Contează ce inspiri

1230thumbnailDuminică am mers cu Ioana şi o gaşcă de bloggeri/twitterişti ca voluntari la plantat copaci în cadrul campaniei “Romania prinde rădăcini“. Am dat curs anunţului Mai Mult Verde şi astfel am trăit prima mea experienţă de voluntar după mulţi ani.

Lui Ariel nu prea i-a plăcut, am făcut două ore pe drum şi-am plantat foarte puţin tocmai pentru că au venit mai mulţi voluntari decât au estimat organizatorii. Mi-aş dori că acest lucru să fie o provocare pentru toate acţiunile civice, teama de numărul prea mare de voluntari. Continue reading

Editura Curtea Veche nu îşi respectă autorii

contract-curtea-veche

Mai jos este povestea nepublicării mele la Curtea Veche, editura cu care am semnat un contract de publicare in iulie 2008. Vei citi modul cum se întâmplă să fii tratat de redactorul de carte, cum cei de la editură nu dau doi bani pe tine, cum dai mailuri şi nu ti se răspunde, iar cum Grigore Arsene – preşedinte AER şi patron la Curtea Veche – ştie să te mintă şi să te ameninţe în faţă.

În iulie 2008, Lorin – care coordona colecţia Urban de la Curtea Veche – m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să public Producătorii de gresie. În mai puţin de două săptămâni, semnam contractul – cartea era promisă să fie publicată la finele lui septembrie, iar manuscrisul corectat pleca către redactorul de carte. Aici au început primele probleme şi mojicii. Continue reading

De la Roblogfest

Am răguşit aseară la Roblogfest. M-am revăzut cu mulţi oameni mişto, am schimbat multe glume, fluierături şi beri.

Nu m-au interesat câştigătorii. Am fost la toate ediţiile, n-am participat niciodată.

A fost o ediţie mai aşezată că în alţi ani. N-am cunoscut mulţi oameni noi (Ionuţ Tudor – pe care mi l-a prezentat Costin), însă m-am simţit bine alături de cei pe care-i ştiam deja.

Nu ştiu de ce au concertat cei de la HiQ (băieţi simpatici, de altfel). Nu era publicul lor, nu era momentul. N-aş fi dansat pe Gaşca mea nu poate să stea liniştită în timp ce discutam cu Victor Kapra (nu că Victor ar fi un monument de sobrietate).

Cei care m-au recunoscut pe acolo şi nu m-au tras de mânecă, este ghinionul lor. Zâmbesc mai des decât mă încrunt, dar nu neapărat în această ordine:)

Ce n-a văzut Bucureştiul

Din experienţa mea cinematografică de până la 14 ani, am ajuns la concluzia că orice film francez are o scenă de sex. Ba chiar, de câte ori nimeream pe un canal care difuza unul, aşteptam până vedeam oameni dezbrăcaţi doar că să îmi demonstrez teoria (bine, şi ca să văd cum stă treaba cu problema, pentru că aveam doar 14 ani).
După aceea, am ajuns să văd cam un film francez pe an, doar acelea recomandate de prieteni. Până la 21, când am mers 5 luni direct în filmul lor.

Nu curge vin roşu la robinet, casele nu au pereţi de franzelă, nici acoperiş de turtă dulce şi aproape nimeni nu mai poartă o bonetă aşezată ştrengăreşte pe o parte. În schimb am trăit alte lucruri şi nu cred că în Bucureşti o să am prea curând un sentiment de déjà vu. Continue reading

Contexte de frână

Cred că avem o recţie inerţială de suspiciune şi prudenţă cu privire la orice succes, la orice reuşită, la orice lucru terminat.
A fi român înseamnă a fi neîncrezător în lucrurile care merg bine, în oamenii care reuşesc.

Nu ducem lipsă de oameni talentaţi, înzestraţi sau inspiraţi, ci mai degrabă ducem lipsă de contexte în care aceştia reuşesc ceva, reuşesc să facă ceva până la bun sfârşit. Continue reading

Fumatul este dependenţa de o proastă imagine de sine

Am fumat fără oprire din primăvara lui 2000 până în primăvara lui 2009. Am fumat noua ani fără întrerupere mai mult de un pachet pe zi. Am trecut de la Winchester la L&M, prin Derby şi R&M, prin patru ani de facultate, cu Lucky Strike şi cu Marlboro.

Cititorii mai vechi ştiu că acum câţiva ani, partea de sus a acestui blog conţinea pe subsemnatul cu o ţigară în gură. Unii prieteni chiar glumeau că nu mi-au văzut nicio poză în care să nu am o ţigară, iar unii dintre ei ştiau pe cine încercam să imit prosteşte.

Am început 2009 cu gândul să mă las de fumat, a urmat apoi o perioadă în care n-am mai fumat în cameră, însă momentul final îl tot amânam. Am citit apoi articolul lui Buddha, i-am cerut cartea lui Allen Carr (pe care n-am terminat-o de citit), iar acum o săptămâna am aruncat ultima ţigară. Continue reading

Cu puţin noroc, lumea este a ta

Sâmbătă seară n-am murit la un spectacol de patru ore la Odeon. Epopeea lui Ghilgameş, regia lui Dragoş Galgotiu. O cronică bună semnată Gabriela Lupu găsiţi aici.

Luni dimineaţă am citit textul lui Doru Buşcu despre intrarea lui Traian Radu Ungureanu în politică şi, implicit plecarea de la Cotidianul. Ultim-editorialul lui TRU cum vi se pare?

Duminică seara am citit un Darwin Award românesc: Rub the Mint.

“Salut! Mă numesc Cătălin şi am 13 ani. Mi-e greu să mă rezum în câteva rânduri” şi-a făcut blog.  Cătălin e ăla mic care a început acea leapşă celebră.

Joi sau vineri seară sau dimineaţă am aflat pe cine dispreţuieşte Gramo.

În sfârşit , “Lumea e a mea este un proiect născut din visul de a călători, de a cunoaşte oameni şi locuri noi, de a depăşi graniţele cotidianului. Elementul comun al călătoriilor noastre este aventura.”