În fiecare an, lumea se plânge că Vama Veche nu mai este ce-a fost. Teoria mea este că cineva începe primul să se plângă și apoi îl urmează toți.

Anul acesta, am ajuns – spre surprinderea mea – să-mi verific teoria. La câteva zile de la deschiderea sezonului, rezemați de peretele unei bodegi, doi tipi filozofau:
“Vama nu mai este ce-a fost!”
“De ce?”
“S-a umplut de cocalari și de maneliști”
“…”
“Vama Veche a devenit Vamaia”

O conversație emblematică pe care o aud de zece ani încoace și care-mi șoptește pervers că, de fapt, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. An de an, unii se plâng, în timp ce alții se duc în Vamă și, spre misterul multora, reușesc să se distreze.