Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine

44 Flares 44 Flares ×

Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.

Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.

Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl tot amânam. Am citit apoi articolul lui Buddha, i-am cerut cartea lui Allen Carr (pe care n-am terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima ţigară.

Cartea am păsat-o mai departe lui Dan Dumitrescu (Dan m-a încurajat când a trebuit, iar acum la rândul meu îi urez succes!), iar eu am început prima săptămână de nefumător.

Am trecut prin următoarele situaţii:
– întâmplare cu mulţi nervi
– ieşire la bere
– situaţie socială cu nouă fumători într-o cameră timp de câteva ore.

şi nu am simţit nicio luptă cruntă cu mine însumi pentru a nu fuma.

În ultimele luni m-am lovit de toate prejudecăţile care zburdă liber (şi asumate necritic) în jurul acestui prost obicei:
“Primele trei zile sunt cele mai grele”
“Prima săptămână este cea mai grea”
“Să te văd în două săptămâni!”
“Să te văd după o lună”
“Nu-ţi vine să te urci pe pereţi?”
“Când m-am lăsat, prietenii m-au rugat să mă apuc din nou. Devenisem nesuferit.”

Dimpotrivă, am devenit mai calm.

Nu este nevoie de multă voinţă pentru a nu mai fuma, este nevoie doar de o asumare corectă a imaginii de sine.
Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume şi, mai grav, mă îmbibasem de ideea falsă că fumatul mă ajută să meditez, mă ajută la concentrare.
Farmecul meu personal (puţinul cât există) nu depinde de ţigară, iar dacă e să fiu genial (puţinul cât sunt), sunt şi fără ţigară.

Am realizat subtil şi frumos că nici măcar nu-mi plăcea să fumez, iar acest lucru a contribuit mult la alegerea metodei uşoare.
Dacă îţi imaginezi că ai nevoie de multă voinţă pentru a te lăsa de fumat, vei consuma multă energie în actul renunţării şi vei rămâne cu gândul iluzoriu că ai renunţat la ceva, că ai sacrificat ceva, că o anumită plăcere a vieţii îţi va fi refuzată pentru totdeauna.

N-am sacrificat nimic, ci am ales să mă simt mai bine şi mai sănătos. Poate sună că şi cum am descoperit o formulă miraculoasă, însă am găsit doar un mijloc mai responsabil de-a mai purta faţă de mine însumi.

Amânasem atât de mult timp să mă las de fumat pentru că mi se crease imaginea calvarului de după:
“O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
“Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”

Îmi închipuiam o luptă teribilă şi aşteptam momentul potrivit, însă nu nicotina era problema, ci dependenţa de o proastă imagine de sine.

Mă ajută mult conştientizarea faptului că pariul meu cu nefumatul este doar un mic fragment dintr-un pariu mult mai mare cu mine însumi. Un pariu care e mai larg decât sănătatea mea fizică sau o mai bună imagine socială.

44 Flares Twitter 0 Facebook 44 44 Flares ×

99 thoughts on “Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine

  1. fanel

    Felicitari…ma bucur ca ai scapat de acest viciu care te distruge pe interior facandu-te sa crezi ca esti cel mai smecher din parcare;)….la final ar trebui sa fi scris o chestie de aia gen yahoo mass :Trimite la inca 10 prieteni poate se lasa si ei de fumat;)

    Reply
  2. Rafaela

    Nu sunt doar niste argumente de autoconvingere? Nu pentru ca as contesta asa zisele beneficii ale renuntarii la tutun, ci pentru ca imi este greu sa cred ca dupa 9 ani, este atat de usor sa renunti la fumat on beautiful day..

    Reply
  3. cip

    Si eu am folosit cartea lui Carr ca ajutor pentru a ma lasa de fumat; dupa 14 ani de fumat. Acum am deja 9 luni fara, deci se poate. Succes!

    Reply
  4. Bogdan

    Felicitari pentru reusita!
    E foarte laudata cartea lui Allen Carr, am luat-o si eu de pe scribd …dar inainte sa ma apuc de citit … mai fumez totusi o tigara 🙂

    Reply
  5. simona

    nu toate povestile care circula despre renuntarea la fumat sunt adevarate … am cunoscut o persoana care a fumat aproape 35 de ani, si s-a lasat de acest asa-zis viciu, fara probleme … nu a avut niciuna din manifestarile despre care se tot vorbeste … acum, dupa 4 ani de la fericitul eveniment, recunoaste ca-i mai calm, ca are mai multa energie, ca se simte mai bine si oboseste mai greu … 🙂 …

    Reply
  6. dd

    Frumos cum ai pus problema, cum ai perceput-o. Nu sunt fumatoare, insa daca cei care vor sa se lase de fumat ar citi acest articol, despre o problema inaltata pe ultima treapta a viciilor, poate ar fi posibila o alta reprezentare despre sansele pe care ti le acorzi in drumul spre calitatea de nefumator. Interesant, am o prietena care initial s-a indragostit de ideea unei scriitoare-fumatoare, de idee, cum am zis. Aseara imi tot spunea:”Vreau sa fumez!” Iar eu am intrebat-o relaxat de ce, dar mi-a raspuns dependenta fizica si nu dorul reveriei ce-a sedus-o initial. Aseara nu a fumat si poate nu o sa o mai faca in curand. E doar un moft ce are potential de obicei. Pentru ea, si altii asemenea ei, fumatul a inceput de la o imagine buna, desirabila a sinelui. Dar distanta dintre aceasta imagine si titlul articolului prezent nu este pretentioasa deloc. Ceea ce nu e bine. E bine, daca te-ai decis sa renunti, sa-ti reprezinti problema in propriul sistem de valori si “puteri” si sa nu te pleci ca salcia la “prejudecatile care zburda liber”.

