Am dat drumul la filozofie.ro după un parcurs anevoios şi multe, prea multe ezitări.

Am strâns câteva articole foarte bune şi intenţionez să fac acel loc unul în care puteţi găsi idei bune, întrebări ajutătoare şi, de ce nu, inspiraţie.

Nu este ceva elitist, însă în timp doresc să-l încarc cu resurse utile celor care doresc să studieze filozofia, celor care o studiază deja şi celor care nu pot scăpa de filozofie.
Caut colaboratori şi idei.

L-am lansat cu patru articole:
Caut un maestru – Dragoş C. Butuzea
De l’evasion – Gim Grecu
Intelectualii şi politica – Ilie Catrinoiu
Am păţit ca – Adrian Ciubotaru

Subtitlul este your daily inspiration (l-am mai folosit şi aici la începuturi) şi mi-a rămas în minte cum Jen îmi povestea ce senzaţie faină avea când deschidea blogul şi-i apărea Downloading your daily inspiration.

Aşadar, i-am dat drumul. Incomplet şi fragmentar, work in progress.
filozofie.ro face parte dintr-un demers propriu de-a folosi internetul ca un instrument spiritual.
From the inter-net to the inner-net.

La ediţia a V-a din “Conversaţii la o cafea”, invitatul a fost Bobby Voicu. A fost o discuţie casual despre cărţi şi scriitori, lecturi şi amintiri.

Când a citit Bobby Zbor în bătaia săgeţii?
Ce a învăţat Andrei de la Einstein?
De unde vine expresia “Eu şi Eliade credem că…”?
Care este legătura între Harry Potter şi questuri?
Andrei: “De exemplu, acum am început o carte super tare, de-abia aştept să ajung acasă, de-abia aştept să ajung în maşină spre casă, să pot s-o citesc.”
Alchimistul este o carte de self-help?

Toate acestea şi multe alte lucruri utile le puteţi afla ascultând înregistrarea de mai jos. Pentru că, de ce să nu o spunem, atunci când marile minţi se întâlnesc, lucruri frumoase se întămplă.

“I haven’t seen a Van Damme movie in the theaters since 1999. The man’s been stuck in DTV. And his movies are never really terrible, so much as they’re just boring and stupid. But this JCVD movie is his most entertaining movie in over a decade.
Basically, the movie is about the failure of Jean Claude Van Damme. As an actor, as a father, as an action hero, as a human being. He knows he’s old, he’s losing shitty parts to Steven Seagal, and he’s lost custody of his daughter. While trying to obtain funds at a post office to pay his lawyer’s fees, Van Damme finds himself in a situation the action hero Van Damme would easily escape out of, but the man Van Damme just can’t quite do.”
[link]

Filmul e demenţial, iar mai jos am pus una din scenele semnificative. Good going, Jean-Claude!:)

Cu o uşoară întârziere care mi se datorează (nu-l credeţi pe Andrei), revenim cu ediţia a patra din Conversaţii la cafea în care a fost invitată Dora.
Dora este o tipă mişto, iar discuţia rezultată este pe măsură.

După ce am scotocit netul, cineva mi le-a trimis pe mail. În rusă şi în franceză. Isaccea, gheaţă la mal. Neof sant santimetr.
Probabil cele mai adevărate (şi inutile pentru 99%) ştiri din acea perioadă.

Joia trecută, pe 18 decembrie, am fost la Poeticile Cotidianului, evenimentul întreţinut de Răzvan Ţupa, în cadrul unei ediţii numite Stand up philosophy.

A fost ceva inedit atât pentru mine, cât şi pentru public. Am citit două texte (care vor apărea în viitoarea carte) şi apoi a fost o discuţie liberă cu publicul.

Textele au fost următoarele:
Întrebaţi-vă ca şi cum
Pragul unei revoluţii emoţionale

Dincolo de acest recital, a fost împărtăşirea experienţelor personale provocate de nişte idei.
A fost sinceritatea unuia care trăieşte aventura unor idei.
A fost curajul unui act de prezenţă care a radiat o stare de spirit.

Evenimentul a durat mai mult de o oră şi jumătate, iar în prima parte a fost prezent şi Andrei Roşca discutând despre bloguri culturale, bookblog.ro şi prietenia noastră ciudată.

Am citit în penumbră, stând în picioare în faţa microfonului, trăgând din tigară.
Am avut emoţii la început, m-am băgat în multe idei şi chestiuni, am fost destul de dezorganizat (probabil pătruns de a împărtăşi cât mai multe într-un timp scurt.

Cineva m-a întrebat la un moment dat ce este păcatul?, şi i-am mărturisit că nu-mi asum existenţa sub semnul unei vinovăţii (m-am gândit mai ales la păcatul originar) . Altcineva a dorit soluţii, iar altcineva a dorit concluzii.

La un moment dat, Răzvan se iritase că:
“Îl întrebaţi pe Adrian de parcă ar fi un guru”.

La final, s-a mai stricat puţin aerul. Cineva din sală s-a iritat că foloseam “noi” atunci când criticam cultura modernă, cultura română, sistemul mental asumat de cultura occidentală şi vorbeam de “eu” când mă delimitam şi-mi împărtăşeam optica proprie. S-a iscat o discuţie inutilă şi răstită la final pornind de la această nuanţă, altcineva din sală i-a spus celuilalt să tacă, într-un final moderatorul a intervenit, iar după conferinţă m-am amuzat când Ovidiu mi-a spus:
“Dacă se lăsa cu bătaie, ne băgam.”

Un simplu eveniment cultural de care mă bucur că n-a provocat indiferenţă.A fost un experiment frumos şi util pentru mine, cum sper că a fost şi pentru ceilalţi şi le mulţumesc tuturor celor care au participat.

Povestea continuă!

Am citit:

“Din nou, sunt oameni care n-au vrut să fie liniştiţi şi paşnici. N-au vrut, pe bună dreptate, să stea la locurile lor şi să-l vadă şi să-l audă pe fostul preşedinte Ion Iliescu ţinând un discurs comemorativ. Eu nu pot spune dacă ar fi asistat la o oroare, cea a unui călău omagiindu-şi victimele. Istoria e destul de confuză încât să nu ştim fără putinţă de tăgadă dacă omul instalat la putere acum exact 19 ani a avut vreo responsabilitate sau chiar o vină directă pentru oamenii care au murit zilele alea. Dar este vinovat de minciună, este vinovat de a fi ascuns adevărul, este vinovat în faţa acestor oameni care încă se întreabă de ce au trebuit să le moară fii sau fraţi sau soţi sau părinţi, şi cine e responsabil pentru pierderea lor.” [link]

Mi-am adus aminte:

“Domnule Iliescu, aţi ajuns cu bine şi v-aţi descurcat de minune în politica autohtonă, însă nu vreau să parveniti în acelaşi stil şi-n cărţile noastre de istorie.” [link]

Şi m-am bucurat.

joi 18 decembrie
ora 18.00
pentru ultima data in 2008
poeticile cotidianului
editia 84
Adrian Ciubotaru
vine cu
stand up philosophy
in Club A
(str Blanari nr 14)
[link cu detalii]

Joi seară, pe la şase, dacă doriţi un experiment cultural frumos, puteţi să veniţi în Club A. Va fi o premieră şi pentru mine, şi pentru public.