Siemens Race a avut drept scop promovarea anumitor soluții de dezvoltare durabilă din România. Idee mi s-a părut bună, mi-a arătat o altă țară, însă, dincolo de acest aspect, am rezonat mult cu modul de desfăşurare a ceea ce a însemnat Siemens Race.
Am fost cinci echipe, 10 bloggeri, care am concurat – de-a lungul unui traseu de aproape 2.000 de km – în diferite probe şi quiz-uri, în momente diferite ale zilei, prin toată ţara.
Ne-am întrecut cu carturile pe pista de la Bacău, am făcut poza de la CET Govora, în apropierea oraşului Râmnicu Vâlcea, am dat dat drumul unui quiz la Fabrica Holcim de la Câmpulung, am făcut o inimă din hârtie la Iaşi sau am rezolvat o integramă la Gura Ialomiţei, lângă Ţăndărei.
Deși inițial structura echipelor era alta, s-a nimerit – printr-o conjunctură nefericită a astrelor, ar spune unii – să fiu coleg cu Alex Negrea, un tip calm al cărui spirit competitiv este ieșit din comun. Am ieşit pe ultimul loc urmând o strategie imbatabilă: am câştigat majoritatea testele (cu un maxim de 5 puncte) şi am pierdut răsunător toate quiz-urile (cu un maxim de 25 de puncte).
Mi-a plăcut modul de Top Gear în care primeam plicurile cu testele de rezolvat, iar apoi mai primeam încă unul cu destinaţia finală a acelei zile.
“Ne vedem diseară pe strada Abatorului, la Hotel Astoria, în Târgu Secuiesc.”
Uneori mergeam în coloană, alteori plecam cum fiecare își termina treaba sau bagajele de făcut. Am mers prin oraşe bombardate (Craiova) şi am făcut trasee nerecomandate (Curtea de Argeș – Câmpulung). Am fost prin zone de care nu știam multe lucruri (Lacul Râușor sau “cealaltă Moldovă”), am vizitat locuri îndelung amânate (Curtea Domnească din Bacău) și am revăzut trasee făcute de nenumărate ori (Târgu Secuiesc – Onești, Bacău – Iași).
A fost un ritm alert cu care m-am împăcat de minune. În fiecare zi, alte probe, alte locuri noi, alt hotel. Mi-a plăcut mult Câmpulung, un oraș subcarpatic cu un aer de munte și m-am bucurat de drumul liber (DJ 212 – nici prea bun, nici prea rău) către Gura Ialomiței.
Am avut la dispoziție un Megane Sport Tourer (mașinile au diferit de la o echipa la alta) cu care ne-am împăcat destul de bine. Îi tremura cutia de viteze, dar era comod, avea cuplu bun și un portbagaj imens.
Oamenii aleși în acest Siemens Race au fost, pentru mine, o bună (re)întâlnire. Am regăsit cunoștințe vechi cu care m-am văzut mai rar în ultimul timp (Pyuric sau Andrei Crivăț), cunoștințe noi cu care am avut prilejul să interacționez mai des în această excursie (Alex Mazilu sau Răzvan Pascu).
L-am cunoscut într-un final pe Dan Sântimbreanu – un om extraordinar și un bun profesionist, alături de cei sau cele din echipa Siemens (Andreea, Carmen și Cristina).
Ne-am rătăcit de câteva ori, am ajuns cu mașina în gradina unui om, am plecat primii și am ajuns ultimii, opream pe unde puteam și făceam poze, ne mai schimbam între noi în mașină și am alergat – în căutare de plicuri cu indicii – de ne-a ieșit fulgii prin sediul Siemens din Brașov.
Mi-a fost frică sau nu am avut chef (depinde pe cine întrebi) să mă joc prin Park Aventura, dar mi-a plăcut la nebunie la Clubul de karting din Bacău.
Nu în ultimul rând, vreau să le mulțumesc prietenilor de pe Facebook ca au fost alături de noi în această cursă, iar zilele acestea – alături de Alexandru Negrea – vom anunța câștigătorul bicicletei promise.
Sper ca Siemens Race să continue și în anul viitor cu alți bloggeri, cu alte probe nebune și alte soluții sustenabile. Este o idee bună (studiu de caz la nivel internațional în cadrul companiei) cu un câștig de ambele părți și, cred și sper, cu un plus pentru cititorii noștri.
Album foto: Siemens Race
Alți bloggeri participanți în Siemens Race: Alex Mazilu, Alexandru Negrea, Răzvan Baciu,Cristina Bazavan, Marius Sescu, Dan Dragomir, Andrei Crivăț, Răzvan Pascu și Cristina Chipurici.