Cu o uşoară întârziere care mi se datorează (nu-l credeţi pe Andrei), revenim cu ediţia a patra din Conversaţii la cafea în care a fost invitată Dora.
Dora este o tipă mişto, iar discuţia rezultată este pe măsură.
Pentru a avea succes la un targ, trebuie sa vi cu ceva nou (daca esti deja un nume pe piata) si daca nu vi cu ceva nou, trebuie sa vi cu ceva diferit de cei prezenti.
Cand spuneati ca sunt multe prezentari de carti, mie mi se pare a fi o atitudine normala la un targ. Probabil modul neorganizat de a pune in program lansarile de carti si desfasurarea neatractiva a lansarilor, lasa de dorit… ceea ce, la multe targuri se intampla.
Cu o atentie mai sporita la interesele vizitatorilor potentiali si cu o planificare mai buna, multe lansari pot sa fie mult mai apreciate.
in ceasul sfant al impacarii si al luminarii sfinte, prin aproprierea de Hristos si nasterea Sa, cand ne aflam la un pas de a celebra trecerea intr-un nou an – numarul 2009, cand stelele stralucesc si fulgii de nea ne inconjoara, iar lumea pare a fi mai buna, cand lumina sfanta a primirii lui Iisus in casa noastra, cand noaptea colindele ne gadila sufletele intr-un ritm placut si care aduce zambetul pe buze, va doresc un an nou fericit, plin cu bucurii si impliniri, in care visele sa devina cotidian, iar sperantele sa se transforme in fapt, inconjurati de caldura aproprietilor si fie ca suferinta si greutatile sa fie doar un vis nebun.
lui Alexandra, Cristina, Catalin, GIka, parintilor mei, fratilor mei si tuturor care ma cunosc le doresc tot binele si fericirea din lume, le multumesc celor care au fost alaturi de mine. Lumina divina sa ne inunde fruntile obosite.
la multi ani
Filed under: “in amintirea suferintei” – Dor de pui, Imperiul Bogdanesc, aiurit si fastacit, aka style’s-ucigasul Puiului, dorinte si impresii futile, geniului arogant ii place, in memoria alexandrei, jurnal de om simplu, ratacirile in amintirea Celeimaifrumoase, regatul BeBogdanesc, saveLOVE, scenarii in ciorna | Tagged: 2009, alexandra, anul nou, barbieru bogdan, editorial, pingu, revelion, urare, urare de anul nou |
Pacatul oricarui ginditor este acela ca nu vrea sa se stie doar un individ care nu va putea plati niciodata faptul ca propria cultura l-a facut sa se trezeasca gindind..propria cultura l-a pregatit de-a gata..propria cultura l-a facut beneficiarul neconditionat al esentelor.In orice cultura s-a intimplat si se intimpla apogeul arderii umane..a iesi un pic din cultura ta pentru a atinge o mai vasta intelegere nu tine de apogeul arderii personale ci de iresponsabilitatea individului despre care vorbeam.Ca sa intelegi cum existi dincolo de propria ta cultura nu inseamna o miza mult mai mare sau un spectaculos salt in evolutionismul esentei ci doar imbunatatirea tehnicilor primei intelegeri adevarate..a intelege mai departe de prima intelegere nu mai tine de revelatia descoperirii autentice ci doar de mecanicitatea amplitudinii acesteia.Niciodata “o cultura proprie”nu e atit de saraca vizavi de restul deintelesurilor.Important ASTAZI nu este mecanicismul globalist al interculturalitatii provocate ci doar ceea ce ii oferi tu culturii tale.Intelegerii dionisiacului nu i-a sosit timpul.TREBUIE sa fim doar martorii momentului utilitar al apolinicului..Spiritualitate-utilitara este compromisul care ne tine.
Pentru a avea succes la un targ, trebuie sa vi cu ceva nou (daca esti deja un nume pe piata) si daca nu vi cu ceva nou, trebuie sa vi cu ceva diferit de cei prezenti.
Cand spuneati ca sunt multe prezentari de carti, mie mi se pare a fi o atitudine normala la un targ. Probabil modul neorganizat de a pune in program lansarile de carti si desfasurarea neatractiva a lansarilor, lasa de dorit… ceea ce, la multe targuri se intampla.
Cu o atentie mai sporita la interesele vizitatorilor potentiali si cu o planificare mai buna, multe lansari pot sa fie mult mai apreciate.
in ceasul sfant al impacarii si al luminarii sfinte, prin aproprierea de Hristos si nasterea Sa, cand ne aflam la un pas de a celebra trecerea intr-un nou an – numarul 2009, cand stelele stralucesc si fulgii de nea ne inconjoara, iar lumea pare a fi mai buna, cand lumina sfanta a primirii lui Iisus in casa noastra, cand noaptea colindele ne gadila sufletele intr-un ritm placut si care aduce zambetul pe buze, va doresc un an nou fericit, plin cu bucurii si impliniri, in care visele sa devina cotidian, iar sperantele sa se transforme in fapt, inconjurati de caldura aproprietilor si fie ca suferinta si greutatile sa fie doar un vis nebun.
lui Alexandra, Cristina, Catalin, GIka, parintilor mei, fratilor mei si tuturor care ma cunosc le doresc tot binele si fericirea din lume, le multumesc celor care au fost alaturi de mine. Lumina divina sa ne inunde fruntile obosite.
la multi ani
Filed under: “in amintirea suferintei” – Dor de pui, Imperiul Bogdanesc, aiurit si fastacit, aka style’s-ucigasul Puiului, dorinte si impresii futile, geniului arogant ii place, in memoria alexandrei, jurnal de om simplu, ratacirile in amintirea Celeimaifrumoase, regatul BeBogdanesc, saveLOVE, scenarii in ciorna | Tagged: 2009, alexandra, anul nou, barbieru bogdan, editorial, pingu, revelion, urare, urare de anul nou |
Bogdan, este ultimul comentariu pe care ţi-l accept, bucură-te de el:)
Pacatul oricarui ginditor este acela ca nu vrea sa se stie doar un individ care nu va putea plati niciodata faptul ca propria cultura l-a facut sa se trezeasca gindind..propria cultura l-a pregatit de-a gata..propria cultura l-a facut beneficiarul neconditionat al esentelor.In orice cultura s-a intimplat si se intimpla apogeul arderii umane..a iesi un pic din cultura ta pentru a atinge o mai vasta intelegere nu tine de apogeul arderii personale ci de iresponsabilitatea individului despre care vorbeam.Ca sa intelegi cum existi dincolo de propria ta cultura nu inseamna o miza mult mai mare sau un spectaculos salt in evolutionismul esentei ci doar imbunatatirea tehnicilor primei intelegeri adevarate..a intelege mai departe de prima intelegere nu mai tine de revelatia descoperirii autentice ci doar de mecanicitatea amplitudinii acesteia.Niciodata “o cultura proprie”nu e atit de saraca vizavi de restul deintelesurilor.Important ASTAZI nu este mecanicismul globalist al interculturalitatii provocate ci doar ceea ce ii oferi tu culturii tale.Intelegerii dionisiacului nu i-a sosit timpul.TREBUIE sa fim doar martorii momentului utilitar al apolinicului..Spiritualitate-utilitara este compromisul care ne tine.