    Reply
  7. codeus

    ok frumos.problema la mine ca nici nu-mi doresc sa ma las de fumat basca 25 de ani de fumat in spate.si da Adriane daca vrei te poti lasa asa de azi pe maine fara pregatiri de “razboi”fara nimic.eu m-am lasat in ’96 vreo trei saptamani si cand m-am lasat acuma seara am fumat normal iar dimineatza asa dintr-o data mi-a venit nu mai fumez si nu am mai fumat trei saptamani si nu exista sevraj asa cum zic unii.nu am simtit nici macar o clipa nici in prima zi nici intra doua ca vreau sa ma “urc”pe pereti.si la vremea respectiva in ’96 aveam deja 13 ani de fumat retine.toate cele bune

    Reply
  8. ddunia

    Intotdeauna am asociat tutunul cu mansarda, tutunul cu actul de creatie, tutunul cu foile si stiloul. Sadoveanu, Eliade, Pappini, mai tarziu Dostoievski si Pessoa mi-au pricinuit nemulturmiri de sine. Ambitia m-a ajutat sa-mi dasavarsesc educatia. Dar nu am putut sa ma apuc de fumat, nici cafea nu beau, desi uneori gandesc k am pierdut astfel ceva. 🙂

    Reply
  9. nelu

    Eu implinesc o saptamina de cind m-am lasat:). Nu fac un titlu de glorie pentru ca nu e un exercitiu de vointa, ci mai degraba de nevointa(recte, cutitul la os):(.Voiam sa intreb de unde sa iau de pe net cartea lui Allen Carr dar Bogdan mi-a dat pontul. Felicitari si sa o tinem tot asa!

    Reply
  10. andrei ruse

    si eu trec printr-o perioada asemanatoare, insa nu e vorba de tigari. 🙂

    atunci cand iti dai seama ca-ti faci un bine si ca “e mai bine fara”, lupta e mult mai usoara.

    sincere felicitari. 🙂

    Reply
  11. tzafna

    Incearca si cu scrisul. Tot asa, ca un excurs la psihologia motivationala:D
    p.s. demonstreaza-mi ca nu esti nervos:P

    Reply
  12. aldracu

    “Eu îmi făcusem iluzia că fumatul îmi da o aură anume ” înseamnă că fumai fals, mai bine că te’ai lăsat… 🙂

    lăsatu’ de fumat i’o modă azi, ca aia de ieri, apucatu’ de…

    mie fumatu’mi amortizează semnalele, amână semnificaţii la care, dacă aş reacţiona la intensitatea lor nominală, aş plesni, de bucurie, de draci, ce se dă… partea proastă cu fumatu’, ca şi cu multe altele, de ex. mersu’ pe trotuar, trăitu’, e cea în care se insinuează automatismu’ …

    mă deranjează partea legată de trend dintr’asta, apucatu’n masă, apoi lăsatu’n masă…

    când îţi iei maşină?

    Reply
  13. Dama de Pică

    Mda, eu am avut nevoie să mă-nbolnăvesc, să fiu nevoită să mă internez în spital, şi aşa mai departe, ca să mă las de fumat.
    Ieri am stat aproape toată ziua într-o cafea de fumători şi mă mai bătea gândul, când şi când, să mă duc la bar şi să cer un pachet de ţigări, dar n-aveau ceea ce obişnuiam să fumez, aşa că am lăsat-o baltă. Să nu mai zic de lupta interioară, ştii tu “Pentru ce?! Să miroşi iar a tutun, să-ţi rămână toată ziua gustul ăla jegos în gură?” şi aşa mai departe. Încă n-am cedat, şi nici nu vreau. 🙂
    Oricum, bravo ţie!

    Reply
  14. Ileana

    pe 8 august ma voi lasa de fumat. Iti multumesc pentru experienta impartasita. Sper ca metoda va functiona si la mine.

    Reply
  15. iona

    Cand mai reuseste cate un ipohondru` sa se lase de fumat, cacat tot pe el de teama sa nu moara, brusc devine monument de intelepciune,filozofie si psihologie. Brusc, toti fumatorii au complexe, o proasta parere de sine, sunt niste timizi si frustrati care se ascund dupa o tigara. Poate asa erai tu gigele. Adevaratii fumator fumeaza pentru ca le PLACE tigara, gustul ala delicios pe care ti-l lasa in gura, nu pentru ca le place poza nu stiu carei personalitati. Un papagal ofilit, asta esti. Mai bine taci naibii pe viitor.

