Joia trecută, pe 18 decembrie, am fost la Poeticile Cotidianului, evenimentul întreţinut de Răzvan Ţupa, în cadrul unei ediţii numite Stand up philosophy.
A fost ceva inedit atât pentru mine, cât şi pentru public. Am citit două texte (care vor apărea în viitoarea carte) şi apoi a fost o discuţie liberă cu publicul.
Textele au fost următoarele:
Întrebaţi-vă ca şi cum
Pragul unei revoluţii emoţionale
Dincolo de acest recital, a fost împărtăşirea experienţelor personale provocate de nişte idei.
A fost sinceritatea unuia care trăieşte aventura unor idei.
A fost curajul unui act de prezenţă care a radiat o stare de spirit.
Evenimentul a durat mai mult de o oră şi jumătate, iar în prima parte a fost prezent şi Andrei Roşca discutând despre bloguri culturale, bookblog.ro şi prietenia noastră ciudată.
Am citit în penumbră, stând în picioare în faţa microfonului, trăgând din tigară.
Am avut emoţii la început, m-am băgat în multe idei şi chestiuni, am fost destul de dezorganizat (probabil pătruns de a împărtăşi cât mai multe într-un timp scurt.
Cineva m-a întrebat la un moment dat ce este păcatul?, şi i-am mărturisit că nu-mi asum existenţa sub semnul unei vinovăţii (m-am gândit mai ales la păcatul originar) . Altcineva a dorit soluţii, iar altcineva a dorit concluzii.
La un moment dat, Răzvan se iritase că:
“Îl întrebaţi pe Adrian de parcă ar fi un guru”.
La final, s-a mai stricat puţin aerul. Cineva din sală s-a iritat că foloseam “noi” atunci când criticam cultura modernă, cultura română, sistemul mental asumat de cultura occidentală şi vorbeam de “eu” când mă delimitam şi-mi împărtăşeam optica proprie. S-a iscat o discuţie inutilă şi răstită la final pornind de la această nuanţă, altcineva din sală i-a spus celuilalt să tacă, într-un final moderatorul a intervenit, iar după conferinţă m-am amuzat când Ovidiu mi-a spus:
“Dacă se lăsa cu bătaie, ne băgam.”
Un simplu eveniment cultural de care mă bucur că n-a provocat indiferenţă.A fost un experiment frumos şi util pentru mine, cum sper că a fost şi pentru ceilalţi şi le mulţumesc tuturor celor care au participat.
Povestea continuă!
Sincere felicitari.Imi pare rau ca nu am fost acolo.:)
Adi, ceva vesti cu “Laptaria lu’ Ciubotaru”? 🙂
Ariana, meriţi să fii trasă pe roată pentru absenţă:)
Ovidiu, se lucrează, se lucrează:)
uhmmm…parerea mea de om de marketing este ca ar fi o greseala sa faci ceva (orice) care sa se numeasca Laptaria lu’ Ciubotaru, mai ales tinand cont de antecendentele cu sexul oral. 🙂
Andrei, mă bucur să te văd pătruns de spiritul Crăciunului:)
Pingback: Revin şi încep să plivesc | Adrian Ciubotaru