibile.

Am gasit cateva articole despre seara de ieri la Cezar Paul-Badescu, la Merlin, la Jen (care a facut si o lista cu cartile citite acolo) am vazut cateva poze bune la Alex Mihaileanu. Update: am gasit si articolul Siminei Mistreanu.

Am prins un fragment din interviul semiformal pe care Mircea Cartarescu l-a dat aseara:

Si, in exclusivitate pentru www.adrianciubotaru.ro, l-am prins pe George Pruteanu cu cateva intrebari despre protest, despre emisiunea de cultura pe care a avut-o si despre pruteanu.ro:

Ii multumesc lui Costin si Alinei pentru sprijinul jurnalistic acordat si as dori sa inchei cu o intrebare pentru istoria literaturii: pe Luciat a recunoscut-o cineva?

Daca batul din fund ar fi fost mai scurt

10 Replies

tobogan.jpg

Exista un roi de repros retroactiv pe care il intalnesti din ce in ce mai des de parca toti ceilalti iti vor binele, de parca toti ceilalti sunt mai informati ca tine, de parca toti ceilalti traiesc in universul alternativ unde gesturile consumate pot fi derulate si reluate.

Orice achizitie, orice avans, orice schimbare e buna, insa nu multumeste in masura in care ne trezim dupa consumarea actului ca lucrurile ar fi putut sa fie mult mai bune daca:
– Daca mai puneai un milion, iti luai unul de 10 megapixeli
– Daca mai dai inca 50 de euro, iti gasesti unul bun cu 3 camere.
– Mai pui 2-300.000, mergem in partea cealalta si gasesti mai multe modele.
– Mai puneai 1.000 de euro si ti-ai fi luat un Clio.
– Daca nu te-ai fi grabit, ai fi pus mana si tu pe un gagiu mai fain

Bogatia modelelor imaginative cu privire la situatiile ipotetice pornite de la situatii trecute care s-au consumat tradeaza tendinta proprie de-a ne construi o lume pe masura neimplinirii noastre. Orice pas ai face, orice schimbare, orice achizitie va primi girul nemultumit al celorlalti de la inaltimea lui daca mai asteptai putin, daca mai puneai niste bani, stiam eu un magazin bun, daca nu l-ai fi iubit atat. Trecutul recent e atat de volatil incat parca se explica densitatea de analisti politici care nu doar analizeaza evenimentele trecute, ci si cele posibile. Daca motiunea ar fi fost votata, Basescu ar fi trebuit sa…

Incapacitatea de asumare a unor decizii luate pe baze incomplete (la urma urmei, toate deciziile reflecta incompletitudinea mecanismelor noastre de cunoastere) denota un soi de idealism a carui baza nu poate fi decat o dezorientare tipica pe care o avem cu totii. Dincolo de lipsa de criterii tari care ne calauzesc actiunile, genul asta de nemultumire retroactiva lasa la iveala una din racilele nationale, una din tentatiile de-a dezvolta universuri istorice alternative ce-ar dovedi calitatile si orgoliile noastre. Daca n-ar fi cazut Turtucaia, daca ar fi rezistat dictatului de la Viena, daca Hitler ar fi castigat razboiul, daca Ceausescu la un momentat, daca n-am fi pierdut la penalty in fata Suediei.

Daca as mai fi bagat inca vreo doua exemple, tabloul acestui articol ar fi fost mai complet.

Reprosul retroactiv face pereche buna cu nemultumirea inerenta unei decizii luate pe baza unor criterii slabe. Majoritatea cumparaturilor noastre sunt impulsive (chiar si atunci cand petrecem zile intregi pe site-uri de specialitate pentru a alege din zecile de modele), le facem jongland necesitatea cu afectiunea fata de un brand si imaginea produsului respectiv. De cele mai multe ori, important nu este sa detii un anumit lucru, ci sa fii vazut detinand acel lucru. E ca si cum te-ai afisa cu un top model spre invidia prietenilor tai, desi viata ta sexuala ramane la fel de mediocra.

Curajul de-a ne asuma propriile impulsuri si propriile prostii este un lux pe care inca nu l-am dobandit. Genul acesta de curaj se afla in stransa legatura cu timorarea unui prea acut simt al ridicolului. Ne ferim de ridicol ca si cum ar ultima reduta a stimei de sine, ca si cum daca batul ala din fund ar fi fost mai scurt, am fi mai fericiti.

