Gala Premiilor Participării Publice

3 Flares 3 Flares ×

Am fost vineri seara la Gala Premiilor Participării Publice organizată de CeReCentrul de Resurse pentru Participare Publică. N-am reuşit să ajung în timp util la premiere şi astfel am participat doar la cocktailul şi discuţiile de după.

Pe scurt, CeRe a premiat poveştile de succes de participare publică.

A fost o poveste despre cum discuţiile dintr-un Consiliu Municipal au fost transcrise pe un site într-o încercare de transparenţă.
Gândiţi-vă dacă această posibilitate ar fi oferită şi pentru discuţiile din Senat şi Camera Deputaţilor! (vezi modelul C-SPAN Video Library)
A fost o poveste cum un grup de oameni stând pe capul unei primării, au “motivat” autorităţile să îndeplinească cutare proiect util comunităţii cu un an mai devreme.
A fost povestea protestului din Lacul Tei – o anchetă exemplară de video-jurnalism web 2.0 făcută de Adrian Cristea (de astfel, dintre bloggerii pe care-i mai întâlnesc pe la diferite evenimente, doar pe el l-am întâlnit). De asemenea, l-am cunoscut pe Mihai Musat cu al său proiect.
A fost povestea frumoasă a site-ului moinestionline.ro (cu o mică, dar energică echipă) despre cum poţi participa activ şi eficient la comunitatea din care faci parte.

Am întâlnit oameni entuziaşti şi oameni idealişti. Oameni a căror entuziasm şi idealism i-a condus către acţiuni concrete care au avut rezultate.
Am plecat de la acest eveniment cu bucuria că am aruncat o privire spre acea parte din Românie care nu s-a consolat, care nu s-a acrit, care crede în schimbare şi care ia atitudine.

Mulţumesc Sânzianei şi Ioanei pentru invitaţie, mi-a plăcut foarte mult organizarea, iniţiativa şi spiritul acestor premii.

În încheiere, recomand articolul scris de Ioana despre Premiile Participării Publice: Tu pentru ce lupţi?

3 Flares Twitter 0 Facebook 3 3 Flares ×

19 thoughts on “Gala Premiilor Participării Publice

  1. ioana blănaru

    “Pe scurt, CeRe a premiat poveştile de succes de participare publică întâmplate mai ales în oraşele mici şi comunităţile rurale.”

    CeRe a premiat dupa parerea mea, initiativele care au avut cele mai concrete urmari. Independent de tipul de comunitate din discutie.

    Reply
  2. ioana blănaru

    andrei rosca, si eu chiar cred ca exista idei/fapte care pot evolua o lume sau o comunitate anume, la fel cum exista si povesti care pot evolua un cititor.
    sa lupti pentru cineva e dupa parerea mea un pic limitativ, poate chiar(daca nu e prea mult spus)-egoist.

    adrian cristea, ai vreo idee de cum putem implementa o campanie mai in concret? ma bucur ca iti place ideea.

    adrian ciubotaru, astept cu nerabdare urmatorul eveniment la care ne vom intalni.

    Reply
  3. Ioana

    andrei rosca, nu stiu daca e chiar “fair” cum pui problema. daca gandesti in termenii astia, poti spune ca mamele de la ANCAAR Craiova, premiante in cadrul Galei, au luptat pentru copii lor cu autism ca acestia sa beneficieze de servicii sociale de calitate.

    eu una, cunoscandu-le, stiu ca s-au luptat pentru drepturile perosanelor cu disabilitati mentale din Craiova.

    depinde doar cum pui problema si cat de larg poti sa privesti. poate ca pana la urma e important doar sa lupti. dupa cum bine zicea Ioana, tu pentru ce lupti? sau daca preferi asa, tu pentru cine lupti?

    Reply
  4. jez

    habar n-aveam de initiativa asta. e minunat si uimitor(ma oftic ca mi se pare asa, inseamna ca.

    andrei rosca…o reactie pe care nu o inteleg, o afirmatie aruncata fara prea mari detalii…ma rog, ciudat

    ioana blanaru, putem doar *ajuta* la evolutia cuiva, din nefericire verbul ramane intranzitiv, deci munca cu sinele ramane in gradina fiecaruia 😉

    Bravo, CeRe! o demonstratie superba a unui mai vechi slogan ce a facut cariera: “daca vrei – poti”.

    Reply
  5. ioana blănaru

    da, jez, ai dreptate, evident ca munca cu sinele ramane in gradina fiecaruia. pe de alta parte, e ok si safe sa recunosti o idee buna, sau o fapta buna. si despre asta e vorba. cred. 🙂

    Reply
  6. Ionut

    Si eu am fost la Gala, din pacate am ajuns spre sfarsit… Mi-se pare o idee buna dat fiind faptul ca prin aceasta gala se pot face cunoscute persoanele care au contriubuit intr-o mica / mare masura la imbunatatirea societatii civile.

