Asta e pentru dezamagirea ce mi-o provoci uneori.
Asta e pentru jignirea unei prietene.
Asta e pentru toate casinourile din lume.
Asta e pentru coaiele tale ornate in stil urban.
Asta e pentru dragostea ta de tara.
Asta e pentru cunostintele tale istorice.
Asta e pentru anti-agatatul din tine.
Asta e pentru durerea ta.
Asta e pentru lipsa de pizda.
Asta e pentru adolescentul din tine.
Asta e pentru vorbeste tu sa o iau la mine acasa. 
Asta e pentru comoditatea mea in a nu te judeca.
Asta e pentru numele ce nu ti-l dau, ci pentru jokerul din tine.
Asta e tacerea mea ranita oferita-n dar tie.

 Stare de spirit in care o vaca ar fata un vitel cu sange pe el. Imagine cretina ce mi-a venit in minte in timp ce ma intorceam pe jos cu jolly si alex de la mica intalnire cu ocazia intoarcerii oamenilor din Vama.
Ceva s-a rupt, criza de plictis la cinci ani, revelatia mortii la cinci ani, dracu’ stie. Ceva incearca sa se nasca, cineva in mine incearca sa-si toceasca dintii ce cresc prea repede pentru sensibilitatea mea. Tensiune.
Stirea 1: exista meseria, vocatia de culcator de p*la. Un asemenea culcator este un prieten bun pe care-l poti suna oricand ai probleme de genul acesta. E doua noaptea si-l suni: Salut, uite tocmai ejaculez si m-am gandit sa te sun. Amicul spune doua chestii din registrul culcatului de p*la si gata, te-ai scos cu ejacularea precoce, te-ai scos cu tot. Nu-ti mai trebuie nimic. Te trezesti dimineata cu o erectie rebela, suni prietenul si te calmeaza.

Stirea 2: Exista meseria, vocatia de anti-agatat. E genul de prieten cu care in mod evident nu poti agata nici o tipa si nu poti fi la randul tau agatat de nici o tipa. E genul de prieten ce calca-n strachini, ce scoate replici penibile, ce este imbracat neinspirat, ce ar indeparta si o femela n.f. de ani de zile. Prietenul anti-agatat e ghiuleaua de plumb legata de piciorul brandului tau personal.
Intre stirea 1 si stirea 2 exista o diferenta? Ce fel de diferenta?

Stirea 3: Ma enerveaza mai multe lucruri:
 – strainii ce se poarta familiar cu tine.
 – complicitatea ce vine de la oameni cu care interactionezi si cu care nu esti prieten. Am invatat demult (se poate observa si-n Luni de fiere) ca nici un discurs nu este neutru. Nu vreau sa ascult povestile tuturor, nu vreau sa particip la confesiunile tuturor.
 – oamenii ce-si ofera in mod interesat ajutorul.
 – pustoaicele. Nu suport adolescenta feminina exportata agresiv, nu suport desteptaciunea virginitatii emotionale. (e misogin! e misogin!).
 – desteptii, in general. Cei care isi dau cu parerea despre orice, cei care, daca povestesti o chestie, ei deja au facut-o de o mie de ori si la o intensitate dubla. 

Gata. Ce faci pa, hai pa, bine pa.

 – Hai ca vorbim mai incolo, ma apuc sa scriu la blog relaxat. Nimic genial, nimic tensionat. O insemnare ce nu turteste prejudecati si mode culturale paguboase, ci doar este expresia frustrarii mele titanice. O poza aici, o poza acolo din lipsa de inspiratie.

– Hai sa ne vedem azi, viata mea sociala isi pune sperantele in tine.

Unii oameni dau noroc cu tine intr-un mod cadavreic: te strang usor cu o mana fina, cu degete reci.

– In copilarie am avut o erectie. 

– Suntem o generatie masculina ce a carat prea multi pepeni de la piata.

– Ti se fura des pachetul in pauza mare? Esti genul de fata ce statea numai in prima banca si corecta pe cei iesiti la tabla, iar cand iesea ea la tabla, se pierdea cu totul? Nu mi-au placut niciodata cei din primele banci, m-au frustrat dintotdeauna premiantii pentru ca eu nu am luat in viata mea nici un premiu.

– Vrei sa fii celebru, vrei sa fii vizibil, doar ca ti-e teama. Visezi recunostinta celorlalti si pendulezi intre o asceza urbana si un onanism monden. Lipsa entuziasmului e cel mai neinspirat ambalaj afectiv ce putem exporta in jurul nostru.

– Si, ma rog, de ce nu ar fi sexualitatea umana un construct cultural? Nu ai jucat niciodata coarda cu fetele? nici elastic, nici sotron? Baieteii nu afla treptat ca nu se cade sa-si exporte plansul in fata fetitelor?