Schimb de carti: impresii

1 Reply

Mi-a placut mult ultima editie a Schimbului de carti: locatia a fost bine aleasa, oamenii au fost faini, discutii de asemenea. O intalnire deloc formala intre oameni pasionati de carti si de schimbul lor, dornici sa-si cunoasca autorii preferati si interesati de un pasionant schimb de idei si anecdote.

Am vanat trei carti carora doresc sa le fac recenzii in urmatoarea perioada:
Bong de la o tipa simpatica
Rondo Capriciosso (pe link aflati detalii si despre lansare) de la Alexandra
Tehnicile programarii neuro-lingvistice de la Raluca

Am reusit sa fac cateva cadre pe care le-am montat cu stangacie intr-un film dupa o cronologie mai putin riguroasa, insa sper sa fie binevenit.

Japonia descatusata

5 Replies

Japonia descatusata este o carte scrisa de John Nathan, profesor de studii japoneze la Universitatea California din care voi prezenta mai jos cateva note de lectura. Cartea nu este una exhaustiva si perfect documentata , insa prezinta intr-un stil popularizant cateva chestiuni contemporane din ceea ce inseamna spiritul nipon.

japan_flag.jpg

Segmentul cel mai tanar al comunitatii minore, copii cu varste intre 11 si 15 ani, este cel care genereaza infractiunile cele mai violente si mai perverse. Acelasi grup de varstra ce cuprinde 7.4% din populatie a comis 50% din infractiunile inregistrate in 2000 in Japonia.
Exista o criza de manie, de confuzie si de pierdere a sinelui in randul tineretului nipon.

In anii 1950, politica educationala a Japoniei a fost creata sa ajute la realizarea unei renasteri accelerate, care era misiunea nationala a perioadei de dupa razboi. Presiunea era mare, insa eforturile erau rasplatite din plin: absolvirea colegiului garanta gasirea rapida a unei slujbe in cadrul guvernului sau in industrie si angajarea pe viata.
In anii ’80, datorita restrangerii pietei muncii, studentii au inceput sa dea semne de stres. Valuri de violente in scolile gimnaziale, sinucideri etc.Un numar din ce in ce mai mare de copii refuza scoala, se retrag pentru cativa ani, iar unii nu revin niciodata devenind “autoincarcerati” (unii dintre ei refuzand sa iasa din propria camera).

Dependenta de jocurile pe calculator si de telefoanele mobile, pe care sociologii niponi o numesc “cultura degetului mare”, a erodat si mai mult abilitatile de comunicare directa si au adancit sentimentul de izolare.

O tanara profesoara de scoala gimnaziala din Okinawa si-a rugat elevii din clasa a opta sa scrie ce si-ar dori sa devina cand vor fi mari si ce spera sa realizeze in viata. “Copiii stateau si ma priveau intens”, povesteste ea, “si cativa au inceput sa planga in hohote.”

Piatra de temelie a sigurantei de sine a japonezilor a constituit-o familia.
Mariajele aranjate reprezinta inca, in Japonia de azi, 20-30% din totalul casatoriilor. Procesul incepe cu impartirea, de catre parinti a fotografiilor si detaliilor personale al fiilor sau fiicelor.

Cel mai important triumf al ingineriei sociale, in perioada recuperarii si dezvoltarii economice accelerate (in iulie 1960, Hayato Ikeda a devenit prim-ministru, promitand dublarea venitului national in zece ani – a reusit in sase! – si a lansat totodata strategia de crestere a productivitatii Japoniei, inceputul asa-zisului miracol nipon.) a fost tranformarea Japoniei intr-o natie de depunatori. Pana in anii ’80 clasa de mijloc a economisit 16% din venitul national in comparatie cu cele patru procente in Statele Unite.
Functionarii din clasa de mijloc erau constienti ca faceau sacrificii in interesul cresterii productivitatii nationale. Acest consens national era o manifestare a conceptului de grup care s-a aflat dintotdeauna la baza vietii sociale japoneze.

Incepand cu anii ’80, angajatul firmei muncea practic pana la epuizare, pana la a se prabusi de pe strada. Aceasta patologie noua a fost denumita karoshi, “moarte prin epuizare”, un colaps al corpului, datorat stresului si muncii exasperante. A devenit subiect de ingrijorare in anii 2000 cand s-a aflat ca premierul Keizo Obuchi lucra cate cinsprezece ore pe zi, luni in sir, pana cand intrase in coma si decedase.

