1.Daca unui nepalez ii este refuzat accesul intr-un restaurant parizian pe motiv ca are nasul prea mare, nu-i asa ca marimea nasului sau va fi imediat asumata ca o diferenta culturala?
2.Un tip de 20-30 de ani care se pisa in pat are o imagine proasta din cauza lipsei sale de viziune: si-ar putea face un blog in care s-ar documenta despre elementele terapeutice ale acestei activitati pe care, dintr-o prejudecata culturala, noi ceilalti o vedem extrem de neonorabila.
3.Sinceritatea este o tendinta naturala a oricarui sistem. Metabolismul oricarei fiinte este ‘sincer’. Este cel mai simplu mod de a schimba informatie cu mediul extern si intern. Acest lucru nu este o valoare, ci un coeficient de supravietuire si echilibru.
4.Cand un gadget incepe sa comunice emotional isi castiga posibilitatea unui instrument spiritual (e un informatie verificata si folosita din plin in publicitate). Cand tehnologia capata o frecventa emotionala insemna ca detine capacitatea de a dizloca cele mai stabile si puternice energii umane. Cand un gadget cum a fost crucea a inceput sa comunice spiritual, lumea s-a schimbat.
5.Trecerea adolescentei aduce cu sine diminuarea sentimentului de culpabilitate asociat masturbarii. Unul din indiciile maturizarii emotionale este strans legat de acest aspect. Ma masturbam intens si credeam ca voi ajunge in iad. Intr-un an de zile, cu ajutorul Bisericii am reusit sa ma las, povesteste Radu, un licean precoce.
6.Intr-o lume in care cartile lui Stephen Hawking despre univers se vand mai bine decat cele ale Madonnei despre sex, in care cultura a devenit o obligatie economica si militara, intr-o lume in care ne izbim din ce in ce mai des si pregnant de alteritati culturale, unde este ignoranta generala despre care vorbiti, domnule Patapievici?
7.Comoditatea cautata prin tot felul de gadgeturi reprezinta o nostalgie religioasa.
8.Daca azi te simti ca un ratat, tot trecutul te va ajuta sa-ti conturezi si mai bine aceasta imagine de ratat. Vei gasi in experienta ta nenumarate dovezi ale ratarii tale actuale. Trecutul e primul lucru ce ne vine in ajutorul conturarii propriei imagini de sine.
9.Daca maine, pe strada, esti luat din senin in brate, este foarte posibil ca mintea ta sa gaseasca zeci de detalii trecute care te fac sa simti ca meriti acest aflux de empatie.De ce? Pentru ca ai nevoie de un univers coerent. Pentru ca mintea ta este cel mai mare generator de sensuri (aceasta ideea va fi dezvoltata intr-un articol viitor) si in mod automat ea incearca sa integreze prezentul intr-o istorie a eului tau.
10.Lumea este spatiul unde ne vindem povestile, iar relatiile interumane se pot algoritmului unui marketing de povesti. Ce face un seducator? Vinde niste iluzii, niste sentimente. Ce face un profet? Vinde niste idei, niste sperante etc. Un copil ce plange ca doreste cutare prajitura executa un act de vanzare a povestii dorintei lui neimplinite.
11.Ne putem gandi ca am fost parasiti de o iubita pentru ca nu am fost in stare sa intretinem o imagine de mascul echilibrat, am pierdut un loc de munca pentru ca imaginea noastra de trantor a prevalat celei de angajatul lunii (caci nu e suficient sa fii harnic, trebuie sa si transmiti in jur faptul tau de-a fi harnic in toate cele).
12.Bunele mele intentii au nevoie de o strategie de imagine pentru a deveni rentabile pentru comunitatea mea, pentru prietenii mei, pentru posteritatea mea.
13.De cate ori ai sarutat doar sa eviti privirea celuilalt? De cate ori ai imbratisat din lasitatea de a rani? De cate ori ai iubit din teama de a fi singur? De cate ori te-ai imprietenit din incapacitatea de a refuza? De cate ori ai fost umil in numele orgoliului tau?
13.As putea fi un anonim. Anonimul perfect. Calaretul fara cap care te ajuta sa treci strada, cel care iti plateste taxa la facultate si te protejeaza pe ascuns.
14.This is my blog and writing it… is the high point of my day.
15.De fapt, ce este paradisul? Este locul in care intre mine si mine insumi nu exista distanta, este locul in care nu ma simt de-fazat fata de mine insumi cu o lume in spinare. E locul in care nu pot sa zbor pentru ca sunt insusi zborul. Zbor ce este posibil doar printr-o de-fazarea aripilor, zbor ce este posibil doar aici si acum. Iar aici si acum este punctul de inflexiune in care amintirile creaza viitorul.
16.Violul nu se subsumeaza unui wolf-sheep scenario. Daca ar fi fost doar fizic, trauma psihica ar fi fost doar o abstractie. Ce este violul daca nu o simpla ofensiva culturala promovata cu mijloace specifice? Modul in care ne percepem propriul corp este mult mai complex decat modelul precar explicativ “spirit-materie”.
