Author Archives: Adrian Ciubotaru

Ce se pierde atunci când câştigi?

Ieri am trăit două lucruri care mi se întâmplă extrem de rar luate separat, însă experienţa a fost cu atât mai inedită cu cât s-au întâmplat în spaţiul aceluiaşi fragment de timp.

1. Am pierdut o hârtie de 100 RON.
Ultima oară când am pierdut bani a fost o experienţă traumatizantă. Aveam 6-7 ani, apăruse un set de cărţi de joc chinezeşti, doream mult să le cumpăr şi mama mi-a dat o hârtie de 100 de lei vechi.
Am alergat până la librărie, iar în faţa vânzătoarei am realizat că nu mai am banii în buzunar. M-am întors pe acelaşi traseu cu lacrimi în ochi, însă nu i-am mai găsit.

2. Am câştigat un concurs neştiind că particip la concurs. Am propus o replică şi-am câştigat.
De fapt, am fost atât de bun încât nici nu ştiam că există un concurs ataşat chestiei la care am participat.
De fapt, am fost atât de smerit în geniul meu încâ nu mi-a venit să cred c-am câştigat.
De fapt, mă înşelasem, Tudor Chirilă m-a făcut să cred.
De fapt, chiar şi atunci când greşesc, am dreptate.
De fapt, diseară, concert Vama în BeckerBrau Live Music.

Punem România în lapte

23 Replies

Pentru a slăbi, R mănâncă pâine neagră. T, amicul lui R, a început şi el să mănânce pâine neagră. Nu-mi place gustul, însă mi-am dat seama că e mai cool aşa, povesteşte T.
V îşi poartă tricourile pe dos. Arată urât, însă e mai cool astfel, iar câţiva prieteni de la bloc chiar au început să-l imite.

O firmă de produse lactate* îl contactează pe Andrei Gheorghe şi îi propune – pentru o sumă fabuloasă – un contract de publicitate care vizează crearea de awareness cool pentru lapte. Continue reading →

Diferenţe latine

17 Replies

Pe tren, venind dinspre Sinaia, am nimerit într-un vagon plin de tineri spanioli gălăgioşi. Era vorbăreţi şi simpatici. Se mai uitau din când în când la noi, însă îşi vedeau de ale lor.

În cele două ore cât am fost contemporani cu ei împărţind acelaşi spaţiu, a existat doar un moment în care s-a făcut linişte. O linişte a diferenţei culturale.

După vreo oră Continue reading →

Tiparul cultural al unui accident aviatic

6 Replies

E povestea unui capitol din Outliers, ultima carte a lui Malcolm Gladwell.

“In a overwhelming number of crashes, the plane is behind schedule, so the pilots are hurrying. In 52 percents of crashes, the pilot at the time of the accident has been awake for twelve hours or more, meaning that he is tired and not thinking sharply. And 44 percent of the time, the two pilots have never flown together before, so they’re not comfortable with each other.”

În cazul Avianca Flight 52, vremea nu era tocmai favorabilă şi avionul era pus pe hold (făcea cercuri deasupra New York-ului stând la coadă pentru aterizare). Cu trei minute înainte de prăbuşire, pilotul îi spune secundului său să transmită către Turnul de Control situaţia lor de urgenţă: trebuie să aterizeze imediat, nu mai au combustibil.

Copilotul transmite către Turnul de Control: Continue reading →

Când găsesc o idee nouă, îmi trec toată viaţa prin ea

16 Replies

gramaticafranceza În vacanţa de vară după clasa a IX-a m-am decis să mă apuc singur să învăţ franceza. Pe 18 iunie – de ziua mea – mama mi-a dat bani să-mi iau o gramatică a limbii franceze. Răsfoisem cartea în librărie şi-mi realizasem că este un instrument bun şi complet spre deosebire de alte cărţi de pe piaţă care erau orientate spre franceza vorbită, însă dincolo de acestea, numele unei co-autoare m-a convins că am în faţă o gramatică bine documentată.

Micaela Slavescu era autoarea celor două dictionare frantuzeşti editate în anii ‘70 de la noi din casă – ştampilate cu “Biblioteca comunală Poduri” şi, revăzându-i numele pe coperta unei gramatici a limbii franceze, mi-a inspirat încredere. Continue reading →

Campanie în favoarea cititului

2 Replies

Pentru că mi-a plăcut articolul, îi mulţumesc lui Vitalie. Pentru că l-am citit pe peronul din Sinaia, le mulţumesc celor de la Zapp care – în cadrul unei campanii – mi-au dăruit un mobil cu internet nelimitat timp de un an.
Să citeşti din reader sau să vorbeşti pe messenger în tren este o experienţă plăcută şi uneori amuzantă.

