Nu mai fusesem în zonă până acum, iar singura mea legătură se făcuse prin celebrul Jurnal și toată mitologia creată în jurul persoanei lui Constantin Noica, bătrânelul care scria şi îşi făcea plimbările zilnice prin staţiune şi care era vizitat frecvent de tineri aspiranţi în ale culturii (Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu).

Eu am vizitat Păltinişul totuşi cu un motiv mai lumesc: o tabără de schi. Având la dispoziţie un Ford Ranger – o cunoştinţă mai veche care m-a purtat vara trecută pe alte coclauri, am folosit fiecare moment liber când nu eram pe schiuri pentru a explora împrejurimile.

Şanta este un sat de vacanţă – vezi pe hartă – despre care mi-a povestit Nebuloasa şi către care există un indicator de la şoseaua care trece prin mijlocul Păltinişului.

Am mers prin pădure pe un drum puţin mai bun decât unul forestier (eu am prins zăpadă şi gheaţă) şi, după 4 kilometri, am ajuns într-o mică poiană cu câteva vile răsfirate. Singura imagine disponibilă este cea de mai jos de tipul see the dog in the picture. Ajunsesem târziu, după apus, şi nu am întârziat să reglez setările manuale ale aparatului foto.

La marginea luminişului, câţiva muncitori taiau lemne în timp ce un TAF făcea niște manevre greu de înțeles. Aproape de locul unde oprisem să întorc, un bătrân trăgea o sanie plină cu lemne. Intrând în vorbă, mi-am povestit că este un angajat vechi al taberei, iar acum e singurul care locuieşte acolo. Satul de vacanţă, cândva plin în fiecare sezon, era acum gol.

M-am oferit să îl ajut cu sania plină cu lemne pe care am urcat-o în benă şi l-am dus – pe drumul prin pădure pe care venisem – până aproape de vila unde locuia.

Poza este făcută a doua zi, înainte de răsăritul soarelui. Puţin după ora şapte dimineaţa, înainte de răsărit, am urcat pe un vârf de deal – vezi harta – pentru a face poze.
La câteva minute, de după munţi, a început să iasă soarele.

Din acelaşi loc, am încercat şi o panoramă (cu Munţii Făgăraş în dreapta): fără trepied, câteva poze portrait şi Autopano Giga.

Tot aici, profitând de lumina bună, mi-a ieşit următoare imagine cu Rangerul.

În acelaşi loc, dacă te întoarceai către staţiune, vedeai pârtiile de la Arena Platoş.

Cum cobori de la Păltiniş spre Răşinari, undeva în stânga, urmând un indicator, observi un drum prin pădure care te duce către satul Gura Râului – vezi harta. Aici am coborât pe un drum noroios, cu Zdeto, pentru a face câteva poze.

Când am intrat în sat ne-am rătăcit şi, cum am vrut să ne întoarcem către Răşinari pe alt drum, am făcut un mic ocol prin Orlat şi Poplaca.

Urmatoarele zile nu au fost ocazii de mari plimbări: a început să ningă, a fost ceată mai toată ziua, iar staţiunea s-a aglomerat în timpul week-end-ului. Am mai găsit un singur drum prin pădure care continuă şoseaua de unde se termină asfaltul, face o buclă prin pădure şi revine la aceeaşi şosea.

Probabil nu m-aş fi aventurat dacă nu aş fi avut o maşină 4X4 pe care să o cunosc şi în care să am încredere. Voi reveni cu siguranţă la vară căci zona este pitorească şi – un alt motiv – este plină de drumuri forestiere – găsite acum blocate de bariere – pe care cine ştie unde duc de-a lungul şi de-a latul Munţilor Cindrel.

Update: Peisaje de pe lângă Păltiniș

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford,  Perla Păltinişului si Buonavista.

În ultima seară, pe nocturna de la Arena Platoș, când mă dădeam singur pe pârtie, unei părți din mine nu îi venea să creadă că am învățat să mă dau pe schiuri în doar câteva zile. Lecții cu cei doi instructori (Agatha și Marius) au fost intense, s-au lăsat cu febră musculară și oboseli prelungite, iar la final, fără să realizez executam anumite mișcări pe care, în primele zile, le admiram la cei care se încumetau să coboare o pârtiile care mi se păreau prea abrupte.