    Reply
  7. Andrei Rosca

    Adrian:

    “luptăm pentru o idee, pentru un ideal pentru că doar astfel atingem cât mai mulţi oameni.”

    Ideea, idealul sunt doar vehicule prin care incercam sa ajungem la oameni. De fapt, pentru ei luptam. Fiindca de ei ne pasa, pe ei vrem sa ii ajutam, ei vor fi cei care vor lupta la randul lor.

    Ioana:

    “eu una, cunoscandu-le, stiu ca s-au luptat pentru drepturile perosanelor cu disabilitati mentale din Craiova.”

    Pentru drepturile persoanelor? 🙂 Ia sa vedem, daca persoanele nu ar exista, s-ar mai lupta cineva doar pt niste drepturi? Dar daca problema drepturilor nu s-ar pune, oare acele mame nu ar mai lupta pentru persoanele cu disabilitati mentale din Craiova?

    Nu am spus ca au luptat (doar) pentru copii lor. Spun doar ca finalitatea este intotdeauna cineva, indiferent de idee, de ideal. Chiar si atunci cand vrem sa dovedim ca un lucru e posibil, o facem fiindca asta ar putea inspira oameni, sau in memoria unui om care nu mai e, sau pentru ca vrem sa demonstram ceva unor oameni etc.

    Cat despre “pentru ce/cine lupt eu”, te asigur ca sunt dintre cei care macar incearca sa faca ceva.

    Reply
  8. Adrian Ciubotaru Post author

    Andrei, tocmai pentru că mereu luptăm pentru oameni, nu-şi are rostul întrebarea “pentru CINE?”.

    Luptăm pentru ceva ce oamenii reprezintă, luptăm pentru ceea ce îi uneşte pe oameni.

    Mai mulţi oameni pot fi doar “mai mulţi oameni” sau, insuflaţi de o idee, pot fi “o forţă”. Niciodată mai mulţi oameni nu sunt o forţă doar pentru că sunt mai mulţi.

    Astfel, întotdeauna e nevoie de o idee, de un vector, de o poveste.
    Luptăm pentru oamenii situaţi într-o poveste sau pentru cei care pot fi situaţi într-o poveste. Restul e demografie şi statistică.

    Sunt convins că ştiai lucrurile acestea, iar neînţelegerea iniţială a fost doar una semantica.

    Reply
  9. Andrei Rosca

    Adi, o iei pe aratura deliberat. 🙂

    Evident ca sunt de acord cu tot ce ai zis mai sus, insa nu era vorba despre asta. 🙂 In mod cert intotdeauna e nevoie de o idee, de o poveste si bineinteles ca luptam pentur oameni situati intr-un anumit context, but still, ei raman oameni. De ei ne pasa.

    Reply
  10. Adrian Ciubotaru Post author

    Andrei, vad ca incapatanarea ta este inertiala:)

    N-am spus nimeni ca oamenii situati in context nu raman oameni. Tocmai din acest motiv “pentru cine?” nu are niciun sens, caci nu avanseaza cu nimic chestiunea.

    Daca te intreb “de ce iti pasa de oameni?”, raspunsul nu-l vei gasi in oameni:)

    Reply
  11. ioana blănaru

    profit de invizibilitatea mea ca sa reamintesc ca un titlu trebuie sa aiba in vedere si unghiul de abordare din text (un fel de punct de vedere). de exemplu, daca am ales in text sa ma concentrez pe faptele si rezultatele celor premiati la gala, evident ca am ales un titlu care sa sublinieze directia asta.

    also, cred ca articolul e pentru oameni mai mult decat despre oameni. de aici tu pentru ce lupti. similar cu “de ce lupti, dar mai aplicat.
    mersi pentru discutia interesanta.

    Reply
  12. Adrian Ciubotaru Post author

    Andrei, am observat ce poti face, n-am spus ce nu poti face. Banuiesc ca devierea discutiei este o stragetie de marketing, astfel te pot scuza:)

    Insa ce mai conteaza de vreme ce ai transformat o discutie buna (in cadrul careia ajunsesem la cateva puncte comune) in prilej de aranjat coama in oglinda?:)

    Reply
  13. Andrei Rosca

    Adrian, as vorbi despre echivalentul coamei, insa mi-e teama ca discutia ar devia si mai mult de la subiectul initial.

    Inchei, asadar, salutand initiativa CeRe. Sunt, intr-adevar, oameni care ne arata ca putem schimba ceva. Iar intr-o lume in care lumea pare mai degraba fixata pe lucrurile care nu se pot face, a recompensa (fie si simbolic) pe cei care incearca sa ajute este mai mult decat o initiativa ce merita aplaudata. E un gest ce denota responsabilitate si care redefineste (corect, de aceasta data) conceptul de “responsabilitate sociala”, corporate sau nu.

    Reply
  14. Pingback: Haideti şi dumneavoastră în ghiveci din când în când | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.