În anii ’80, autoritățile comuniste au decis pornirea exploatării cuprului la Roșia Poieni (la câțiva kilometri de Roșia Montană), iar lacul de decantare al viitoarei exploatări urma să acopere o comună – Geamăna – cu peste 1.000 de locuitori. Oamenilor li s-au oferit despăgubiri, unii și-au vândut casele și pământurile, iar alții au ales să rămână.

După aproape 30 de ani, la fața locului, situația este dramatică: a dispărut un sat, a apărut un lac de decantare cu un baraj – din pâmânt și piatră – de 60 de metri care este înălțat de la an la an, un lac plin de steril deversat prin conducte și plin de ape toxice deversate pe versanți (care afectează și râurile mai jos de baraj) .

Dintre foștilor locuitori ai satului, unii mai au case – mutate de câteva ori – pe dealurile din jurul lacului, iar una dintre durerile lor se leagă de promisiunea – neonorată de autorități – de a strămuta mormintele din jurul bisericii care acum se vede în mijlocul lacului.

Înainte de a merge în zonă, citisem pe net câteva articole – aici sau aici, dar nu aveam să bănuiesc amploarea dezastrului (lac de decantare care crește de la an la an în urma deversărilor de la cariera de cupru), dacă unui dintre localnici nu mi-ar fi arătat o poză cu vechiul sat:

Ceea ce s-a întâmplat cu satul Geamăna și ceea ce se întâmplă în continuare în Valea Șesii constituie un semnal de alarmă pentru ceea ce se poate întâmpla la Roșia Montană, dacă exploatarea aurului va primi undă verde.
Patru cariere de suprafață care vor lăsa în urmă un lac de decantare de câteva ori mai mare (barajul va avea 180 de metri), un lac plin de steril care va acoperi un sat (Corna) și care va rămâne ca o moștenire otrăvită comunității din zonă.

Albumul complet  – în urma unei călătorii în zonă – poate fi văzut aici.
Update: Un material Digi24: Sat sacrificat pentru minerit