17.Daca stai si concluzionezi ca stai, de fapt te retragi.
18.Am avut la dispozitie toate geografiile ceresti, fara sa detinem o harta umana in care cel putin doi oameni sa se regaseasca. Avem rugaciuni care tot felul de zei, insa nu avem rugaciuni catre oameni. A fost nevoie de moartea zeilor pentru ca bolile posterioare lor sa ne motiveze privirea catre Celalalt.
19.Faptul ca viata nu este o jungla, imi sugereaza ca ea este mai larga decat actul trairii in sine, imi sugereaza ca atata timp cat nu intram in mediul lor, rechinii sunt niste animale teoretice.
20.Ne alintam traindu-ne trupurile ca niste invaliditati, starile de dispozitie, visele si idealurile noastre (care o data cu inaintarea in viata devin din ce in ce mai pline de reprosuri) ca niste mari bube. E comod sa fii invalid. Am purtat o saptamana o banala atela de ghips ce-mi permitea uneori sa ma asez pe scaun in troleu fara sa ma simt vinovat in fata celorlalti ca nu cedez locul eventual unei batranici sau unui pensionar. Oamenii tind sa exagereze invaliditatea celor din jurul lor (din dorinta de a-si legitima nevoia negativa de a ajuta doar pentru a-ti creste tie stima de sine).
21.Daca un adevar nu-mi foloseste, daca un adevar imi bruscheaza fondul emotiv, de ce sa-l adopt? Daca un adevar nu iti devine rentabil, nu-ti arata eficienta, renunta la el, arunca-l, nu e pentru tine. Nu toate adevarurile mari sunt reglate pe frecventa pulsului tau. O idee ce nu are in coada un rezultat, nu este o idee buna.
22.Domnisoara, pasarica dumnevoastra constituie centrul epistemologic al universului meu cognitiv.
23.Am fost si inca suntem invatati sa fim proprii nostri teroristi emotionali, sa ne culpabilizam diferentele, sa nu punem mana, sa nu vorbim neintrebati, riscand sa ratam astfel sansa de a deveni o generatie pragmatica si inspirata.
24.Suntem fiinte frustrate, si ce? Frustrarile contureaza farmecul imperfectiunii noastre. Suntem fiinte vulnerabile, si ce? Vulnerabilitatea este forta noastra umana. Suntem fiintele cele mai expuse, si ce? Aceasta este curajul nostru. Suntem generatia cea mai putin secretoasa cu imperfectiunile si greselile proprii.
25.Majoritatea creştem într-o cultură mulată pe un tipar uman emoţional extrem de simplificat. Suntem antrenaţi să ne autocenzurăm entuziasmul, suntem încurajaţi să ne filtrăm exprimarea emoţiilor în funcţie de situaţie, persoane şi cercuri sociale.
26.Daca locuiesti cu bunica, muschii tai culturali nu vor motiva prea multe femei in a veni in miez de noapte la tine acasapentru o partida amoroasa.
27.De multi ori, prietenii sunt simpli turisti ai sufletului nostru.
28.Lipsa de entuziasm o văd ca un anacronism de sine, e situaţia în care nu esti deloc contemporan cu propriile emoţii, cu propria inima, e starea celui care trăieşte în trecutul propriilor posibilităţi umane, în trecutul propriului viitor.
29.Ar fi fost neonorabil ca viata sa aibe un sens semi-preparat care incalzit la banale experiente umane ar fi inflorit sub forma de combustibil interior. Nu se intampla astfel. Universul n-are in tolba sa un sens, la fel cum timpul lasat sa curga liber prin noi nu ne imbogateste spiritual by default.
30.In fiecare zi suntem ajutati de oameni ce nu stiu sa se ajute pe sine, in fiecare zi suntem cei mai buni prieteni pentru ceilalti si cei mai crunti dusmani pentru noi insine, in fiecare zi ne regeneram puterea de a paria ceea ce nu avem pentru a deveni ceea ce inca nu suntem.
faza cu tipul de 20-30 de ani care se pisa in pat mi-ai mai servit-o odata…e vreun apropo? 🙂 iar faza cu frustrarile nu-i adevarat.”De multi ori, prietenii sunt simpli turisti ai sufletului nostru”.Ce e asta? Si as adauga: cei mai crunti dusmani pentru prieteni,cei mai buni prieteni pentru noi. 🙂
ioana, te rog frumos nu minti, din cate-mi amintesc nu ti-am servit nimic pana acum.
in rest, te rog argumenteaza
nu mint,pentru ca nu-mi sta-n caracter.mi-ai servit(nu numai mie,desigur 🙂 )subiecte,zic eu,interesante.normal,voi argumenta. dar cred ca tu stii mai bine. si serios acum:imi faci impresia unei persoane complexate,cu un limbaj standardizat. la inceput,eram interesata de faptul ca ai terminat facultatea de filosofie si speram ca vei propune teme cu o legatura mai mai mare cu filosofia 🙂 . Dar uite ca nu-i asa…
Ce sa zic?Generalizezi.oare simplul fapt de a fi un blogger “experimentat” sa ma faca sa te aprob?Cum poti sa zici ca pariem ceea ce nu avem?Pai dupa umila mea parere,tocmai pe ceea ce crezi pariezi.Altfel,ce rost are?
