Este bine că se protestează

Am fost marți seara la protestul de la Universitate. Am dorit – dincolo de articolele pe care le-am citit – să văd cine sunt și ce vor protestatarii.

Cei ieșiti în stradă erau în mare parte tineri (sub 35 de ani), iar cineva mi-a spus că majoritatea sunt corporatiști:
“Ziua lucrează și seara vine să protesteze”
Eu am observat și studenți, și oameni peste 40 de ani. Și bloggeri, și piariști, și jurnaliști, și oengiști.

Ce vor protestatarii?
1. protestele sunt impotriva exploatării la Roșia Montană cu argumente economice și ecologice (redevențele prea mici, locurile de muncă prea puține, riscurile ecologice prea mari).

2. protestele sunt împotriva clasei politice actuale.
Am văzut mesaje care porneau de la cazul particular al Roșiei Montane pentru a trage semnale de alarmă generale împotriva partidelor și împotriva corporatismului, mesaje în genul “presa = preș”, mesaje în care se dorea să nu fim o nație de sclavi.
Dincolo de argumentele economice și ecologice în cazul Roșia Montană, se sancționează modul prostesc prin care statul român își negociează contractele cu marii investitori străini (vezi cazul Bechtel). Continue reading

Două articole ca un duș rece

Primul este un articol pe care George Friedman l-a scris după vizita sa în România. A fost preluat în câteva locuri, dar apoi a fost uitat în același mod cum deseori sunt “uitate” adevărurile care ne zgârie iluziile.

În rezumat, analistul american a spus că problemele de securitate ale României nu s-au rezolvat o dată cu intrarea în NATO (acea alianță militară care stipulează în Articolul 5 angajamentul de a apăra orice membru care va fi atacat).

Motivul este unul dureros de simplu: Continue reading

4 lucruri deranjante la un Ford Fiesta

Pentru cei care mai aruncă un ochi aici sau pe rețele sociale unde activez, nu e greu de intuit că sunt un pasionat al brandului Ford (de la biografia fondatorului până la noile modele și tehnologii). Colaborez cu Ford România, dar nu sunt un ambasador de brand și am propria libertate editorială.

Fac aceste precizări pentru că unii “colegi” bloggeri, mințind și defăimând, au scris ba că lucrez la Ford, ba că sunt angajat al agenției care face PR pentru Ford sau – câțiva jurnaliști auto – că iau bani pentru a lauda mașinile.

Revenind la articol. În această vară, în cadrul unui test drive prelungit, conduc un Ford Fiesta cu motorul de 1L Ecoboost, 100 CP, în echiparea de top Titanium. Este o mașină de care m-am îndrăgostit, dar căreia, inevitabil, i-am găsit câteva lucruri deranjante pe care le detaliez mai jos:

1. cotiera. Este fixă și este poziționată prea în spate. Te obișnuiești cu ea într-un final, dar ar fi fost mai bine “să vină ca o mănușă” pentru șofer.

cotiera

2. torpedoul. Mai precis, poziția lui extrem de joasă care invită la un contact cu tibia. Nu deranjează mereu, însă când sunt patru pasageri și cel din dreapta este obligat să își tragă puțin scaunul în fată, devine un disconfort.

torpedo

3. consola centrală Sony. E disponibilă pe echiparea Titanium (unde plătești mai mult), dar pare ieftină. Butoanele albe nu sunt reușite, iar pe acel negru lucios se observă imediat orice urmă de praf sau scame. În cadrul experimentului video, acest detaliu a fost de asemenea remarcat.

consola

4. locurile din spate. Spațiul nu e generos, nu e ceva nefiresc pentru o mașină mică, dar se observă totuși că nu există buzunare în ușile din spate, iar singurele spații de depozitare în spatele banchetelor din față.
Notez în plus deschiderea geamurilor cu ajutorul clasic al manivelelor (e totuși echiparea de top) și disconfortul pe care l-ar simți un al treilea pasager în spate (a doua poză).

spate

Două dintre acestea (locurile din spate și poziția joasă a torpedoului) le-am observat deranjante cu ocazia unor drumuri lungi în patru, pe când celelalte două (cotiera și consola) le observi în orice condiții.

Pentru a nu încheia acest articol într-o notă dezamăgitoare, menționez încă o dată consumul mediu înregistrat în ultimele trei săptămâni într-un regim firesc de folosire (zilnic prin București + ieșire în fiecare week-end): 6,2 l/100km. O fi mult, o fi puțin?