    Reply
  16. Beteleiter

    Intr-o zi de vineri, intra la mine in birou Dan. Acelasi Dan care cu 5 zile in urma luase cartea lui Allen Car de la Adrian.
    – Uite, tema pentru acasa ! si-mi tranteste in brate un dosar albastru.Cam tocit pe la coltzuri, il deschid cu teama (ce draq tema imi da sefu’ peste w/e) si descopar cartea lui Allen Car. Dupa ce a zacut vreo doua saptamani cartea pe masa in sufragerie, intr-o seara imi iau inima in dinti si ma apuc sa citesc.

    Dupa primele trei pagini de prefata, gata gasisem deja un motiv sa nu cred in ea, sa n-o mai citesc si implicit sa fumez in continuare.

    E “NLP” clar ai zic a doua zii la munca lu’ Adrian.
    Ai dau si exemplu, si acum o sa citez din prefata cartii : ” chiar si contele de Monte Cristo am renuntat la dependenta de nicotina “…….vezi Adrian e clar cartea asta e NLP, nu ma va ajuta la nimic ( eram foarte bucuros ca aveam dreptate …de ce ?? habar n-am)

    Si uite asa cartea nu am continuat sa o citesc, dar de fumat m-am lasat deja de 24 de ore.
    Deocamdata a auzit-o pe asta :-))

    “Primele trei zile sunt cele mai grele”
    Sunt convins ca in curand o sa le aud si pe celelalte :-))

    Bravo Adrian, dar 2 x Bravo mie ca ma las fara sa citesc cartea…..

    Rafaela – eu fumez de 15 ani, nu de 9, m-am lasat o data acum 4 ani, vreo 9 luni, just like that.
    Din pacate m-am apucat din nou. Acum sper sa ma las de tot.

    Reply
  17. JorjH

    Ii interesant efectul asta al cartii, ca dispare pofta aia pentru inca o tigara. Degeaba ai vointa sa te lasi daca nu esti si motivat sa o faci, cartea iti ofera acest lucru si iti arata cat de inconstient poti sa fii prin faptul ca fumezi. Eu unul am ramas socat cand am citit partea ca de ce fumezi din moment ce fumul ala nici nu are gust bun si cum poti sta sa dormi fara sa fumezi. Cartea asta o sa faca minuni pentru multi oamenii cu mintea cat de cat deshisa. Numa` bine!

    Reply
  18. Beteleiter

    Buna ziua la toata lumea

    Iata-ma din nou pe blog-ul lu’ Adrian. Si acum, sunt sus de tot, ca mai am cateva ore si fac o saptamana de cand nu am mai fumat. Mai uit condescendent la totzi colegii de birou care fumeaza….nu stiu de ce ? daca stie cineva sa-mi zica si mie :-)). Dar sa revenim; pentru ca Adrian mi-a indus cumva treaba asta cu lasatul de fumat,ma simt in largul meu sa scriu aici impresii, despre cum se simte un fumator inrait de 15 ani dupa o saptamana de abstinentza.

    Spre nenorocul meu, in aceasta saptamana am trecut prin foarte multe momente delicate, si doar Doamne-Doamne (Barbosu’ cum imi place mie sa-i zic/ in nici un caz peiorativ) m-a ferit de pacat.

    1. m-am certat cu colegii la munca
    2. m-am certat cu sotia
    3. am vazut meciul cu sarbii….
    4. am petrecut un w/e cu soacra
    5. am fost tentat de colegi zilnic

    si colac peste pupaza, aseara, ies si eu cu sotia in oras sa ne vedem cu niste prieteni. A fost cel mai greu moment, din cariera unui viitor, fost fumator. Am baut o tarie, simteam ca innebunesc daca nu-mi aprind o tzigare. Nu mi-am aprins si cred ca asta a fost punctul culminant. Daca am putut sa merg in bar sa beau, sa stau la taclale si sa nu fumez simt ca victoria este aproape.

    P.S. Daca vreti sa va lasati de fumat, nu asteptati sa fie luni, 1 ale lunii,15 ale lunii sau luna plina. NU AJUTA. Cel mai bine sa va lasati marti pe 24 mai ….. what ever. La mine a functionat.
    Cei care fumeaza si au incercat sa se lase, cu siguranta, cunosc sentimentul de vinovatie, pe care l-au avut cand au fumat prima tzigare dupa trei zile de “chin” (abstinentza).

    Cele trei motive care ma tin sa nu fumez, in ordine importantei.

    1. Simt ca am construit ceva, daca fumez, se naruie totul si trebuie sa o iau de la zero. Pun in balanta 604.800 secunde abstinentza ~ 10 secunde cat dureaza sa tragi un fum dintr-o tzigare?!?!?!?
    2. Cu siguranta voi ametzii crunt dupa primele doua fumuri…
    3. Imi strica tenul :-))

    Deocamdata tine figura…..va tin la curent =))

    V-am pupat !

    Reply
  19. Beteleiter

    IONA de Marin Sorescu

    Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.

    La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste (sau, poate, si-a pierdut capacitatea genetica originara).

    Omul vorbeste cu dublul sau launtric, intreaga “actiune” fiind un solilocviu cu profunde implicatii filosofice.

