Jurnal de calatorie

0 Flares 0 Flares ×

Tocmai plecasem din Moineşti către Bacău când m-a sunat Gabi (Liiceanu, n.red.) să mă întrebe de ce nu mai scriu în blog. Ştia că fusesem plecat acasă, însă n-a crezut că voi lua o pauză atât de mare. Am ales să mă reîntorc în Bucureşti prin Bacău (cu trenul), şi nu prin Comăneşti (cu microbuzul) deoarece nu am mai găsit locuri libere la microbuz. Acum eram într-o Dacie 1300 ce pârăia din toate încheieturile şi al cărei interior era umplut de o voioasă muzică populară moldovenească.

Gara internaţională din Bacău, o ştiu cu ochii închişi. De aici am plecat de zeci de ori către Iaşi. Am aşteptat jumătate de ora până la rapidul de Botoşani. Obscure procese fiziologice mă îndreaptă către acest loc. 

WC privatizat.JPG

gay tanar.jpg

În gara e linişte, câteva grupuleţe de elevi cu profesorii şi câţiva pensionari. Nici o fată frumoasă cu care să mă întreţin pe drum. Îmi iau Academia Caţavencu şi mă aşez să citesc câteva minute, cinsi sau zece,  până apare personalul de Paşcani care descarcă ţipete, urlete, larmă, lume grăbită şi femei de care Vrâncioaia ar fi fost mândră.

saci mix01.JPG

saci mix03.jpg

saci mix02.jpg

A se observă vigoarea fizică şi lipsa de reţinere în a se mişca într-un mod inedit în spaţiul public.
În sfârşit, trenul meu. Este cam plin pentru gusturile mele. Urc într-un vagon, mă aşez la capătul culoarului, îmi aprind o ţigară şi aştept. După un sfert de oră apare nasul. Când mă vede zâmbeşte, probabil a intuit de ce stau tocmai la capătul culoarului, însă nici nu apuc să scot hârtiile din buzunar că îmi spune să-l urmez într-un alt vagon.
Mergem până la ultimul şi mă parchează într-un compartiment cu un un moşuleţ. Îmi explică:
“Tataia vine de la Botoşani, e veteran de război şi o să te treacă ca însoţitor. Dacă se întâmplă ceva, spui că vii de la Botoşani.”
Scot banii, îi dau 200.000, zâmbeşte şi pleacă. Tataia se uită la mine, zâmbeşte complice (trăim şi noi, trăieşte şi el, se explică), îşi scoate carnetul şi se duce în compartimentul vecin la o profesoară (să completeze ea) care călătoarea prin acelaşi miraculos sistem.

Deşi am stat cu tataia singuri în acel compartiment, mai mult de jumatat de drum nu am avut linişte. Tataia avea reflexe socializatoare în plin avant ce nu prea au coincis cu dorinţa mea de a lectura revista. A început să mă întrebe de unde sunt de loc, dacă sunt însurat. A început început apoi să filosofeze despre viaţa grea în această ţară, a luat foi din revista pe care le-a răsfoit cu menţiunea că el nu vede scrisul mic, câştigându-şi astfel legitimitatea de-a-mă ruga să-i citesc fiecare titlul care lui i se părea cât de cât interesant.

citind Catavencu03.jpg

citind Catavencu02.jpg

L-am întrebat pe ce front a luptat (dacă tot e veteran) şi mi-a răspuns că n-a luptat. A fost refugiat.
“În vara lui ’44, ne-au luat nemţii cu trenul şi ne-au dus în sud, la Caracal. Se retrăgeau din faţa ruşilor. În toamna ne-am întors înapoi, am venit pe jos până la Botoşani.”
Într-un final, a adormit.

dormind.jpg

M-am intors la lectura mea draga,

Catavencu.jpg

coborand.jpgpeisaj de camp.jpg

compartiment.jpg

imagine din tren.JPG

În Gara de Nord l-am întrebat pe tataia de Botoşani cum se face că nu are niciun bagaj. Mi-a spus că nu intenţiona să vină în Bucureşti cu trenul asta. El se dusese la amiază la gara să întrebe dacă cupoanele de veteran sunt valabile (pentru trenul de noapte), iar nașul cu care a vorbit l-a convins să urce în trenul de zi pentru a scoate de pe urma lui ciubucurile aferente. Ce e drept, nici tataia nu a ieşit în pierdere, a primit partea lui de pradă.
20:00 – peronul Gării de Nord. Îmi aprind o ţigară şi mă îndrept spre metrou.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

12 thoughts on “Jurnal de calatorie

  1. junkie

    Ce poveste pisda. Ai har divin. Se vede ca ai ciocanit multe oua la Muinesti 😀
    Hai Hristos a-nviat.
    Te pup si accelerez.

    Al tau sincer si devotat maestru in ale frecusului,
    Jiji Cebali

    Reply
  2. mishu

    gay…minoritate culturala ..eufemistica exprimarea …in rest e ok… poate ar trebui ca sa faci o selectie mai serioasa a fotografiilor

    Reply
  3. AprilSea

    bravo ba. esti iertat ca n-ai mai scris atita timp.
    de-aveam numaru’, cred ca si io sunam sa-ntreb ce-ai de nu mai scrii.

    bine-ai revenit.

    Reply
  4. diamond

    asteptam si volumele viitoare. PS: numarul lui e facut public la profil… gata, te-am desconspirat fanelor tale 😛

    Reply
  5. Subiectiv

    miine o sa postez si eu niste poze… doar nu degeaba am fost in Birlad.
    si inca ceva: bai, ametila, Cami nu vorbea despre numarul din poza, ci despre numarul tau de telefon, pe care l-ai facut public la “profil”. daca tot despre el vorbeai… vezi ca dai de banuit 😛 si nu de alta, da’ tot vorbeai tu de minoritati culturale :))

    Reply
  6. sunhunter

    subiectiv, stiu la ce se referea diamond si am raspuns exact asa cum sta treaba: nu mi-am postat numarul de telefon pentru fete/baieti, ci pentru chestiuni mai profesionale asa…;)

    Reply
  7. mishu

    nu sunt un purtator de cuvant al minoritatii … a fost doar o remarca …si eventual aca e vreo banuiala …tu stii f bine ca am fost un tip OK

    Reply
  8. sunhunter Post author

    mishu, stai absolut linistit:)
    draga laura, de vreme ce e pus si id-ul de ym si e mult mai usor sa scrii,  ce ar putea motiva o fata sa sune decat si numai decat niste ratiuni profesionale? logic, nu-i asa?;)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.