N-am fost ascultător de Vama (Veche) la viaţa mea şi am putut astfel aseară să trăiesc concertul total deschis şi atent. Chirilă debordează de energie şi carismă. A cântat, a dansat, a recitat texte de pe blog, a făcut apel la salvarea staţiunii Vama Veche.
Deşi era anunţat că va ţine două ore, a ţinut trei ore, iar publicul a fost fantastic – mai ales către final.

M-am văzut cu Carina, Artistu şi Cabral – care ştie se manifeste când se simte bine, iar aseară a fost loc şi vreme de simţit bine.

Pentru că mi-a plăcut articolul, îi mulţumesc lui Vitalie. Pentru că l-am citit pe peronul din Sinaia, le mulţumesc celor de la Zapp care  – în cadrul unei campanii – mi-au dăruit un mobil cu internet nelimitat timp de un an.
Să citeşti din reader sau să vorbeşti pe messenger în tren este o experienţă plăcută şi uneori amuzantă.

Deja intram în gara din Sinaia când Andrei Crivăţ mă apelează pe messenger şi-mi aruncă vreo patru-cinci replici lungi. Ecran de mobil, eram pe fugă, deja eram cu bagajul în mână, n-am apucat să citesc tot, însă la final Andrei m-a întrebat dacă mă bag.
Am spus da, deşi nu pricepusem prea bine despre ce era vorba. Am acceptat din simplul motiv că Andrei este un tip de încredere.

După ce-am coborât, deja glumeam:
“Am acceptat să mă bag, însă n-am înţeles în ce anume m-am băgat. Cât de rău poate fi? Doar nu te pomeneşti acum că mi-am dat acceptul  şi prietenul Andrei m-a băgat în nu stiu ce organizaţie sau iniţiativă neo-maoistă!?”

Abia după un sfert de oră – eram deja aşezaţi la un ceai cald – mi-a arătat link-ul cu iniţiativa. Campania este sprijinită şi de Andrei Roşca şi sper ca el să fi ştiut de la început pentru ce-a semnat. Eu n-am ştiut, însă îmi place.

*

Îmi place de Vlad Petreanu, sunt abonat la blogul său,  însă abia ieri – pe acelaşi telefon – am apucat sa-l citesc pe îndelete. M-a cucerit seria de articole Zile americane – pe care am citit-o în timp ce-mi aşteptam comanda la restaurant – şi mi-ar plăcea să văd acele articole publicate.
Lectura lor a fost o bună întâlnire, chiar dacă cei de la bucătărie îmi întârziaseră comanda.

După un succes al primului tiraj (care s-a vândut în câteva luni), a apărut a doua ediţie Soni, romanul lui Andrei Ruse.
Îi mulţumesc că m-a citat şi mă bucur c-a reuşit să facă atât de multe lucruri prin promovarea on line.

În cazul meu, au trecut 7 luni de când am semnat contractul de editare, au trecut 4 luni de la primul termen promis (septembrie 2008), 2 luni de când contractul a fost încălcat (de vreme ce s-a depăşit anul 2008 că termen) şi încă aştept.

Adresa adrian.filozofie.ro va rămâne valabilă câteva luni (va face redirect), iar noua adresă este adrianciubotaru.ro. Rugămintea mea ar fi să schimbaţi feed-urile şi adresa din blogroll.  Dacă nu mă aveţi printre recomandările voastre, vă rog să nu schimbaţi nimic. Adică să nu intraţi în panică sau mai ştiu eu ce.

Am rupt orice legătură cu filozofie.ro, iar în adresa blogului consider că particula filozofie şi-a făcut treaba. Mă ajutase la început, însă acum devenise piedică.

Îi mulţumesc lui Darius pentru sprijinul său moral în vedere concursului roblogfest. De regulă, chestiile astea la început mă amuză, iar apoi mă plictisesc  – ca atunci.

Aşadar, haideţi să accelerăm!

Am fost vineri seara la Gala Premiilor Participării Publice organizată de CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică. N-am reuşit să ajung în timp util la premiere şi astfel am participat doar la cocktailul şi discuţiile de după.

Pe scurt, CeRe a premiat poveştile de succes de participare publică.

A fost o poveste despre cum discuţiile dintr-un Consiliu Municipal au fost transcrise pe un site într-o încercare de transparenţă.
Gândiţi-vă dacă această posibilitate ar fi oferită şi pentru discuţiile din Senat şi Camera Deputaţilor! (vezi modelul C-SPAN Video Library)
A fost o poveste cum un grup de oameni stând pe capul unei primării, au “motivat” autorităţile să îndeplinească cutare proiect util comunităţii cu un an mai devreme.
A fost povestea protestului din Lacul Tei – o anchetă exemplară de video-jurnalism web 2.0 făcută de Adrian Cristea (de astfel, dintre bloggerii pe care-i mai întâlnesc pe la diferite evenimente, doar pe el l-am întâlnit). De asemenea, l-am cunoscut pe Mihai Musat cu al său proiect.
A fost povestea frumoasă a site-ului moinestionline.ro (cu o mică, dar energică echipă) despre cum poţi participa activ şi eficient la comunitatea din care faci parte.

