1. A fost un info trip sponsorizat și organizat cu prilejul împlinirii a unui an de Ciuc Radler în România. A inclus – alături de bloggeri & jurnaliști – o vizită la fabrica de bere din Miercurea Ciuc și o excursie la München pe urmele adevăratului Radler german. Continue reading
Ghidul nostru, o femeie mică și subțire în jurul a 50 de ani, vorbitoare de 4 limbi străine, pasionată de India și alături de care am petrecut trei zile la München, a ținut piept cu brio unui grup de români care mai de care mai haioși. Continue reading
Ieri dimineață am luat cafeaua de la micul dejun și am ieșit în fața hotelului la terasa unui alt agent comercial. O domnișoară ospătar s-a sesizat imediat și a venit la noi să ne bată obrazul. Din mustrările exprimate în cea mai militaristă limbă germană n-am înțeles decât grația celor cinci minute pe care ni le-a acordat să eliberăm locul.
Nu am ascultat-o, dar nici nu a mai revenit să ne bată obrazul din nou.
Ca românii. Continue reading
Prima încercare de a mă lăsa de fumat mi s-a părut ușoară – de unde și articolul triumfător (care a ajutat pe mulți) – și m-a ținut doi ani curați. Acum, după alți doi ani, sunt în mijlocul aceluiași proces de voință pe care îl găsesc puțin mai greu de parcurs.
Nu vreau să povestesc sau să-mi analizez chinurile filozofând în aer, dar vreau să fac o trimitere la câteva idei dintr-o carte pe care am citit-o recent: Continue reading
S-au făcut multe studii și s-au consumat multe bugete de cercetare pentru a descoperi un mister banal: de ce lenea ne obosește mai mult decât munca?
Una dintre concluziile cele mai acceptate indică faptul că minții umane îi plac lucrurile duse până la capăt. Atunci când terminăm ceva, se încheie un ciclu, iar mintea – un sistem extrem de practic – se eliberează pentru următoarea provocare. Continue reading
Pui o poză din piscină, de pe plajă, de la spa, din parc, iar cuvântul care rezumă și încoronează toată experiența este simplu: răsfăț. În plus, dacă te afli în fața unei prăjituri, a unui bol cu capșuni sau cu o înghețată în mână, răsfățul devine punctul culminant al zilei.
Acum câțiva ani, clișeul atotcuprinzător al psihologiei feminine se rezema pe verbul “a proteja” care, la fel, rezuma orice interacțiune cu un tampon, detergent, șampon sau deodorant. Era ca și cum cineva a descoperit marele insight al psihicului uman (femeile au nevoie să se simtă protejate) și l-au tradus apoi în orice promoție și în orice campanie. Continue reading
O porcărie de la un capăt la altul, un adevărat delirium tremens. Un imn dedicat stațiunii Mamaia în care nu știe ce este mai penibil: muzica, versurile, proslăvirea prostului gust, Cabron cântând versuri electorale sau rolul Marinarului.
Mesajul este o aroganță de zile mari: veniți la Mamaia, nu există distracție mai mare “ca la Mazăre”. O stațiune a litoralului românesc definită în mod oficial drept plantația unui baron local care a luat prea în serios invitația la ridicol a lui Eliade din Oceanografie.
Dați dislike și nu embeduiți nimic, e dureros de jenant.
Am început să fiu mai receptiv la comentariile articolelor pe care le citesc pentru că de mult ori comentatorii “spun” mai multe decât autorul articolului. Ieri am citit un articol despre criza Sloveniei care, generând o discuție aprinsă, a atins și subiectul “căpșunarilor” prin vocea unui comentator “aiurea”: Continue reading
În fiecare an, lumea se plânge că Vama Veche nu mai este ce-a fost. Teoria mea este că cineva începe primul să se plângă și apoi îl urmează toți.
Anul acesta, am ajuns – spre surprinderea mea – să-mi verific teoria. La câteva zile de la deschiderea sezonului, rezemați de peretele unei bodegi, doi tipi filozofau: Continue reading