    La un moment dat, gura pestelui se deschide si Iona este proiectat in adancurile stomacului sau, ai carui pereti antrenati in “vesnica mistuire” alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. Spintecand burta primului peste, Iona constata ca a nimerit intr-o alta burta (cea a pestelui al doilea care intre timp il inghitise pe primul). Tentativa de eliberare se repeta, in final, omul ajungand pe o plaja pustie inconjurata de un orizont format din burti de peste.

    Alcatuita ca un dialog intre Iona si dublul sau, drama releva TEAMA DE TACERE A PERSONAJULUI,NEVOIA DE COMUNICARE INTR-O LUME A SINGURATATII. In aceste conditii, dorul de a vedea “pe cineva mergand pe drum” se converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in Univers si cuvintele: “E tare greu sa fii singur” devin un strigat cu profunde implicatii metafizice.

    Mai departe, trageti singuri concluziile despre IONA, si nemarginita lui/ei placere de a fuma :-)).

    Inchei cu o intrebare, de fapt doua….

    Daca tot sunt asa delicioase tigarile, de ce nu inventam carnatzi cu gust de tzigare sau chipsuri cu gust de nicotina ???

    De ce exista sute de modalitati de alungare a mirosului si gustului de tzigare ??? vezi oust, orbit…..

    Sa traiti bine !

    Reply
  20. Pingback: Bau » Blog Archive » Fumatul mă vrea

  21. Em

    mi-a facut placere sa citesc gandurile tale, deoarece astfel mi-ai demonstrat teoria….eu nu am fumat niciodata, si mereu am crezut ca fumatorii sunt niste oameni foarte slabi, care nu pot sa renunte la ceva inutil…aici ai demonstrat ca nici nu e vorba de ceva foarte greu, asa ca incurajez astfel pe toti fumatorii sa renunte. e un obicei urat

    Reply
  22. gabriela

    ma bucur pentru realizarea ta…imi inchipui cat esti de satisfacut …prin aceasi proba am trecut si eu… am fost o fumatoare,dar nu de acelasi “calibru” ,adica fumam un pachet la 2-3 zile ,cam 6-7 tigari pe zi …intr-o zi …nu stiu nici eu cum ,nu am mai simtit nevoia de nicotina …am si acum ultimul pachet cumparat…a trecut 6 luni de cand le-am lasat …problema e ca un timp visam ca fumam ca intotdeauna dimineata la o cana de cafea … iti dai seama ce tentatie subconstienta ? ca sa ma conving am aprins o tigara …mi-a facut scarba si m-am intrebat “oare cum am putut sa ma otravesc pt. atata timp ?” am aruncat tigara …era o oribila senzatie,e staniu nu? sper ca vei reusi si tu sa le lasi definitiv …e chestiune de abitudine. trebuie doar sa-ti umpli timpul cu altceva ,zic eu …
    p.s. complimenti ,ai un profil interesant ,un saluto de la o necunoscuta

    Reply
  23. el inquilino

    simplu si concis
    la origini fumatul era o practica deosebita, cu un scop precis
    in ziua de azi, tutunul disponibil pe piata e prea lame pentru a fi altceva decat un moft (cine a fumat tigari originale, stie diferenta)

    fumatul e un obicei (indiferent de context)
    si, odata ce renunti la un obicei.. ai timp liber ce se cere umplut 😀
    cu ce alt obicei il umpli?
    asta e raspunsul la fumat
    (d’asta solutiile unora nu functioneaza la altii)

    @adrian ciubotaru ce obicei vrei sa “agati” in locul fumatului?

    succes in alegerea altui obicei, nou, constructiv

    Reply
  24. lumish

    felicitari!
    am renuntat la fumat dupa 15 ani de fumat “intensiv”. spuneam pe atunci ca nu ma voi lasa niciodata. m-am lasat de fumat intr-o zi de marti la ora 6 si au trecut deja doi ani de atunci.
    nu am mai simtit niciodata impulsul de a lua o tigare. nu am mai trisat nici macar cu o tigare. motivele mele au fost de ordin religios, sunt crestin ortodoxa. nu mi-a fost niciodata mai usor sa renunt la ceva decat am renuntat la fumat in acel moment.

    tuturor va doresc sa renuntati la acest obicei sau viciu sau cum l-o chema care pana la urma e absolut inutil …

    s’auzim de bine!

    Reply
  25. alterema

    inspiring chiar si pt un nefumator ca mine. e prima explicatie de genul asta a apucarii/lasarii. ma rog, poate la altii sunt situatii diferite, dar in cazul tau se pare ca asta a mers. felicitari.

    Reply
  26. Mihai

    so true..
    eu m-am lasat de fumat de 5 luni dupa 5 ani de fumat in fiecare cu multe excese.
    Daca n-ar fi fost moartea tatalui meu de cancer la plamani probabil ca aceleasi prejudecati m-ar fi impiedicat sa ma las.

    Reply
  27. Ela!!!

    Eu nu am fumat niciodata … si nu am inteles motivul pentru care unii /unele fumeaza … imi amintesc o discutie de acum 9 ani … era oare si despre fumat? Parca imi povesteai cum pe furis fumai sau ai vazut pe altii ca fumau matase de la porumb cu frunze …
    de ce trece timpul … Adi…???