– Sunt singurului de aici care doreste sa aibe bani multi? Multi, multi. Sa calatoresti, sa-ti cumperi carti, piramidele si opere complete in original. Goethe, Heidegger, Jung etc. Sa sponsorizezi visele tale si ale celorlalti in care crezi. Glumesc, n-as vrea sa am niciodata un milion de dolari.

Seara, in fata la TNB. O domnisoara cu ochelari de soare.
– Fiti amabila, imi puteti spune cat e ceasul? Dupa pozitia soarelui, nu pot sa-mi dau seama.

– Da, da. Arati bine pentru varsta ta.

Evolutia creste standardul de viata si ne updateaza frustrarile. Working jobs we hate to buy shit you don’t need. Publicitatea ne contruieste nevoi de statut. E incredibil cum au putut supravietuit stramosii nostru fara telefoane mobile cu camera, fara camere digitale, fara internet, nu-i asa?

– Omenirea este statistica. Ma trezesc dimineata si nu ma gandesc la locuitorii din Singapore, nu ma raportez existential la populatia Nepalului, iar modul cum tin tigara in mana cu siguranta nu este influentat de afro-americanii cu vocatie de negri. Cunoastem cateva mii de oameni de-a lungul unei vieti si doar cateva zeci ne influenteaza viata in mod real.

De 1 Mai, romanul a iesit la iarba verde. De 1 Mai, romanul a iesit la munte. De 1 Mai, romanul s-a dus in Vama. De 1 Mai, romanul a stat acasa. Cine e romanul asta? Intru intr-un bar din Moscova, cunosti trei medici si concluzionezi ca rusul este un doctor ce petrece mult timp prin baruri.

– Vin si eu la bairam, sper sa gasesc niste fete cu care ar exista riscul sa ma distrez.

– Salut, te sun din Vama. Vreau sa te rog ceva, sa te uiti putin la traficul blogului meu.

– Am o erectie, de ce nu sunt celebru?

– Sa asculti Meck feat. Leo Sayer – Thunder in my heart. E melodia ce-o auzi la toate terasele (la Motoare am auzit-o prima data), suna bine si nu stii cine o canta.

-Simt ca, daca nu-ti citesc blogul tau, simt…, simt ca… imi vine sa plang.

– Bine, cum vrei sa ti-o fac?
– Asa.

– Au mai venit si-au facut poze pe aici, insa doar la cainii vaganbonzi.
Le raspund pompos:
– Noi pozam oameni, nu caini.

Mă interesează la un nivel cât se poate de practic mecanismul de generare al gândurilor, mecanism pe care nu-l stăpânim şi al cărui fundal nu-l cunoaştem. Ipoteza inconştientului/ subconştientului nu mă convinge şi, deşi uneori o folosesc, încerc să găsesc un model explicativ care se poate lipsi de această găselniţă freudiană — intuită anterior de Leibniz.

Îmi imaginez gândurile rulându-se pe baza unui filtru emoţional ce le selectează şi le exportă ca mici trasee de orientare psihică. Filtrul emoţional ar fi o fereastră personală prin care acordăm sens lucrurilor şi evenimentelor din jurul nostru, ar fi modalitatea primară prin care ne reglăm o lume pe potrivă noastră. Continue reading →

Cu alte cuvinte, incep comercial si erotic cu o poza.

Disclaimer

A fost suficienta o “excursie” acasa in Moinesti pentru a pierde un ritm de Bucuresti si pentru a-mi regasi alte frecvente. Mi-a trebuit o saptamana in care sa nu scriu nimic in blog pentru a realiza ca identitatea mea de blogger este una destul de volatila. Daca gandurile mele s-ar hotari sa-si faca un blog, ar rezulta un monument de rautate, angoase, fantezii sexuale si ridicol. Am cazut pe ganduri cand cineva mi-a spus ca am devenit dintr-un emitator de idei, povestas etc un simplu blogger; mi s-a parut ca umplu randurile unei comunitati abstracte cu care impartaseam la nivel general doar disponibilitate de a scrie. Desigur, orgoliul meu imi spune ca sunt mai mult decat un blogger si regasirea mea in aceasta comunitate este doar una la nivel instrumental (blogging-ul). La fel cum la nivel instrumental as fi un  (unul din cei care folosesc un client de mail) sau un bsplayer-ist. De vreme ce nu poti aplica un atribut (blogger, jurnalist, pokerist etc) la o activitate existentiala (a face dragoste, a plange, a manca etc), este destul de evidenta slaba aderenta a unei identitati la personalitatea ta intima. Atata timp cat nu poti spune , mi se pare evidenta ideea anterioara. Probabil epitetul de blogger are priza la persoane in criza de legitimitate, la persoane prea dornice a fi afiliate unei comunitati, fie ea oricat de abstracta. Cu alte cuvinte (sau cu aceleasi), nu ma consider a fi un in mod existential, inima mea nu e tatuata-n template-uri si cel mai probabil ca nici lacrimile mele nu curg intr-o traiectorie ce ar aminti de numarul de comentarii, de vizitatori si de referinte. Cu acelasi cuvinte, oamenii cu care ma tot vad de jumatate de an si-au castigat o importanta afectiva pe masura ce au deveni non-bloggeri. In loc de “m-am vazut cu bloggerii”, am simtit de multe ori nevoia sa spun “m-am vazut cu baietii” (in sensul utilizarii generale a expresiei , desi in grup nu se aflau doar baieti).
Cu alte cuvinte, ce s-a mai intamplat la nivel intim in viata mea in ultimele saptamani?

