Întemeierea de poveşti

În 2005, Vladimir Putin a declarat că prăbuşirea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.
În vidul de putere astfel creat în spaţiul ex-sovietic, Occidentul şi Rusia concurează pentru influenţa economică şi militară.

Ce mă interesează aici nu este tabla de şah a geopoliticii globale, cât mai ales conceptul de vid de putere. Mai sus, Putin îşi exprima gândul că vidul de putere de la graniţele Rusiei actuale va trebui într-un final umplut. Ori de Occident, ori de către Rusia. Continue reading

Chirilă în licee

Primisem un mail de la Carina în care, în contextul campaniei lui Tudor Chirilă prin licee, eram rugat să scriu un articol răspunzând la întrebarea Fac ce-mi place?

Am început de două ori articolul şi m-am împotmolit. Fac ce-mi place (scriu), însă nu întotdeauna scrisul meu serveşte la ce-mi place. Scriu şi pe blog, şi la muncă (sunt copywriter), însă nu aici rezidă tot interesul. A face ce-ţi place nu este totul. A face ce-ţi place nu presupune o miză, o responsabilitate, o provocare.
Astfel, observ că, în ciuda faptului că fac ceea ce-mi place, uneori îmi lipsesc provocările pe care de multe ori sunt nevoit sa le fabric singur.

Mă opresc aici adăugând că îmi place ideea lui Tudor Chirilă (mentorship şi lider de generaţie le iau drept nişte găselniţe de PR) şi sper ca acest turneu să se schimbe ceva – cât de puţin – în mentalităţile obosite şi confuze ale multor liceeni.

Scrisul de mână

scrisdemana

Mă interesează doar litera de la începutul cuvintelor.

În prima coloană a ţărilor este scrisul meu actual. (de tipar)
În a doua coloană este scrisul caligrafic din primele clase primare.
În a treia coloană a ţărilor (doar cele două de jos) este scrisul pe care-l observ la părinţi, la cei mai în vârstă.

De asemenea, în partea dreaptă, este diferenţa dintre p şi s. Caligrafic şi de tipar.
Cine mai foloseşte variantele caligrafice?

Acum câteva săptămâni, am purtat o discuţie cu Dragoş pe această temă şi am observat că uitasem cum se scriu multe din literele mari de la începutul cuvintelor.

Voi cum scrieţi?

Cum am petrecut GayFest 2009?

Îmi propusesem să ajung doar la finalul paradei de sâmbătă, însă nişte ţărani care urlau în metrou “Iei, iei, iei/vreau să băţ un gay”, m-au convins să-mi doresc să particip. Spun ţărani pentru că mi-au dat impresia că veniseră de undeva din jurul Bucureştiului special pentru această ocazie.

Într-un final, am ajuns cu 10 minute mai târziu, marşul deja pornise şi nu mai puteai să te alături. Zona era sever păzită de jandarmi.
În parcul Izvor, nu am putut să mă apropii mai mult de 100 de metri de marş. Jandarmii – înarmaţi ca la un summit NATO – au măturat tot parcul, alungându-ne. Se comportau de parcă eram suspecţi de terorism.
Am urmărit marşul/parada de la distanţă şi citind mesajele lui Gramo de pe twitter.
Totul s-a petrecut sub un clopot de sticlă.

Într-un final, am băut o bere cu Octavian, Monsoux şi alţii, la Motoare, culegând câteva impresii despre eveniment.

Frontiera clasei mele de spirit

Mergeam o pe străduţă în Titan şi, dintr-un Porsche Cayenne care aştepta să vireze, şoferul m-a salutat. Întorc salutul nesigur, nu cunosc niciun posesor de Cayenne, şi abia după ce cobor mâna îmi dau seama că şoferul mi-e cunoscut. E acel tip simpatic – în jur de 30 de ani – care deţine, alături de soţia sa, magazinul din colţ de unde-mi fac regulat cumpărăturile. Continue reading

Yoga: Ratarea unui dialog

Aseară am fost la Cafeneaua critică, l-am ascultat pe Gabriel Andreescu vorbind despre cartea domniei sale şi le-am ascultat pe câteva dintre victimele represiunii comuniste asupra mişcării yoga din anii ’80.

Am avut o intervenţie din sală pe care încerc să o reiau aici pentru lărgi puţin cadrele discuţiei:
1. mă interesează filierele prin care practica Yoga a ajungă în România. Se practica în perioada interbelică? A ajuns la noi prin câţiva swami rătăciţi?
2. mă îndoiesc că  a existat o mişcare Yoga unitară în România. Au existat în schimb mai multe grupuri în jurul unor lideri, guru.
3. mă interesează legăturile dintre liderii acelor grupuri de practicanţi Yoga şi savanţii români cu pasiuni “indiene” (Sergiu Al-George, Mircea Eliade, Mircea Itu, mai târziu)
Aici mi-a răspuns o domnişoară că Grig a purtat o corespondenţă cu Mircea Eliade, i-a scris savantului român, iar acesta a răspuns, a ţinut să precizeze.
Am replicat că şi Adrian Păunescu a ţinut o scurtă corespondenţă cu Mircea Eliade, iar acest lucru nu l-a mântuit. Continue reading