    Reply
  28. vera

    Incep prin a spune ca nu sunt fumatoare.De aceea de-a lungul timpului, am incercat sa le conving pe prietenele fumatoare sa se lase.
    Nu eram ca cei care string adepti pentru secte, dar destul de consecventa.O prietena buna, numai cand incepeam cu apropourile, se enerva.Nu concepea sa renunte.Intr-o zi s-a imbolnavit, (nu cred ca de la fumat),a mers la doctor, i-a zis ca e destul de serioasa treaba, si de a doua zi a renuntat la fumat.
    Fara plasturi cu nicotina, fara carti, fara alte elemente ajutatoare.
    Nu sunt in masura sa trag vreo concluzie.Spun decat ca se poate.

    Reply
  29. laura

    Eu am citit cartea lui Allen Care si a avut un impact pozitiv asupra mea dar pot sa afirm ca 100% pe mine credinta m-a vindecat de fumat!Daca esti un tip credincios si asa ma gandesc ca esti pentru ca necredinta este echivalentul prostiei ceea ce nu-i cazul la tine…ma gandesc eu…iti recomand cu cea ma mare placere sa citesti cartea LUCRAREA a lui Cornel Constantin Ciomazga.Pe langa faptul ca gasesti in ea absolut tot ce tine de OM ,DUMNEZEU SI DIAVOL 2 pagini ii sunt atribuite acestui jalnic si sinucigas obicei!!!FUMATUL

    Reply
  30. vrăji

    știi ce mi-am dorit mereu?să pot fuma puțin. nu reușeam decât excesiv sau deloc.acum m-am setat,și savurez starea asta. altminteri era un chin sp ies unde se fuma sau să nu fumez unde era interzis.
    asta e libertatea deplină!să poți face dacă vrei sau să nu faci dacă nu vrei.
    urăsc interdicțiile,sunt nasoale!
    dar ai dreptate: e o problemă de imagine de sine. eu mi-am asumat-o pe a mea.

    Reply
  31. random4web

    “O să-ţi fie foarte greu, ai să vezi!”
    “Eşti dependent, o să te laşi greu de tot.”

    Cine incerca sa iti creeze limitarile astea ? Sunt pur si simplu niste sugestionari negative. Si eu am trecut prin aceleasi etape. Poate ca am analizat un pic mai mult situatia si au reiesit 2-3 articole. Daca esti curios…

    Reply
  32. veyronsky

    felicitari! 🙂 puteam sa jur ca esti fumator(inca)
    si prin sectiunea video am vazut fum de tigara parca 🙂
    oricum bv tie…it’s a really bad habit
    si eu ma gandesc la sanatate de fiec data knd imi aprind o tigara…mi-am impus o varsta la care sa nu mai fumez deloc…poate ma las si mai devreme dar atunci ma las orice ar fi

    app..nelegat de asta…cum a fost la nunta?
    as citi un articol scris de tine cu impresii despre nunta si obiceiurile ei la noi 😉

    Reply
  33. Pingback: Twitter Trackbacks for Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine | Adrian Ciubotaru [adrianciubotaru.ro] on Topsy.com

  34. Pingback: uberVU - social comments

  35. NeneaCuSfatu

    congrats 🙂 si taica-miu s-a lasat dupa mult mai multi ani. timp in care a ajuns sa fumeze dimineata la 6, iarna pe zapada :)).

    nefumatori ftw :))

    Reply
  36. Andreea Antonescu

    eu am fumat 12 ani. de la 15 ani pana la 27. media a fost un pachet pe zi, inca din prima zi. am adorat sa fumez si ador asta in continuare, exact pentru motivele pe care le-ai expus si tu in blog.
    am aproape 5 luni de abstinenta, m-am lasat pe 18 iunie, eram la Albota, popas inainte de intrare pe autostrada, cu prietenul meu cel mai bun, mi-am aprins o tigara si i-am zis ca e ultimul pachet.
    din pacate, motivul care m-a determinat este foarte trist. cu o zi inainte il vizitasem pe tata care e bolnav de cancer la plamani in metastaza.
    era pentru prima data cand il vedeam de cand i-au depistat boala. am fost ingrozita de ceea ce am vazut. si abia atunci am realizat cat de nocive sunt. informatia pe care o primim referitor la daunele provocate de fumat, este extrem de vaga. se fac campanii, au pus poze infioratoare pe pachetele de tigari etc. dar credeti-ma ca nu realizezi cat de grav este, decat atunci cand vezi efectul cu ochii tai.
    acum doua saptamani mi-am vizitat tatal din nou. el locuieste in Hunedoara. era aproape incapabil sa gaseasca puterea sa se mai dea jos din pat, cu toate astea s-a ambitionat in prezenta mea sa fumeze o tigara… a fost incredibil!
    nu mai vreau sa mai fumez pentru nimc in lume. cu toate ca mi-e pofta uneori. acum, toamna, mi-e cel mai greu. asociez toamna cu fumatul din mai multe motive.
    mi se par oribili toti oamenii care fumeaza, ii gasesc atat de urati si caraghiosi, dar mai ales, mi se par urate si vulgare femeile care fumeaza. mi-e groaza cand ma gandesc nu numai cum aratat cu tigara in gura, dar mai ales cum miroseam, cum nu le era scarba iubitilor mei sa ma sarute etc.
    chiar daca mai simt uneori pofta sa fumez, stiu ca e doar la nivel psihic. nu e un mit faptul ca primele 3 zile sunt cele mai grele. nicotina, substanta care da dependenta, se elimina din organism in proportie de 90% in primele 48-72 de ore, iar restul, pe parcursul unei luni. de aceea, daca ai trecut prima luna, esti salvat.
    te felicit, Adrian, pentru decizia ta!