În ultima seară, după toată instrucția și toate grijile și frustrările, mi-am recâștigat libertatea de a schia singur. Libertatea de a alege propriul ritm și de a te goli de gânduri în timpul unei coborâri. Mai ales, libertatea de a nu te lăsa descurajat de o căzătură. Te ridici pe schiuri şi continui.

Singura mea legătură cu acest sport de iarnă fuseseră niște minischiuri galbene, de plastic, pe care le-am avut când eram mic și cu care mă jucam pe porțiunile unde ceilalți se dădeau cu sania. Am mai întrebat în stânga și-n dreapta și parcă nimeni n-a văzut pe nicăieri acele minischiuri, chinezești sau românești.

Acum, după mulți ani, când în prima zi m-am înfipt în prima pereche adevărată de schiuri (măsurate să-mi ajungă până la bărbie), abia îmi puteam ține echilibrul. Acum înţeleg că este un sport în care îţi câştigi libertatea doar după multă-multă disciplină. Aici nu poţi trişa: “Dacă faceţi pentru ochii mei, tot pe voi vă furaţi”.

După această primă tabără de schi pentru bloggeri, mă bucur că am învăţat un nou sport, că mi-am testat nişte limite şi mi-am asumat provocări care depăşesc graniţele unui sport de iarnă şi se pot transforma în lecţii de viaţă.

Sony HDR-AS15 – slowmotion from razvanbb on Vimeo.

via razvanbb.ro

Mai multe poze găseşti aici şi aici.

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford,  Perla Păltinişului si Buonavista.

Te simți ciudat când pui pentru prima dată clăparii în picioare. Sunt grei şi au un unghi ciudat. Sunt ca nişte cizme aplecate înainte care te obligă la un mers cu genunchii îndoiţi, genul de mers în care fiecare pas îţi pare o maimuţăreală de sine.

Când pui clăparii pe schiuri începi să aluneci prin orice gest. Dacă îţi ridici o mână sau dacă îţi îndoi un picior. Începi să îţi conştientizezi orice vibraţie care îţi strică echilibrul.

Astăzi, la prima lecţie, am aflat cum trebuie să cazi de pe schiuri: întotdeauna în lateral, niciodată în faţă sau pe spate. Cum faci plugul: procedura de frânare în care schiurile sunt aproape unite la vârfuri. Cum să cari schiurile, cum să ţii beţele, cum să stai aplecat şi cum să urci pe pârtie.

Nu mă aşteptam: să îmi placă atât de mult. N-aş fi crezut: că e atât de solicitant din punct de vedere  fizic. La prima coborâre pe pârtie – ajutat de Brylu – mi-am simţit picioarele ca după o alergare sănătoasă.

foto: brylu.ro & tomanicolau.ro

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – este organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford,  Perla Păltinişului si Buonavista.

De mâine, pentru cinci zile, mă îmbarc într-o nouă aventură. Toma Nicolau şi Bogdan Brylynski organizează, între 22-27 ianuarie, la Păltiniş, o primă tabără de schi pentru pentru bloggeri la care mi-a fost ușor să accept invitația. Nu am schiat niciodată și vreau să învăț acest sport ca la carte. Dacă e să caut motive pentru care să-mi placă iarna, sper ca această tabără să mă învețe să aștept în fiecare an primele straturi de zăpadă.

Lista completă a participanţilor (incluzând şi câştigătorii concursului):
Anne-Marie Chelariu (winner)
Cristian Florea (winner)
Rareș Cojocaru (winner)
Cristian Manafu
Adrian Ciubotaru
Andrei Dobra
Elena Cîrîc
Oltea Zambori
Răzvan Baciu
Andrei Zdetovețchi

Ca de obicei, voi încerca să povestesc în timp real toată experiența și senzația – pe care încep să o apreciez din ce în ce mai mult – de a fi începător în ceva.

#schiem este prima tabără de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea Sony, Vodafone, Michelin, Staropramen, Ford,  Perla Păltinişului si Buonavista.