Category Archives: recomandări

Acordul cu FMI

Un articol de Arthur Suciu:

Semnarea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional are semnificaţia ratării integrării României în Uniunea Europeană. Departe a reprezenta o garanţie de independenţă, girul Uniunii pentru acord nu face decât să accentueze statutul de victimă a istoriei, la care ne-am întors. Rezolvarea crizei mondiale pe seama unor ţări ca România nu este însă direct imputabilă statelor occidentale. Ea arată cât de puţin pregătiţi am fost să ne integrăm, cât de fragilă a rămas situaţia noastră, cât de puţin contăm în Europa şi în lume. De ce ni se întâmplă asta? [citiţi mai departe]

Omul generos – citate

732858mEvoluţie nu înseamnă numai supravieţuire, ci înseamnă şi a convinge sexul opus că ai ceva de oferit.

Economistul Robert Frank subliniază că suntem bucuroşi să dedicăm o mulţime de timp, energie şi bani pentru a urmări un hoţ care ne fură geanta, deşi valorea genţii este mult mai mică decât pierderea de câştiguri rezultată din cheltuirea energiei de a-l vedea pe hoţ pedepsit.

Suntem dispuşi să plătim pentru a-i educa pe ceilalţi. Vrem să investim în comportamentul social.
“Avem circuite care ne fac să cooperăm.”

9/11 ne-a pus o problema complexă, profund filosofică: este în interesul comunităţii dacă oamenilor nu le pasă de propriile vieti?

Suntem programaţi din punct de vedere biologic pentru a fi cooperanţi şi prietenoşi? Continue reading

Cut-and-move-on writing

1. Un citat din Blink:

Why do they practise so much? Because improv is an art form governed by a series of rules, and they want to make sure that when they’re up onstage, everyone abides by those rules.
Improvisation comedy involves people making very sophisticated decisions on the spur of the moment, without the benefit of any kind of script or plot.
Spontaneity isn’t random.

2. Ce am invatat eu in blogosfera de la Manafu.

3. Despre sensul vieţii de la Andrei Pleşu.

4. Cut-and-paste writing.

5. Dincolo de acestea, sunt dator cu cateva precizări şi mulţumiri referitoare la cazul Curtea Veche (despre care voi mai vorbi săptămâna viitoare, după o discuţie lămuritoare cu avocatul).

Mulţumesc celor au scris despre acest caz şi au dus mesajul mai departe. Speram, însă nu mă aşteptam ca articolul meu să fie preluat atât de departe şi atât de onorant, într-un timp atât de scurt.

De la un moment am pierdut şirul reacţiilor (care au continuat şi ieri, şi azi), însă n-am putut să nu remarc articolul echilibrat al lui Andrei Roşca şi dezamăgirea lui Ionuţ Ciurea (în care m-am regăsit).

După ce voi rezilia în condiţii onorabile, îmi voi lua manuscrisul de la Curtea Veche şi voi încerca în altă parte cu această “cea mai mediatizată carte nelansată”.

Contează ce inspiri

1230thumbnailDuminică am mers cu Ioana şi o gaşcă de bloggeri/twitterişti ca voluntari la plantat copaci în cadrul campaniei “Romania prinde rădăcini“. Am dat curs anunţului Mai Mult Verde şi astfel am trăit prima mea experienţă de voluntar după mulţi ani.

Lui Ariel nu prea i-a plăcut, am făcut două ore pe drum şi-am plantat foarte puţin tocmai pentru că au venit mai mulţi voluntari decât au estimat organizatorii. Mi-aş dori că acest lucru să fie o provocare pentru toate acţiunile civice, teama de numărul prea mare de voluntari. Continue reading

Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine

Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.

Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.

Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl tot amânam. Am citit apoi articolul lui Buddha, i-am cerut cartea lui Allen Carr (pe care n-am terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima ţigară. Continue reading

Cu puţin noroc, lumea este a ta

Sâmbătă seară n-am murit la un spectacol de patru ore la Odeon. Epopeea lui Ghilgameş, regia lui Dragoş Galgotiu. O cronică bună semnată Gabriela Lupu găsiţi aici.

Luni dimineaţă am citit textul lui Doru Buşcu despre intrarea lui Traian Radu Ungureanu în politică şi, implicit plecarea de la Cotidianul. Ultim-editorialul lui TRU cum vi se pare?

Duminică seara am citit un Darwin Award românesc: Rub the Mint.

“Salut! Mă numesc Cătălin şi am 13 ani. Mi-e greu să mă rezum în câteva rânduri” şi-a făcut blog.  Cătălin e ăla mic care a început acea leapşă celebră.

Joi sau vineri seară sau dimineaţă am aflat pe cine dispreţuieşte Gramo.

În sfârşit , “Lumea e a mea este un proiect născut din visul de a călători, de a cunoaşte oameni şi locuri noi, de a depăşi graniţele cotidianului. Elementul comun al călătoriilor noastre este aventura.”

Parkinson a murit de Alzheimer

Este în trend să fii eco, este în trend să revalorifici sărbătorile autohtone. Îmi plac aceste trenduri, însă m-a amuzat textul lui Florin Dumitrescu:

Cică acum două-trei decenii, cam pe vremea asta, un ARO cu etnologi ar fi rămas înnoroiat într-un sat din nordul Olteniei. Cercetătorii ar fi fost astfel obligaţi să mai zăbovească în acea zona folclorică virgină şi izolată. Şi aşa ar fi descoperit Dragobetele.

Ei da: ancestrala sărbătoare, get-beget românească, despre care scriu azi cu sîrg jurnaliştii juniori, cu trimitere la Saturnalii şi citate din Eliade, este admirabilă, sublimă, dar… restrînsă la arealul cîtorva cătune. Soarta ei favorabilă a venit în ultimii ani, ca o reacţie la bîlciul tot mai disperat şi mai degradant uman al Valentine-ului.