    Reply
  37. georgiana

    Am citit si eu ieri abia cartea lui allen carr, n-am vrut s-o termin dar nu m-am mai putut opri… m-a pus pe ganduri serios si vreo 4 ore dupa n-am mai fumat. Allen Carr zice ca tre’ sa’ti alegi tu momentul si cum m-am gandit ca se apropie sarbatorile am zis sa aman pana dupa. Din articolul tau reiese ca in prima faza n-ai fumat in camera, deci nici tu n-ai luat decizia pe loc. Cand practic a fost momentul “ultima tigara” ? Ti-ai stabilit o zi anume sau pur si simplu ti-a venit brusc? Astept raspunsul tau cu interes.

    Reply
  38. Alex

    Well… Felicitari…
    Si eu m-am lasat, acum aproape 2 ani… dupa vreo 20 de ani de fumat… Bagam cam 2-3 pachete pe zi in ultima perioada. Intr-adevar, tine numai de tine. Nu are legatura cu nici o carte, cu nici o parere a celor din jur, este doar in tine. Cand te-ai convins ca asta iti doresti, asta faci. Singura persoana care poate sa iti “puna bete-n roate” poti fi doar tu.
    Din experienta proprie iti pot spune ca vei ramane fumator mult timp… psihic.. Eu si acum visez noaptea ca fumez. Dupa o perioada te obisnuiesti si cu asta.
    Oricum, felicitari din nou.

    Reply
  39. Alex

    M-am lasat dupa 7 ani o perioada de 3 luni pur si simplu si nu e greu deloc, conteaza sa ai ocupatii mai interesante si m-am reapucat dintr-o prostie, ideea e ca ma pot lasa oricand si o voi face definitiv, momentan nu vreau. Normal ca tine de la persoana la persoana, cum vad ei tigara, unii o vad ca pe un drog intr-adevar, altii ca pe o simpla chestie la care pot renunta oricand.

    Reply
  40. laura

    am ajuns pe siteul tau datorita lu’ leapsa :))) si tot citesc..
    si eu m-as lasa de fumat, totusi… imi place atat de mult… aici e problema mea, nu ma ajuta la concentrare, nu ma ajuta la nimic.. doar imi place. fumez singura, nu sunt tentata sa fumez mai mult cand sunt cu prieteni sau in mediu de fumatori, atunci chiar nu fumez prea mult. eu …fumez singura, savurez tigarile… cum as putea sa renunt? ugh… complicat

    Reply
  41. Pingback: M-am lăsat de fumat « Mihai Potra

  42. diana

    Bravo Adriane. Este o realizare. Eu m-am lasat de fumat acum 3 ani, iar sotul meu acum 8 luni, dupa ,ai bine de 10 ani. Parintii mei tot acum 3 ani, dupa mai bine de 25 de ani. Parerea mea este ca nu exista o reteta speciala de urmat in a te lasa de fumat si nici un timp specific. Aceste 2 variabile apartin fiecarui fumator in parte. Greutatea este in a trece prin toate tabieturile de fiecare zi (cafeaua, ziarul, berea/sucul cu prietenii) fara a fuma. Dupa care totul intra in normal. Noi oamenii, la origine, nu fumam. Este o adaugire nefireasca si nesanatoasa. In momentul in care renuntam la ea, viata noastra merge inainte … normal. Nu putini fosti fumatori am intalnit care isi pun aceata problema: nici nu mai stiu cum era inainte cand fumam. Cand aveam timp?

    Reply
  43. Alecsey

    Orice dependenta este o compensare a ceva ce lipseste sau este in exces, fie o imagine de sine proasta, fie o forma de autodistrugere, fie o modalitate prin care sa-i pedepsim pe ceilalti, etc. in momentul in care descoperi ce se ascunde in spatele comportamentului repetitiv, adica simbolul dependentei, sensul sau personal, atunci lucrurile devin simple. Nu trebuie decat sa inlocuiesti un lucru cu altul, pentru ca, sa fim seriosi, toti suntem dependenti de cate ceva, doar ca acest lucru nu trebuie sa ne omoare…

    Reply
  44. Pingback: fumator sau nefumator - Page 22 - Craiova Forum

  45. ssmm

    ok..aceeasi experienta traita amu’ sase anii..inca dureaza, cu mici tradari de pipa.. mata, dupa un an, cum esti?

    Reply
  46. elena

    Ai perfecta dreptate. Eu m-am lasat anul trecut in martie si a fost foarte simplu. Toata lumea ma felicita pentru ” marea reusita” de parca as fi facut cine stie ce descoperire epocala.Acum se pare ca imi enervez toti prietenii cand le spun ca nu mai suport fumul de tigara, si nu sunt ipocrita, dar dupa cel putin 14 ani de fumat intens chiar nu mai suport sa intru intr-un loc de unde sa plec mirosind groaznic.

