Dincolo de zecile de poveşti de succes în care se mulţumeşte familiei şi prietenilor care au fost alături, sunt mii de poveşti despre cum acele familii, acei prieteni au frânat vise şi au înfrânt idealuri.
Contexte de frână numesc acele conglomerate umane care descurajează iniţiativele, riscurile şi dorinţa de mai bine a unor nebuni care se împacă mai greu cu starea actuală a lucrurilor.
Harta României este plină de intersecţii sociale unde cineva descurajează pe altcineva. La orice colţ de stradă un român învaţă cum şi reuşeşte de cele mai multe ori să descurajeze un alt român.
Nu cred că este o boală naţională, mai degrabă e un reflex moştenit dintr-o istorie zbuciumată. Când ai fost fugărit şi hăituit secole de-a rândul, cauţi cu orice preţ o zonă de confort de care apoi te ţii cu dinţii. Probabil din acest motiv comunismul a fost atât de popular: oferea o zonă de confort care a fost acceptată indiferent de costurile umane exorbitante.
Este nevoie de schimbare care automat înseamnă renunțare la zona de confort pentru ca visele de mai bine ale unora să se împlinească. Pentru acest disconfort pe care dorința de schimbare îl generează, mulți se luptă să descurajeze, să inhibe și să frâneze.
Nu-ți bate capul, lasă de la tine, treci mai departe, de ce să-ți complici tu viața, te mănâncă-n fund? Sunt expresii care militează pentru zona de confort actuală și care descurajează orice tendință de schimbare. Expresii uzuale care ascund sub preș vise și povești de succes.
Schimbarea lumii începe cu schimbarea familiei și a prietenilor, redutele conservatoare situate pe orbita cea mai apropiată. Cei apropiaţi sunt şi rămân elemente de stabilitate chiar şi atunci când această stabilitate este plătită foarte scump.
Înfrângerea survine atunci când, între visul tău de schimbare şi confortul celorlalţi, alegi descurajat ultima variantă. Când uiţi să strigi că piesa e proastă pentru a nu-i fâstâci pe cei din jurul tău.
nu ma asteptam sa scrieti asa de bine, domnule ciubotaru. chiar imi place.