Un japonez:
– In State cand un jucator de fotbal marcheaza, da cu mingea de pamant si se poarta ca si cum e cel mai tare din lume. In plus, toti il aclama. Daca un atlet s-ar comporta astfel in Japonia, toti l-ar critica. Un barbat puternic nu trebuie sa iti arate cat este de puternic.

In 1998 rata sinuciderilor a crescut brusc cu 35% ajungand la 30.000 de morti anual. Incepand din 2003, barbati si femei de pana in 20 de ani, fare slujbe si disperati in privinta viitorului lor, utilizeaza buletine informative si baze de date din sistemul chat de pe internet pentru a gasi parteneri de sinucidere.
In 2001, intr-o incercare de a-i opri pe oameni sa se arunce sub rotile trenurilor, guvernul a instalat oglinzi enorme la capetele platformelor de metrou si tren. Ca si cum reflectarea in oglinda ar potoli disperarea sinucigasilor, dandu-le sau crandu-le iluzia identitatii pierdute, adesea ca rezultat al concedierii din corporatia-mama.

Intrebati in cadrul unui sondaj daca teama de esec i-ar impiedica sa-si deschida o afacere, 70% dintre japonezi au raspuns afirmativ, in timp ce 80% dintre americani au zis ca nu. In Japonia, a trece peste afilierea la un grup si a-ti asuma riscul esecului individual, cu toate consecintele sale sociale, necesita o determinare si o vointa extraordinara.

Un antreprenor japonez:
– Secolul XXI va fi unul fara frontiere. Imbunatatirea sistemului de comunicatii, prin intermediul internetului, va determina crearea unei comunitati globale. Oamenii conectati la Internet si cei neconectati se vor deosebi mai pregnant decat cei de nationalitati diferite: diviziunea digitala va fi o ruptura mai semnificativa decat orice distantare geografica.

Filozoful Kitaro Nishida, fondator al “scolii Kyoto” a definit opozitia dintre fiinta si nefiinta dupa modul in care aceasta diferenta se putea aplica in particular culturii si societatii japoneze. Gandirea lui era un amestec de buddhism Zen si filozofie hegeliana. Conceptul sau cheie era mu no basho, “locul nefiintei” pe care il localiza in cadrul curtii imperiale. Secole de-a randul imparatul s-a aflat in centrul Japoniei, definind-o si intruchipand-o, in timp ce puterea reala a apartinut stapanilor feudali, numiti shoguni. Nishida a concluzionat ca acest centrul al Japoniei era de fapt locul nefiintei, un loc gol. Intr-un fel, nationalismul japonez este o incercare de a umple un gol.

Mandria si increderea sunt atributele identitatii.

In ianuarie 1996 un grup de profesori universitari a fondat Societatea pentru Crearea unei Noi Istorii. Misiunea lor era redactarea unui manual de gimnaziu, destinat restabilirii echilibrului asupra unei “versiuni masochiste a istoriei” al carei efect era inocularea in randul copiilor a sentimentelor de oroare si rusine fata de trecutul istoric al Japoniei.
– tensiunea existenta intre cainta pentru razboi si nevoia de a transforma trecutul intr-o baza substantiala a increderii si-a mandriei nationale.

Articolul 9 din Constitutia japoneza:
Nu se va recunoaste dreptul la beligeranta al statului nipon.

Totusi printr-o serie de legi ce manevreaza semantica articolului 9, Japonia a reusit sa pregateasca forte de aparare terestre, marine si aeriene care sunt astazi printre primele cinci armate cele mai puternice ale lumii.

Yamato – cel mai vechi termen japonez pentru Japonia, inca sinonim cu “spiritul nipon”.

As dori sa parchez aceste aforisme in inima ta

10 Replies

childintime.jpg
1.Daca unui nepalez ii este refuzat accesul intr-un restaurant parizian pe motiv ca are nasul prea mare, nu-i asa ca marimea nasului sau va fi imediat asumata ca o diferenta culturala?

2.Un tip de 20-30 de ani care se pisa in pat are o imagine proasta din cauza lipsei sale de viziune: si-ar putea face un blog in care s-ar documenta despre elementele terapeutice ale acestei activitati pe care, dintr-o prejudecata culturala, noi ceilalti o vedem extrem de neonorabila.

