Exista un roi de repros retroactiv pe care il intalnesti din ce in ce mai des de parca toti ceilalti iti vor binele, de parca toti ceilalti sunt mai informati ca tine, de parca toti ceilalti traiesc in universul alternativ unde gesturile consumate pot fi derulate si reluate.

Orice achizitie, orice avans, orice schimbare e buna, insa nu multumeste in masura in care ne trezim dupa consumarea actului ca lucrurile ar fi putut sa fie mult mai bune daca:
– Daca mai puneai un milion, iti luai unul de 10 megapixeli
– Daca mai dai inca 50 de euro, iti gasesti unul bun cu 3 camere.
– Mai pui 2-300.000, mergem in partea cealalta si gasesti mai multe modele.
– Mai puneai 1.000 de euro si ti-ai fi luat un Clio.
– Daca nu te-ai fi grabit, ai fi pus mana si tu pe un gagiu mai fain

Bogatia modelelor imaginative cu privire la situatiile ipotetice pornite de la situatii trecute care s-au consumat tradeaza tendinta proprie de-a ne construi o lume pe masura neimplinirii noastre. Orice pas ai face, orice schimbare, orice achizitie va primi girul nemultumit al celorlalti de la inaltimea lui daca mai asteptai putin, daca mai puneai niste bani, stiam eu un magazin bun, daca nu l-ai fi iubit atat. Trecutul recent e atat de volatil incat parca se explica densitatea de analisti politici care nu doar analizeaza evenimentele trecute, ci si cele posibile. Daca motiunea ar fi fost votata, Basescu ar fi trebuit sa…

Incapacitatea de asumare a unor decizii luate pe baze incomplete (la urma urmei, toate deciziile reflecta incompletitudinea mecanismelor noastre de cunoastere) denota un soi de idealism a carui baza nu poate fi decat o dezorientare tipica pe care o avem cu totii. Dincolo de lipsa de criterii tari care ne calauzesc actiunile, genul asta de nemultumire retroactiva lasa la iveala una din racilele nationale, una din tentatiile de-a dezvolta universuri istorice alternative ce-ar dovedi calitatile si orgoliile noastre. Daca n-ar fi cazut Turtucaia, daca ar fi rezistat dictatului de la Viena, daca Hitler ar fi castigat razboiul, daca Ceausescu la un momentat, daca n-am fi pierdut la penalty in fata Suediei.

Daca as mai fi bagat inca vreo doua exemple, tabloul acestui articol ar fi fost mai complet.

Reprosul retroactiv face pereche buna cu nemultumirea inerenta unei decizii luate pe baza unor criterii slabe. Majoritatea cumparaturilor noastre sunt impulsive (chiar si atunci cand petrecem zile intregi pe site-uri de specialitate pentru a alege din zecile de modele), le facem jongland necesitatea cu afectiunea fata de un brand si imaginea produsului respectiv. De cele mai multe ori, important nu este sa detii un anumit lucru, ci sa fii vazut detinand acel lucru. E ca si cum te-ai afisa cu un top model spre invidia prietenilor tai, desi viata ta sexuala ramane la fel de mediocra.

Curajul de-a ne asuma propriile impulsuri si propriile prostii este un lux pe care inca nu l-am dobandit. Genul acesta de curaj se afla in stransa legatura cu timorarea unui prea acut simt al ridicolului. Ne ferim de ridicol ca si cum ar ultima reduta a stimei de sine, ca si cum daca batul ala din fund ar fi fost mai scurt, am fi mai fericiti.