La City Grill Aviatorilor, lângă masa noastră, erau două femei pe la 45 de ani. Deşi n-am interacţionat cu ele decât cerându-le zahăr (noi nu aveam pe masă) şi le-am ascultat povestind despre cum fac jogging, la sfârşit când ne-am ridicat să plecăm, le-am zâmbit şi le-am urât o seară plăcută.
S-au uitat la noi, au zâmbit suprinse şi ne-au salutat şi ele.
Eram sigur că vor fi surprinse în bine, de unde şi zâmbetul larg şi eram sigur că ne vor răspunde la fel de cald.
Au fost suprinse pentru că în genere nu ne mai aşteptăm ca oamenii din jur să ne dea atenţie şi de cele mai multe ori ne-am obişnuit în cel mai bun caz să fim ignoraţi.
Mulţimea oamenilor din acelaşi autobuz este doar o aglomerare demografică.
Mulţimea oamenilor din acelaşi restaurant este doar o statistică.
Mulţimea oamenilor din acelaşi bloc.
Mulţimea oamenilor care se plimbă pe acelaşi trotuar. Pe aceeaşi alee. În acelaşi parc.
Prezenţa mea în mijlocul altor oameni nu mă implică decât pe mine şi de regulă caut să fiu martor la cât mai puţine chestii pentru a nu fi implicat direct, pentru a nu fi responsabilizat printr-o eventuală participare. Nu-i aşa?
Imi place enorm sa privesc oamenii, la terase, in restaurante, baruri, autobuze etc. Am un sentiment asemanator lecturarii unei carti.
Din cauza acestui obicei am primit zambete, propuneri indecente, aruncaturi de ochi rautacioase. Totul depinde de starea de spirit a fiecaruia…
…..Cine nu stie ce este labirintul, sa incerce sa se aventureze in sufletul unei femei….dupa mai multe bajbairi, poticneli, inaintari la intamplare, toate in bezna, dupa cotituri si suceli nazdravane isi da seama ca nu se ajunge nicaieri si va fi fericit de a regasi lumina zilei…asa ca, mai bine, cere zahar de la chelner…e mai sigur si, e inclus si in pret….
Comunitatea e in suferinta.
Dupa 45 de ani in care acest popor a fost fortat sa puna lucrurile in comun, astazi traim intr-un cancer al individualismului. Orgoliul nemasurat si egoismul pagubos ne fac sa intoarcem spatele atunci cand un prieten e injunghiat intr-o discoteca, ne fac sa ne plecam capul si moralitatea in fata sefilor din organigrama.
Putin cate putin, noi cedam cate o palma de pamant din comunitatea noastra. Si apoi privim de pe margine cum ea a fost sfasiata de hiene.
Intr-adevar spiritul civic si amabilitatea a disparut in momentul in care a aparut frica fata de straini … in ziua de azi nu stii daca persoana cu care vorbesti nu planuieste sa te injunghie si sa te jefuiasca chiar in momentul acela. Asa am ajuns cu totii sa ne ascundem si sa ne ferim de straini ..