3.Sinceritatea este o tendinta naturala a oricarui sistem. Metabolismul oricarei fiinte este ‘sincer’. Este cel mai simplu mod de a schimba informatie cu mediul extern si intern. Acest lucru nu este o valoare, ci un coeficient de supravietuire si echilibru.

4.Cand un gadget incepe sa comunice emotional isi castiga posibilitatea unui instrument spiritual (e un informatie verificata si folosita din plin in publicitate). Cand tehnologia capata o frecventa emotionala insemna ca detine capacitatea de a dizloca cele mai stabile si puternice energii umane. Cand un gadget cum a fost crucea a inceput sa comunice spiritual, lumea s-a schimbat.

5.Trecerea adolescentei aduce cu sine diminuarea sentimentului de culpabilitate asociat masturbarii. Unul din indiciile maturizarii emotionale este strans legat de acest aspect. Ma masturbam intens si credeam ca voi ajunge in iad. Intr-un an de zile, cu ajutorul Bisericii am reusit sa ma las, povesteste Radu, un licean precoce.

6.Intr-o lume in care cartile lui Stephen Hawking despre univers se vand mai bine decat cele ale Madonnei despre sex, in care cultura a devenit o obligatie economica si militara, intr-o lume in care ne izbim din ce in ce mai des si pregnant de alteritati culturale, unde este ignoranta generala despre care vorbiti, domnule Patapievici?

7.Comoditatea cautata prin tot felul de gadgeturi reprezinta o nostalgie religioasa.

8.Daca azi te simti ca un ratat, tot trecutul te va ajuta sa-ti conturezi si mai bine aceasta imagine de ratat. Vei gasi in experienta ta nenumarate dovezi ale ratarii tale actuale. Trecutul e primul lucru ce ne vine in ajutorul conturarii propriei imagini de sine.

9.Daca maine, pe strada, esti luat din senin in brate, este foarte posibil ca mintea ta sa gaseasca zeci de detalii trecute care te fac sa simti ca meriti acest aflux de empatie.De ce? Pentru ca ai nevoie de un univers coerent. Pentru ca mintea ta este cel mai mare generator de sensuri (aceasta ideea va fi dezvoltata intr-un articol viitor) si in mod automat ea incearca sa integreze prezentul intr-o istorie a eului tau.

10.Lumea este spatiul unde ne vindem povestile, iar relatiile interumane se pot algoritmului unui marketing de povesti. Ce face un seducator? Vinde niste iluzii, niste sentimente. Ce face un profet? Vinde niste idei, niste sperante etc. Un copil ce plange ca doreste cutare prajitura executa un act de vanzare a povestii dorintei lui neimplinite.

11.Ne putem gandi ca am fost parasiti de o iubita pentru ca nu am fost in stare sa intretinem o imagine de mascul echilibrat, am pierdut un loc de munca pentru ca imaginea noastra de trantor a prevalat celei de angajatul lunii (caci nu e suficient sa fii harnic, trebuie sa si transmiti in jur faptul tau de-a fi harnic in toate cele).

12.Bunele mele intentii au nevoie de o strategie de imagine pentru a deveni rentabile pentru comunitatea mea, pentru prietenii mei, pentru posteritatea mea.

13.De cate ori ai sarutat doar sa eviti privirea celuilalt? De cate ori ai imbratisat din lasitatea de a rani? De cate ori ai iubit din teama de a fi singur? De cate ori te-ai imprietenit din incapacitatea de a refuza? De cate ori ai fost umil in numele orgoliului tau?

13.As putea fi un anonim. Anonimul perfect. Calaretul fara cap care te ajuta sa treci strada, cel care iti plateste taxa la facultate si te protejeaza pe ascuns.

14.This is my blog and writing it… is the high point of my day.

15.De fapt, ce este paradisul? Este locul in care intre mine si mine insumi nu exista distanta, este locul in care nu ma simt de-fazat fata de mine insumi cu o lume in spinare. E locul in care nu pot sa zbor pentru ca sunt insusi zborul. Zbor ce este posibil doar printr-o de-fazarea aripilor, zbor ce este posibil doar aici si acum. Iar aici si acum este punctul de inflexiune in care amintirile creaza viitorul.