Am vazut niste filme

• In the mood for love – o capodopera, un regizor genial, chiar nu trebuie ratat.
• The Jacket – e cu Adrien Brody, are un subiect interesant si e ok. Cei cu pretentii isi pot scoate batul din fund la vizionarea acestui film. 
• North by Northwest – un clasic ce merita a fi gustat.
• Fight Club – nu va speriati, l-am revazut doar pentru a 20-30-a oara. It’s my personal best movie ever made. E un film pe care l-am vizionat toamna, in perioadele negre si dupa despartirile de amorurile mele trecute (ce pompos suna!). Acum l-am revazut de-a lungul a trei nopti dupa ce am citit din “Jurnal” (cartea lui Palahniuk editata la Polirom). A fost o reintalnire ciudata, am descoperit sensuri noi (ce le-am notat) pe care le-am uitat. E totusi primavara.
• Bitter Moon – ecranizare daramatoare a romanului Luni de fiere – l-am vazut la piticugras in prima noapte dupa inviere, printre bere, tigari si comentariile lui jolly. Cu aceleiasi cuvinte, e o recomandare in veritabilul sens adevarat al cuvintului.

Sambata am incercat sa vad The Passion of the Christ in mod penibil (pentru a simti atmosfera de Paste? plictiseala) si n-am rezistat mai mult de 20 de minute. Daca nu a mers, nu a mers.

Am citit niste carti

Singur sub dus – a lui Dan Chisu – am citit-o pe jumatate, iar acum nu mai gasesc motivatia necesara pentru a o termina. E o “opera” tieda (inseamna ceva in franceza) ce va umple lista cartilor citite pe jumatate.
199.000 lei – a lui Frederic Beigbeder e o carte buna, se incadreaza intr-un post-ceva (ce se termina cu –ism) si merita a fi citita.

Am ascultat niste melodii

Daca nu ascultati cel putin trei dintre ele in mod frecvent, sunteti descalificati din punct de vedere cultural.

1. The Stranglers – Golden Brown
2. The Cure – Lullaby
3. Faithless – Salva mea
4. Smile Empty Soul – California’s Lonely 
5. M.A.S. – Biscaya (original remix ’99)
6. Bryan Ferry – Slave to love

Am aflat niste lucruri

– vreau sa aflu cum pot pune un album foto pe site (sa apara pozele mici in coloane si dand click pe ele, sa se deschida intr-o noua fereastra in marime originala). Cu alte cuvinte, fac un apel catre cititorii mai inteligenti decat mine sa ma ajute in aceasta chestiune deliterioasa (vai, ce cuvant!).
– cred ca intru intr-o faza in care initiez dezvoltarea incipienta a unei pasiuni pentru fotografie.
– desi unele persoane iti sunt de varsta opusa, continua sa arate bine pentru sexul lor.
– am informat mai multa lume ca in ceilalti ani ca sunt catolic, si ca Pastele ortodox reprezinta pentru mine doar un interes turistic.
– exista oameni ce cred cu sinceritate ca Isus a fost extraterestru.
– gestul cuiva de a pierde intr-un casino cinci milioane de lei in incercarea de a castiga bani pentru a ajuta un prieten sa-si puna pachet in casa este un fapt ireductibil cultural.
– cititorii adevarati ai blogului tau sunt cei care, citindu-te, simt ca participa la frumusetea faptului de a fi. The strange thing of being alive.
– am aflat ca insemnarea anterioara a fost una din cele mai mediocre. Un text slab, scremut si expeditiv, niste poze cropate aiurea, tavalite cu pene cu tot prin Photoshop. Ma bucur ca sunt taxat cand postez ceva doar ca sa ma aflu si eu in treaba; cu alte cuvinte, in prospaturi, in motoarele de cautare si in inimile minoritatilor culturale de sex feminin.
– vorbeam cu Andreea  despre cum existenta cititorilor te responsabilizeaza, despre cum cresti si tu alaturi de ei, cu alte cuvinte, iti ridici standardele, iti creezi o etica interioara a faptului de a scrie in blog prin existenta Celuilalt care te citeste cu alte cuvinte decat ale tale.