    Bravo tie, ai facut o miscare inteleapta!

    Reply
  47. catam

    Salut . Eu am fumat de mic copil.Am incercat sa renunt la tigari dandu-mi seama ca nu este deloc benefic organismului dar nu am reusit . Ma lasam pentru maxim o saptamana si apoi reveneam iar la vechiul obicei … fumatul .Spre sfarsitul anului trecut am avut o raceala care nu mai trecea si am facut niste analize si mi-a descoperit pneumonie interstitiala iar la radiografie plamanul meu nu arata prea bine.Atunci am inteles ca trebuie neaparat sa ma las de fumat dar nu prea stiam exact cum sa fac.Un prieten mi-a recomandat un produs natural Noni de care el a auzit la Tv.M-am hotarat sa-l incerc si va pot spune ca a facut minuni in cazul meu .M-am lasat de fumat si m-am simtit si foarte bine !

    Reply
  48. Slysoft

    Dupa 15 ani de fumat de 2-3 pachete pe zi, am renuntat brusc, intr-o zi, fara nicio sugestie. Nu am citit nicio carte. Am stins o tigara la jumatate si mi-am zis: “sunt atat de ambitios incat sa nu mai fumez?”
    Am stat cu pachetul pe birou 2 luni. Puneam inconstient mana pe el, dar nu apucam sa scot tigara. Ma opream constient ca pot fi mai tare decat fumatul. Si uite ca se fac 3 ani in care nu m-am mai atins de ele. Nici macar in joaca cum mai fac unii.
    Nu am avut reactii nervoase si nici nu am inlocuit fumatul cu altceva.
    Am inceput sa fac plimbari, sa merg cu rolele, sa mananc mai sanatos, etc. Ma felicit. Am facut mare lucru! Nu credeam ca pot.
    Felicitari si tie!

    Reply
  49. EUfemisme..stîngace

    Citesc aceste rînduri ținînd o țigară aprinsă între degete, cu scrumul căzînd enervant printre taste.. și da! nici mie nu-mi place să fumez..în acest moment! însă în general îmi place.. urăsc să fumez pe stradă, fapt pentru care nici n-o fac, urăsc barurile în care nu mai poți respira din cauza fumului și mi-e rușine să-mi aprind țigara în public, dacă acesta nu se constituie din cîțiva prieteni (fumători) cu care stau la un pahar de ceva (combinație în care țigara mereu parcă merge mai bine ca niciodată). Merg acasă și nu fumez cu zilele, fără să-i simt lipsa țigării.. Mă disperă că banii mi se duc aiurea pe niște cuie, dar mă îngrozește mai tare gîndul că în momentul în care mă voi lăsa, voi pune cele 7 kg pe care mama le-a pus sau doamne ferește, cele 11 kg pe care tata le-a pus (și eu sunt o miniatură a tatălui..) Sunt convinsă că voi avea chef decît am acum să fac sport.. dar.. nu știu cîtă voință o să am să-l fac 😀 Bărbații parcă nu au o așa mare predispoziție spre îngrășare atuunci cînd renunță la fumat, însă femeile sunt mai sensibile cînd e vb de poftă de mîncare, incontrolabilă, schimbări radicale în organism etc. Poate este doar un mit, însă am exemplele concrete din familie și gîndul ăsta mă „omoară”.
    Sănătate!

    Reply
  50. EUfemisme..stîngace

    pfff..ce exprimări!! 😛
    *voi avea mai mult chef decît am acum să fac sport..
    *poftă incontrolabilă de mîncare..
    (și bănuiesc că se înțelege că ai mei s-au făcut bursuci după ce s-au lăsat de fumat 😀 )
    Scuzoaiele mele pentru scrierea asta stîngace! 😀

    Reply
  51. Dragoș

    Am vrut să scriu și eu despre cum m-am lăsat de fumat și mai important, de ce. Dar după ce am citit la tine e destul să pun linkul către articolul tău.
    Tu îl imitai prostește pe Eliade, eu aveam impresia că o țigară în colțul gurii mă trnsformă în cineva gen Hank Moody (http://hankmoodyinholland.files.wordpress.com/2009/11/ham2.jpg), asta chiar înainte să urmăresc serialul.
    Numai prostii. Metoda ușoară e să renunți pur și simplu, să fii ca și când n-ai fumat niciodată.

    Reply
  52. Jocuri

    De un an tot zic sa ma las si eu. Poate acum dupa ce am citit articolul tau poate o sa am mai multa vointa sa ma las. Fumez de 7 ani fara intreruperi.

    Reply
  53. Pingback: Cea mai importantă realizare din ultimii 2 ani | Andrei Boar

  54. stefania

    Renuntatul la fumat a fost, pana la urma, cel mai usor examen din viata mea, s-a intaplat brusc, intr-o zi de dimineata, am zis gata si aia a fost. Viata de dupa fumat este frumoasa, fara nervi e adevarat, stima de sine creste considerabil si mirosul este mult mai fin, o viata fara tutun va doresc!