16.Violul nu se subsumeaza unui wolf-sheep scenario. Daca ar fi fost doar fizic, trauma psihica ar fi fost doar o abstractie. Ce este violul daca nu o simpla ofensiva culturala promovata cu mijloace specifice? Modul in care ne percepem propriul corp este mult mai complex decat modelul precar explicativ “spirit-materie”.

17.Daca stai si concluzionezi ca stai, de fapt te retragi.

18.Am avut la dispozitie toate geografiile ceresti, fara sa detinem o harta umana in care cel putin doi oameni sa se regaseasca. Avem rugaciuni care tot felul de zei, insa nu avem rugaciuni catre oameni. A fost nevoie de moartea zeilor pentru ca bolile posterioare lor sa ne motiveze privirea catre Celalalt.

19.Faptul ca viata nu este o jungla, imi sugereaza ca ea este mai larga decat actul trairii in sine, imi sugereaza ca atata timp cat nu intram in mediul lor, rechinii sunt niste animale teoretice.

20.Ne alintam traindu-ne trupurile ca niste invaliditati, starile de dispozitie, visele si idealurile noastre (care o data cu inaintarea in viata devin din ce in ce mai pline de reprosuri) ca niste mari bube. E comod sa fii invalid. Am purtat o saptamana o banala atela de ghips ce-mi permitea uneori sa ma asez pe scaun in troleu fara sa ma simt vinovat in fata celorlalti ca nu cedez locul eventual unei batranici sau unui pensionar. Oamenii tind sa exagereze invaliditatea celor din jurul lor (din dorinta de a-si legitima nevoia negativa de a ajuta doar pentru a-ti creste tie stima de sine).

21.Daca un adevar nu-mi foloseste, daca un adevar imi bruscheaza fondul emotiv, de ce sa-l adopt? Daca un adevar nu iti devine rentabil, nu-ti arata eficienta, renunta la el, arunca-l, nu e pentru tine. Nu toate adevarurile mari sunt reglate pe frecventa pulsului tau. O idee ce nu are in coada un rezultat, nu este o idee buna.

22.Domnisoara, pasarica dumnevoastra constituie centrul epistemologic al universului meu cognitiv.

23.Am fost si inca suntem invatati sa fim proprii nostri teroristi emotionali, sa ne culpabilizam diferentele, sa nu punem mana, sa nu vorbim neintrebati, riscand sa ratam astfel sansa de a deveni o generatie pragmatica si inspirata.

24.Suntem fiinte frustrate, si ce? Frustrarile contureaza farmecul imperfectiunii noastre. Suntem fiinte vulnerabile, si ce? Vulnerabilitatea este forta noastra umana. Suntem fiintele cele mai expuse, si ce? Aceasta este curajul nostru. Suntem generatia cea mai putin secretoasa cu imperfectiunile si greselile proprii.

25.Majoritatea creştem într-o cultură mulată pe un tipar uman emoţional extrem de simplificat. Suntem antrenaţi să ne autocenzurăm entuziasmul, suntem încurajaţi să ne filtrăm exprimarea emoţiilor în funcţie de situaţie, persoane şi cercuri sociale.

26.Daca locuiesti cu bunica, muschii tai culturali nu vor motiva prea multe femei in a veni in miez de noapte la tine acasapentru o partida amoroasa.

27.De multi ori, prietenii sunt simpli turisti ai sufletului nostru.

28.Lipsa de entuziasm o văd ca un anacronism de sine, e situaţia în care nu esti deloc contemporan cu propriile emoţii, cu propria inima, e starea celui care trăieşte în trecutul propriilor posibilităţi umane, în trecutul propriului viitor.

29.Ar fi fost neonorabil ca viata sa aibe un sens semi-preparat care incalzit la banale experiente umane ar fi inflorit sub forma de combustibil interior. Nu se intampla astfel. Universul n-are in tolba sa un sens, la fel cum timpul lasat sa curga liber prin noi nu ne imbogateste spiritual by default.

30.In fiecare zi suntem ajutati de oameni ce nu stiu sa se ajute pe sine, in fiecare zi suntem cei mai buni prieteni pentru ceilalti si cei mai crunti dusmani pentru noi insine, in fiecare zi ne regeneram puterea de a paria ceea ce nu avem pentru a deveni ceea ce inca nu suntem.