Iar de cenzurat…Nu cred ca suntem antranatai sa ne cenzuram…Mai degraba FORTATI..
This is my opinion. 🙂
Adrian, cred ca ignoranta generala despre care vorbeste Patapievici este ignoranta in materie de religie a omului. Intrucat cultura se supune alteritatii deoarece este un dat istoric, religia reprezinta opusul – ea transcende cultura si istoria, intrucat ea sta la baza unei culturi, ea este nealterata. Cand o civilizatie isi face un gadget indispensabil din cultura, atunci se ignora religia. Ignoranta despre care vorbeste Patapievici este ignoranta omului fata de o religie care a dat o dimensiune universala unei culturi. Nu cultura trebuie sa fie inceputul nostru, ci dimensiunea spirituala a omului care este valabila doar in interiorul unei religii.
Felicitari pentru panseuri, unele mi-au plăcut încă de la prima vedeere (1,4,8,9,11,12… sunt greu de numarat), la altele trebuie să mă mai gândesc. Iar nr.10, e un truism. Sincer.
Ha, ziceam ca ai scris “As dori sa parchetez aceste aforisme in inima ta” dar apoi mi-am dat seama ca ar fi ca o impietate fatsa de producatorii de gresie.
Ilie, mi s-a părut ca ai punctat foarte frumos.
Mi-ar plăcea însă dacă ai crede mai degrabă că religia acţionează ca un catalizator spre revelarea dimensiunii noastre spirituale, decât că dimensiunea spirituala a omului poate fi valabilă numai în anumite condiţii date. Dimensiunea spirituală a omului mi se pare a fi un dat. Valabilitatea/validitatea/confirmarea conditionată nu prea văd să îşi aibe locul….
Poate am inteles eu gresit ultima frază…
Jezebel, desigur ca ai dreptate cand spui ca religia actioneaza ca un catalizator spre revelarea unor dimensiunji spirituale. Insa atunci cand individul isi sustine cu incapatanare opiniile care sunt contrare religiei (opinii care nu sunt neaparat adevarate), atunci cine mai e vinovat? Atunci cand un om e ignorant cu religia doar pentru ca i se pare lui ca popa seamana cu moartea, atunci cine e vinovat? Dar nu asta e problema. Problema e si mai grava. Ce faci atunci cand un asemenea individ devine violent si vrea sa schimbe realitatea? Eu il inteleg pe ateul care sta in banca lui si isi vede de treaba. Dar pe ateul care vrea sa-si impuna impostura, nu-l mai inteleg. Oamenii astia sa mai citeasca si ei un Sfant Parinte, un filosof crestin, un capitol pe seara din Biblie, si apoi sa vorbeasca. Ca nu da cu parul nici un sfant. Cu ignorantii astia ce sa mai faci? Ei vorbesc despre credinta si religie in necunostinta de cauza, asa cum au vorbit si Kant, si Nietzsche, si Sartre si altii ca ei care au demonstrat ca daca se pleaca numai de la cultura, nu se ajunge nicaieri. In demersul nostru ontologic si spiritual trebuie sa plecam de la credinta pentru a avea o finalitate a actiunile noastre. Altminteri ne aflam mereu “pe drum” de dragul actiunii.
eu cred ca tot ce e in exces “nu bun”. sustinerea unor pareri “cu incapatanare”, oricare ar fi ele, si in pofida a tot, nu inseamna decat impunerea lor cu forta, si implicit inseamna sa intervii in liberul arbitru. nu poti impune nici macar binele cu forta. parerea mea
iar ignoranta in ce priveste cele sfinte…conteaza prea putin, atata vreme cat faci bine, chiar si in necunostinta e totul ok, mai rau e atunci cand citesti zilnic din biblie, faci pomeni, te duci la biserica si mustesti de rautate. ma rog..am divagat, putem aprofunda intr-o discutie separata…(consider-o o invitatie 🙂 )
ok, dar eu eu nu ma refeream la nimic impus 🙂
Iar faza cu ignoranta in cele sfinte conteaza foarte mult, cred. pentru ca nu e de ajuns sa fii moral, trebuie sa fii religios, nu-i de ajuns sa faci binele, trebuie sa fii bun. Unamuno o spune p-asta, si are dreptate. Un ateu sau agnostic care e moral, e degeaba! Mai degraba se matuieste un rau-facator care se duce in fiecare duminica la biserica. Scriptura e plina de astfel de exemple. Cam asta e paradoxul crestin care supara spiritele elevate, care ii deranjeaza pe intelectualii nostrii, mai ales pe oamenii de stiinta.
Poate o sa avem si discutia separata, desigur.! 🙂