România e condusă, de fapt, nu de cei aleşi, ci de cei care-şi folosesc puterea economică pentru a-şi mări puterea politică dincolo de orice mandat, partid şi nume.

Şi, neanunţat de nimic, puţin înainte de pauză, se stîrneşte asaltul. Băsescu întreabă: “V-a chemat Vântu la el acasă aseară, cînd  a aflat că a fost arestat Nicolae Popa?”. Geoană arată ca şi cum Ilie Năstase, susţinătorul său din rîndul unu, i-ar fi dat un smash direct în pupitru. Recunoaşte că a fost la Vântu. Băsescu insistă. “M-a sunat pentru că apăruse într-o gazetă de sport un interviu al meu că e malefic şi turbulent  şi am vrut, ca doi oameni decenţi, să vorbim”, explică Geoană.

Citiţi mai departe: Sfertul lor malefic pe blogul lui Cătălin Tolontan.
Puteţi vedea şi înregistrarea video.

La Green Social Media am spus la un moment dat că nu cunosc niciun ONG în afară de Mai Mult Verde cu un raport anual transparent şi downloadabil. Am reproşat lipsa de transparenţă şi amatorismul multor organizaţii nonguvernamentale care – atunci când nu fac activităţi inutile – reuşesc să comunice prost ceea ce fac totuşi bine.

Evident că mă înşelam, tabloul era incomplet.

“Adevărul este că mai există o mulţime de alte ONG-uri transparente care îşi raportează anual activitatea” mi-a scris după eveniment Gabriela de la ViitorPlus. Astfel, am aflat de existenţa concursului Cele Mai Bune Rapoarte Anuale.

Mai există cel puţin alte 40 de ONG-uri în România care au raportat anul aceasta şi care au participat la concursul menţionat. Acest număr probabil că nu este suficient încă, dar arată că există şi alte ONG-uri  transparente şi responsabile.

Astfel, m-am gândit să facem o listă utilă cu raportele anuale ale diferitelor organizaţii nonguvernamentale. Eu am completat cu trei locuri, însă haideţi să vedem cât de mare poate deveni lista!

Raport anual Viitor Plus
Rapoarte de activitate EcoAssist
Raportul anual al CeRe pentru anul 2007 (2008!?)

Am avut patru ţigani colegi de clasă de-a lungul scolii generale.

Doi dintre ei – frate şi soră – erau foarte săraci, trăiau în mahalaua de case – aducând cu ei mirosul specific – şi erau mereu puşi în ultima bancă.

Jenică şi Anica s-au târâit alături de noi până prin clasa VI-a. Învăţaseră să citească cât de cât, însă ştiam cu toţii cum treceau dintr-un an într-altul. Jenică a dispărut cu vreo doi ani înaintea surorii lui şi-l mai vedeam uneori cărând gunoaie prin oraş. Anica era mai isteaţă şi aduc aminte că semăna cu maica-sa pe care o ştiu din vizitele la şcoală. Nu-mi amintesc de probleme legate de ei, nu au bătut şi nu erau bătuţi de nimeni, erau firi blânde, însă erau izolaţi printr-un acord tacit al tuturor, elevi şi profesori.
Dispariţia lor mi-am imaginat-o cauzată de contextul lor familial.

Ceilalţi doi ţigani din clasă erau normali.  Gabi şi Petrică. Învăţau Continue reading →

Zilele acestea m-au urmărit două poveşti adevărate cu aromă de dor de ducă:

Ce simplu e de fapt – poveste găsită aici.
Povestea a doi români care trăiesc în Paradis – poveste găsită pe twitter

Nu cred în fericiri la capăt de lume, însă cred în curajul de-a cauta oriunde provocările tale, nu ale altora.

Este una din acele seri când revin acasă după ce-am alergat încolo şi-ncoace, cu mai mult sau mai puţin rost şi la jumătatea săptâmânii trag o linie mică.

1. Sâmbătă am ieşit să filmăm pe stradă cu Magda şi Alina, alături de Alex şi am întrebat oamenii despre visele lor cele mai scumpe. Luni am montat, iar marţi am publicat. Vezi aici materialul video.

2. Am făcut pentru un grup pe Facebook. O iniţiativă în numele civika.ro unde vom încerca să ne mobilizăm (fiecare cum putem) pentru a pune în practică proiectul pănă la finalul lunii octombrie. Dacă aveţi idei, împărtăşiţi-le acolo căci sunt foarte decis să facem ceva de impact împreună.

3.  M-am decis să mă ocup mai serios – cu un business plan – de tweetika. Am făcut un pagina pe Facebook unde poţi deveni , urmează să semnez primele contracte.

4. M-am înscris la fotbaliştii lui Manafu în cadrul “Programului pentru un stil de viaţă sănătos” pe 4 octombrie, de Ziua Mişcării.

Care copil are mai multe şanse pentru o viaţă echilibrată? Un copil dintr-o familie stabilă care trăieşte într-un cartier rău famat sau un copil dintr-o familie cu probleme care trăieşte in a good neighbourhood?

Răspunsul cel mai probabil a fi cel corect este contra-intuitiv.

[Personalitatea unui om nu este o particulă, ci un camp. Eu sunt eu nu doar prin mine, ci mai ales prin contextul cu care mă înconjor. ]

Aş vrut să ajung aseară la Ciclopromenada 3, însă eram in taxi întorcându-mă de la Twestival când am văzut pe Magheru coloanele de biciclişti (şi câţiva poliţişti pe motociclete).
La #Twestival a fost frumos (n-a fost locul de aşa natură să stârnească o petrecere în adevăratul sens al cuvântului), au venit mai puţini oameni decât ne-am fi aşteptat, dar am trăit câteva momente care se vor lipi de categoria amintiri frumoase.

Încă nu ştiu câţi  bani s-au strâns pentru Paşi Către Viaţă, însă vom afla cu siguranţă zilele acestea.

Am găsit câteva poze la: Sorin Rusi, Adrian Zanfir, Eros Nicolau, Anna.