    Reply
  55. Pingback: Interviu cu Adrian Ciubotaru | Motivonti - Te ţine motivat.

  56. Pingback: 4 luni, 2 săptămâni şi 2 zile | Idaho

  57. Catalin

    Si eu am reusit sa ma las de fumat tot prin aceeasi metod. Tocmai s-a implinit 1 an de cat sunt “In sfarsit nefumator” … 🙂

    Reply
  58. siloxy

    la cat timp de cand nu a mai fumat, poate spune un fumator ca a scapat de acest obicei? de obicei…, dupa ce inceteaza sa se mai viseze cu tigara in gura:)

    Reply
  59. Lucian

    Din 94 nu mai fumez si eram fumator de 2 pachete pe zi.Exact ca si tine,am inteles ca daca transcend cateva din capcanele mentale sablonarde,se poate!Am renuntat pur si simplu,dintr-o data,convins ca asta imi doresc sa fac.Pana la urma,viata e minunata si fara tutun,si,probabil,ceva mai lunga!

    Reply
  60. monica

    Tre’ sa recunosc ca ma amuza teribil sa vad cate complimente primesti pentru un lucru banal. Probabil ca si tine, cei care te lauda confunda fumatorii cu niste oameni a caror personalitate “labila” e completata somehow de lulea. So, negarea lulelei devine un act de self rebellion, prin care tu iti recastigi true-self-ul.
    Mdea. Sper sincer ca toti “fumatorii” ca tine sa se lase. Gasesc absolut stupid sa fumezi 9 ani crezand ca esti mai cool. Deci pentru toti debusolati, daca va lipseste ceva in inner self, try a book or a NA bar. Lasati viciile pentru cine si-le asuma.
    Am zis.

    Reply
  61. laura

    pacat de atita incrincenare impotriva fumatului. lumea cind se gindeste la fumat vede o persoana care e mereu cu tigara in mina, inconjurata de un nor de fum si cu hainele toate mirosindu-i a tutun. dar poate fi si altfel. fumatul poate fi o placere. te poti bucura de fumat, asta daca nu exagerezi, lucru normal, pentru ca nimic din ce e exagerat nu e bun. dar o tigara buna, vreo 2-3 intr-o zi de toamna in parc, sau chiar un pachet uneori la o noapte lunga de discutii cu prietenii…. mie imi plac. trec zile in care nu fumez, vin altele in care fumez poate 2-3, vine simbata si bag un pachet (bautura merge mina in mina cu tigara 🙂 iar berea mie imi place tare mult). imi place sa ma bucur de fumat, imi place gustul tigarilor dupa citeva zile in care nu am fumat, nu imi place gustul din gura de a doua zi dupa o noapte lunga, dar daca vine rar, chiar si el are farmecul lui.

    ma bucur pentru cei care se lasa, dar nu ii invidiez. asa cum nu beau zilnic 5 beri, ci doar foarte rar, in unele zile una doua, si deseori deloc, asa nu m-as gindi sa fumez un pachet zilnic. e nevoie de un anumit echilibru. oricum, fumatori sau nu, o seara placuta sa aveti cu totii in continuare.

    Reply
  62. stefan m.

    eu am reusit sa ma las de fumat dupa 13 ani in care am consumat de la 1 tigara/zi pana la un pachet/zi, nici macar dupa un grafic crescator, ci mai degraba sinusoidal. am avut perioade in care fumam multe, urmate de altele in care fumam doar 2-3.
    momentul a fost cel impus de un alt eveniment din viata, cand m-am gandit ca macar pentru cateva zile sa ma abtin. am vazut ca se poate si am continuat. evident, au fost si momentele grele, mai ales in primele saptamani.
    facusem pasul, dar cum puteam fi sigur ca vointa mea va fi mai puternica decat obisnuinta creierului de a fuma, a.i. sa nu ma reapuc la un momenta dat? mi-am facut propria metoda de a mentine nefumator si v-o recomand: dupa o perioada cand nu mai fumezi deloc, o tigara intreaga e o doza prea mare. asa ca, oridecate ori creierul meu castiga lupta cu vointa si ma convingea ca trebuie sa fumez, imi cumparam o singura tigara, aleasa sa fie cea mai tare. dupa 3-4 fumuri, incepi sa “o simti”, si-ti vine sa o arunci. dar nu te opri, trage pana la sfarsit, chiar daca ai ajuns la senzatia de full. asa ii demonstrezi creierului ca tutunul nu e chestia aia minunata ce-si imagineaza el, ci mai degraba ceva ce-i provoaca senzatii neplacute. incet- incet n-o sa-ti mai ceara.

    Reply
  63. vlf000

    Felicitari pt articol…e foarte foarte real…si eu m-am lasat relativ usor dupa 6 ani de fumat….am 4 luni fara tigari….toate prostiile si ineptiile cu cat de greu este te descurajeaza doar…eu unul m-am reapucat de sport dupa ce am renuntat…a fost putin greu la inceput insa nu am avut simptomele alea idioate descrise in articole al caror scop este sa te faca sa nu te lasi(asta am inceput sa cred)

    Reply
  64. Pingback: În mijlocul unui proces de voință | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.