Deja intram în gara din Sinaia când Andrei Crivăţ mă apelează pe messenger şi-mi aruncă vreo patru-cinci replici lungi. Ecran de mobil, eram pe fugă, deja eram cu bagajul în mână, n-am apucat să citesc tot, însă la final Andrei m-a întrebat dacă mă bag.
Am spus da, deşi nu pricepusem prea bine despre ce era vorba. Am acceptat din simplul motiv că Andrei este un tip de încredere.

După ce-am coborât, deja glumeam:
“Am acceptat să mă bag, însă n-am înţeles în ce anume m-am băgat. Cât de rău poate fi? Doar nu te pomeneşti acum că mi-am dat acceptul şi prietenul Andrei m-a băgat în nu stiu ce organizaţie sau iniţiativă neo-maoistă!?”

Abia după un sfert de oră – eram deja aşezaţi la un ceai cald – mi-a arătat link-ul cu iniţiativa. Campania este sprijinită şi de Andrei Roşca şi sper ca el să fi ştiut de la început pentru ce-a semnat. Eu n-am ştiut, însă îmi place.

Îmi place de Vlad Petreanu, sunt abonat la blogul său, însă abia ieri – pe acelaşi telefon – am apucat sa-l citesc pe îndelete. M-a cucerit seria de articole Zile americane – pe care am citit-o în timp ce-mi aşteptam comanda la restaurant – şi mi-ar plăcea să văd acele articole publicate.
Lectura lor a fost o bună întâlnire, chiar dacă cei de la bucătărie îmi întârziaseră comanda.

Soni la ediţia a doua

4 Replies

După un succes al primului tiraj (care s-a vândut în câteva luni), a apărut a doua ediţie Soni, romanul lui Andrei Ruse.
Îi mulţumesc că m-a citat şi mă bucur c-a reuşit să facă atât de multe lucruri prin promovarea on line.

În cazul meu, au trecut 7 luni de când am semnat contractul de editare, au trecut 4 luni de la primul termen promis (septembrie 2008), 2 luni de când contractul a fost încălcat (de vreme ce s-a depăşit anul 2008 că termen) şi încă aştept.

Unde e comunitatea?

4 Replies

La City Grill Aviatorilor, lângă masa noastră, erau două femei pe la 45 de ani. Deşi n-am interacţionat cu ele decât cerându-le zahăr (noi nu aveam pe masă) şi le-am ascultat povestind despre cum fac jogging, la sfârşit când ne-am ridicat să plecăm, le-am zâmbit şi le-am urât o seară plăcută.
S-au uitat la noi, au zâmbit suprinse şi ne-au salutat şi ele.

Eram sigur că vor fi surprinse în bine, de unde şi zâmbetul larg şi eram sigur că ne vor răspunde la fel de cald.
Au fost suprinse pentru că în genere nu ne mai aşteptăm ca oamenii din jur să ne dea atenţie şi de cele mai multe ori ne-am obişnuit în cel mai bun caz să fim ignoraţi.

Mulţimea oamenilor din acelaşi autobuz este doar o aglomerare demografică.
Mulţimea oamenilor din acelaşi restaurant este doar o statistică.
Mulţimea oamenilor din acelaşi bloc.
Mulţimea oamenilor care se plimbă pe acelaşi trotuar. Pe aceeaşi alee. În acelaşi parc.

Prezenţa mea în mijlocul altor oameni nu mă implică decât pe mine şi de regulă caut să fiu martor la cât mai puţine chestii pentru a nu fi implicat direct, pentru a nu fi responsabilizat printr-o eventuală participare. Nu-i aşa?

adrianciubotaru.ro

6 Replies

Adresa adrian.filozofie.ro va rămâne valabilă câteva luni (va face redirect), iar noua adresă este adrianciubotaru.ro. Rugămintea mea ar fi să schimbaţi feed-urile şi adresa din blogroll. Dacă nu mă aveţi printre recomandările voastre, vă rog să nu schimbaţi nimic. Adică să nu intraţi în panică sau mai ştiu eu ce.

Am rupt orice legătură cu filozofie.ro, iar în adresa blogului consider că particula filozofie şi-a făcut treaba. Mă ajutase la început, însă acum devenise piedică.

Îi mulţumesc lui Darius pentru sprijinul său moral în vedere concursului roblogfest. De regulă, chestiile astea la început mă amuză, iar apoi mă plictisesc – ca atunci.

Aşadar, haideţi să accelerăm!