Ce probleme a ridicat concertul lui Rogert Waters printre (unii) bloggeri

Mi-am scris articolul și apoi au început să apară reacțiile (pe twitter și Facebook, la mine pe blog nu prea se comentează). Fani revoltați și oameni cu gusturi fine. Lui Auraș – contextul ne-a pus în aceeași oală – i s-a spus într-un comentariu direct: “not everybody is entitled to an opinion”.
Ar fi trebuit să mă duc la concert cu rugăciunea “Dă Doamne să-mi placă!”, îmi cer scuze.

Reacția cea mai ciudată a venit totuși din altă parte și spune câteva lucruri despre cum își asumă unii bloggeri relația cu brandurile: Continue reading

Roger Waters: not legendary

Nu am crescut cu Pink Floyd. Am început să-i ascult abia în facultate, am amintirea săptămânilor în care The Wall curgea pe repeat, dar concertul lui Roger Waters n-a fost împlinirea unui vis.

pf2

A fost totuși un show pe cinste cu multe efecte vizuale și multe mesaje împotriva războaielor, a consumerismului și a terorismului de stat, dar, la final, mi-aș fi dorit mai multă muzică și mai puțin teatru. Continue reading

Orice răspuns la o criză este un risc

3173028044_9bf431e485_zE un citat care se aplică statelor, dar se potrivește de minune în cazurile individuale și se aplică și în cazurile brandurilor.

States will never be able to predict the trigger that transforms online venting into street protests, so every decision to react or ignore is a gamble.

Un exemplu îl constituie protestele de stradă din România de la începutul lui 2012 în cazul cărora autoritățile nu au știut, la început, dacă trebuie să ia atitudine sau nu. Nu au știut dacă trebuie să îi bage în seamă pe cei din stradă, dacă merită o implicare, dacă merită o atitudine. Continue reading

Prima liniuță între doi bloggeri

E acel joc în care două mașini stau aliniate și se întrec.

A fost prima mea experiență pe o pistă (de 800 m) și am profitat de ocazie – după o zi obositoare – să vedem care dintre mașini demarează mai bine: un Ford Fiesta de 100 CP sau un Ford Focus de 125 CP condus de Radu Dumitru (ambele echipate cu motorul de 1L Ecoboost)?

Rezultatul poate fi urmărit mai jos:

Care ar fi explicațiile?

PS: Am filmat cu un Vico TF2+ Premium.

Cum ajută privirea Celuilalt

E ca și cum stai într-o mahala toată viața, te lamentezi fiecărui străin care nimerește pe acolo – te plângi de loc, te plângi de oameni -, dar majoritatea vizitatorilor sunt totuși încântați de ceea ce văd. Locul nu e atât de urât, are ceva pitoresc, iar oamenii sunt mai frumoși decât par.

“There’s a sense of love for their own country, pride, the will to improve things, and a generally positive outlook to life.”

E ca și cum străinul vede ceva pe care nu tu reușești decât arareori să apreciezi.

If Germany is Europe’s high-tech factory and France is Europe’s kitchen, then perhaps Austria is Europe’s ski-resort and England is where Europe’s humor comes from.
But Romania is Europe’s heart. And it’s beating wildly.

Citatele sunt luate de aici: Romania, a surprise, iar un alt articol este acesta: Another positive review for Romania.

Experiment video: o femeie într-un Ford Fiesta

E un experiment video pe care îmi doream să-l fac de mult: o femeie la volanul unui Ford Fiesta (1L Ecoboost, 100 CP, echiparea Titanium). O mașină pe care o cunosc și pe care o apreciez pusă în mâinile unei femei care o conduce pentru prima dată.

Protagonista filmului de mai jos este Iulia. Nu ne știam dinainte, ne-am văzut pentru prima dată cu ocazia acestui experiment, îi place mult la volan, conduce de obicei un VW Polo și îi mulțumesc pentru implicare.

Opiniile celorlalți bloggeri și ale jurnaliștilor auto le-am citit și le-am auzit, dar acum îmi doream părerea unei femei care se urcă pentru prima dată într-o nouă mașină: cum reacționează, ce îi atrage atenția și ce nu, cum se obișnuiește, ce îi place și ce nu-i place.

Este o experiență fără niciun aranjament, iar întâlnirea noastră a fost de așa natură încât Iulia nu era sigură ce mașină va conduce în cadrul “testului”.

Detalii care au picat la montaj:
– cotiera e prea în spate
– în cadrul testului – care a durat o oră și jumătate – consumul a crescut de la 6.0 la 6.1 l/100 km
– a apreciat oglinda heliomată
– eu mi-am dat seama că mă lovesc prea des cu tibia de torpedou (care pare pus prea jos)

Trecând peste crisparea mea de pe scaunul din dreapta – unde nu mă simt în largul meu indiferent de cine conduce – a fost o experiență plăcută să văd prin ochii altuia o mașină și vreau să o mai încerc.

PS: Am filmat cu un Vico TF2+ Premium.