Am facut niste lucruri

– am fost 10 minute la Inviere (sacrificiu de grup pentru Ioana) si-am citit B-24-FUN printre oameni si lumanari
– cu alte cuvinte, am fost si-am facut poze in afara Bucurestiului intr-o duminica in care Pastele vulgului se derula in alt univers.
– duminica seara am fost la bairamul piticului gras: am dansat, am facut o orgie si mai ramanea sa ne uitam la cateva filme si sa bem niste bere ca tot tacamul sa fie complet.
– luni am dormit toata ziua din cauza piticului gras.
– luni seara am iesit cu oamenii in Academic (un bar pitoresc ce mi-a adus aminte de terasa “Yes” din Iasi – pe Pacurari, imediat dupa BCU)
– am probat tehnica de meditatie cunoscuta inca din copilarie in care universul conspira la realizarea dorintelor tale. Undeva la Lizeanu, dupa miezul noptii, simteam o nevoie acuta de o tigari si nu aveam nici un ban la mine. Cum trec strada, aud doi boschetari urla catre un al treilea: Ai o bricheta, ca ti-o platim!?. Al treilea dormea. Si atunci intervin eu pe culoarul universului: Am eu o bricheta, aveti o tigara?. Cu alte cuvinte, un pas mic pentru virtutile mele de afacerist (5.000 m-a costat bricheta aia) si un pas urias pentru dependenta mea de tutun.
– am facut si am aparut in mai multe poze ce sper sa ajung sa le export pe site intr-o forma cat mai agreabila.
– cu alte cuvinte, in aceste ultime zile am facut lucruri ce au devenit deja amintiri frumoase.

Asadar, inchei acest text, cu alte cuvinte, cu indemnul: Creati-va amintiri!

Tocmai plecasem din Moineşti către Bacău când m-a sunat Gabi (Liiceanu, n.red.) să mă întrebe de ce nu mai scriu în blog. Ştia că fusesem plecat acasă, însă n-a crezut că voi lua o pauză atât de mare. Am ales să mă reîntorc în Bucureşti prin Bacău (cu trenul), şi nu prin Comăneşti (cu microbuzul) deoarece nu am mai găsit locuri libere la microbuz. Acum eram într-o Dacie 1300 ce pârăia din toate încheieturile şi al cărei interior era umplut de o voioasă muzică populară moldovenească.

Gara internaţională din Bacău, o ştiu cu ochii închişi. De aici am plecat de zeci de ori către Iaşi. Am aşteptat jumătate de ora până la rapidul de Botoşani. Obscure procese fiziologice mă îndreaptă către acest loc.  Continue reading →

Lumea e o muie. Muie înseamnă față în țigănește. Față, chip, imagine, icoană, simbol, semn. Lume, camuflaj, Eliade. Corect nu este a lua/da muie, ci a lua/da la muie.

Ce-i cu muia aia pe tine? Aveai o muie azi dimineață când te-ai trezit. Să jucam cu cărțile pe muie. În metrou scaunele sunt dispuse muie-n muie. Am fost la muia locului să văd cum s-au petrecut lucrurile. Arată bine la muie.

Pune muia de masă la locul ei. Să nu te mai văd în muia mea! La care el făcu mui-mui. Făt-Frumos avea o muie albă ca spuma laptelui. Muile lor arătau uimite. Se lucrează astfel: unu pe muie, unu pe dos, cu andrelele de cinci.

Te aștept în muia blocului să-ți dau caietul. Și mingea a trecut prin muia porții. Ce muie de muist are ăsta! Ferește-te de el, e muiarnic. Ai o muie tristă de calendar ortodox. S-a înmuisat la proces la data stabilită. Am fost de muie când s-au bătut.

Muiada clădirii a fost fotografiată de mulți. Vezi că ai luat tricoul cu muia la spate. Sunt multe specii care au dispărut de pe muia Pământului. Răsmuie-mă ca pe un copil mic. Muia nevăzută a lunii. Tenul muii tale arată bine. Mi-am ascuns muia-n palme să nu se vadă că am plâns. Și-a plecat muia de rușine.

Nu ți-am vazut muia pe la cursurile mele. Nu mai fac muie la discuția asta. Te-ai înroșit la muie, de ce?
Zâmbetul muii sale lumina încăperea. Uite, e chiar în muia ta!
Nu vreau să mă trezesc în muia lucrului împlinit.

Muie.
Nu-ți dau.