Am întâlnit oameni entuziaşti şi oameni idealişti. Oameni a căror entuziasm şi idealism i-a condus către acţiuni concrete care au avut rezultate.
Am plecat de la acest eveniment cu bucuria că am aruncat o privire spre acea parte din Românie care nu s-a consolat, care nu s-a acrit, care crede în schimbare şi care ia atitudine.

Mulţumesc Sânzianei şi Ioanei pentru invitaţie, mi-a plăcut foarte mult organizarea, iniţiativa şi spiritul acestor premii.

În încheiere, recomand articolul scris de Ioana despre Premiile Participării Publice: Tu pentru ce lupţi?

Replica din titlu a fost spusă într-o anumită ocazie de Patriarhul Teoctist şi a fost reprodus în cartea  Fie-ne tranziţia uşoară. Perle româneşti.
Am luat-o de la muncă – se făcuse curăţenie într-o debara – am început s-o citesc în metrou şi astfel a început calvarul.
Am cules mai jos câteva perle, însă cartea merită a fi citită în întregime.

Biblia e că un far luminând în noapte, în jurul căruia roiesc ca muştele celelalte cărţi. (Corneliu Vadim Tudor)

Destinul meu a fost marcat de soartă. (Dan Iosif)

Eu am înţeles că vorbim despre afaceriştii adevăraţi. Acest Cocoş este un papagal. (Gigi Becali) Continue reading →

Dan Dumitrescu şi-a cumpărat prima ediţie românească a Bibliei Vulgata.

Bogdan Olteanu şi-a făcut blog şi observ că se ocupă îndeaproape de el.

Who are you? se întreabă Alex Ciotir.

“În momentul în care îţi propui lucruri excepţionale, ajungi în scurt timp să descoperi că eşti înconjurat de oameni excepţionali, spune Andrei Rosca.
Cu alte cuvinte, începe şi lucrează asupra ta însuţi şi vei observa cum universul din jurul tău se va alinia stării tale de spirit.

La filozofie.ro am intrat într-un ritm normal. O mică şi bună echipă şi articole în fiecare zi.

The worldwide web of belief and ritual – un filmuleţ foarte bun de pe TED.
Legătura între cunoaştere şi putere nu era deloc necunoscută strămoşilor noştri şi este interesant că abia acum trăim vremuri în care această problemă devine din ce în ce mai concretă.

Citesc acum cartea lui Dan Puric. Deşi este o carte plină de pilde, deşi Dan Puric mi se pare o personalitate excepţională a culturii române, din păcate nu-l pot urma în demersurile sale creştine care, de multe ori, am impresia că iau forma unei atitudini rigide frizând dogmatismul.

Apreciez foarte mult spiritul creştin, însă există un punct dincolo de care nu pot urma pe oricine abuzează de simbolistica acestei lumi.

Am fost aseară la invitaţia lui Cosmin Dragomir în The Silver Church, la Cafeneaua critică moderată de Ion Bogdan Lefter.

E prima ediţie a Cafenelei critice la care particip şi mi-a plăcut cât de cât.
Adrian Iorgulescu, fostul Ministru al Culturii, a enumerat şi realizările, şi eşecurile mandatului său.
Pentru un guvern minoritar şi hăituit, s-au făcut multe lucruri în aceşti ultimii ani. S-a mărit bugetul, s-au implementat proiecte, legea cinematografiei, legea drepturilor de autor etc.

Eşecurile s-au datorat în mare parte desişurilor birocratice, legiilor prost făcute, ostilitatea comisiilor şi a funcţionarilor din celelalte ministere.
Am întrebat dacă nu cumva e acelaşi gen de lamentare “m-au învins structurile” şi mi s-a explicat că într-o instituţie publică cu inerţiile sale, voinţa unei singure persoane (fie ea şi ministru) nu este suficientă pentru schimbare.

Am mai notat:
Adrian Iorgulescu: Am sentimentul unui noroc istoric. M-am născut în Republica Populară România, am crescut în Republica Socialistă România, am apucat Revoluţia din ’89 şi am apucat să trăiesc integrarea în Uniunea Europeană. Toate acestea în mai puţin de 50 de ani.
Adrian Iorgulescu: Integrarea în UE este cel mai mare eveniment istoric după Marea Unire.

“UE a venit peste noi, însă noi am rămas în casă noastră.”
“Aderarea în UE a adus un văl de deprovincializare în rândul artiştilor români, au scăzut inhibiţiile şi complexele faţă de colegii lor europeni etc.”

Una peste alta, îmi place în Silver Church – e chiar lângă Preoteasa (Casă de Cultură a Studenţilor) şi-mi place ideea de locaţie în care ziua se întâmplă evenimente culturale, iar seara şi noaptea se transformă în discotecă, club, concerte etc.
Miercurea viitoare, la Cafeneaua critică, va fi invitat Augustin Buzura.