A fost o mare bucurie invitaţia venită de la Elena Stancu de a însoţi – ca blogger şi voluntar – un grup de ziarişti şi voluntari la o campanie de împădurile organizată de asociaţia Tăşuleasa Social în acest week-end în judeţul Bistriţa.
Cu laptopul şi camera video în rucsac voi pleca vineri seara cu gândul să cunosc cât mai mulţi dintre acei entuziaşti despre care auzisem anul trecut în urma campaniei Verde 003. Continue reading
Zilele acestea m-au urmărit două poveşti adevărate cu aromă de dor de ducă:
Ce simplu e de fapt – poveste găsită aici.
Povestea a doi români care trăiesc în Paradis – poveste găsită pe twitter
Nu cred în fericiri la capăt de lume, însă cred în curajul de-a cauta oriunde provocările tale, nu ale altora.
The End of Suburbia: Oil Depletion and the Collapse of The American Dream este un dintre cele mai bune documentare văzute în ultimul timp. Filmul analizează sub-visul american de a trăi în suburbii, analizează stilul de viaţă dependent de petrol şi concluzionează cât de poate de pertinent că Continue reading
Ieri, la Cenaclul Recitiri, în timp ce ascultam nişte opinii legate de un text tocmai citit, m-a izbit asemănarea – implicită în reacţiile unor participanţi – dintre actiune de-a privi la televizor şi lectura unei cărţi.
Pe scurt, tindem să aşteptăm de la o carte acelaşi tip de comoditate a experienţei pe care ne-o oferă televizorul. N-am mai observat dorinţa de-a te apleca asupra unei cărţi, de a sta laolaltă cu textul sau de a munci prin sensurile implicite ale poveştii. Dimpotrivă, am observat reacţia oricărui couch potato: vreau să primesc totul repede, fără efort şi fără deranjuri.
“Dacă o carte nu m-a prins în primele pagini, o arunc.”
Stai puţin, sunt o mulţime de capodopere, o pleiadă de cărţi bune care nu te prind din primele pagini. Sunt biblioteci întregi care-ţi cer răbdare. Sunt pagini geniale care nu te joacă în suspans, thrill-uri şi răsturnări de situaţie.
A nu se confunda valoarea literară a unei cărţi cu dibăcia prin care-ţi amână punctul culminant sau prin putinţa de-a te ţine cu sufletul la gură.
Ar merita ca cineva să scrie pentru noi un manifest al lecturii lente!
Uşor plictisibili şi greu de impresionat parcă trăim într-o soi de blazare din care ne imaginăm că doar produsele cu reteţă de entertainment ne mai pot salva.
Am fost rugat – nu ameninţat cum au fost alţii – de către Bogdan Olteanu să completez Oracolul Internetics, am aruncat un ochi pe întrebări şi mi s-au părut că merită un răspuns.
1. Cum ar fi lumea fara online?
Cu mult mai multe tensiuni decât cea de acum.
2. Principala calitate a oamenilor din online este…
Curajul de-a se expune.
3. Principalul defect al oamenilor din online este…
Capacitatea de-a produce maculatură pe bandă rulantă. Continue reading
De anul trecut de când am descoperit TED, nu mă mai satur să mă uit la conferinţele de pe site. Sunt o inspiraţie, un aer proaspăt şi de multe ori cea mai utilă şi revigorantă pauză de la lucru.
Ultima conferinţă descoperită este cea de mai jos şi am rezonat cu ideile de acolo amintindu-mi de lectura recentă a cărţilor lui Seth Godin şi a lui Clay Shirky.
După o plimbare matinală prin aceeaşi oază de normalitate, am pus toate pozele aici.
Am întrebat zilele trecute pe twitter:
De câte ori mă pun în pat (somn, film) îmi pun alături şi carneţelul unde-mi notez ideile. Am înnebunit? Continue reading
Am fost duminică dimineaţă la Ziua Mişcării. Am găsit puţin cunoscuţi pe acolo, n-am apucat să joc fotbal, însă am transpirat după câteva seturi mari de tenis cu piciorul. Am jucat cu un ţigan care lucra în Parcul Herăstrău şi, fiind aproape, venise şi la eveniment. Când ajunsesem, juca cu un coleg de-al său, m-am băgat şi eu, am jucat puţin la dublu, iar după un sfert de oră am rămas doar noi doi şi-am jucat aproape o oră.
Sorin Rusi a prins puţin din jocul nostru:
Între timp, televiziunile se perindau pe acolo filmând pe cei care jucau badminton, un bătrânel care facea jogging în ritmul boxelor de la corturi sau două fete jucând volei.
La o servă am scăpat mingea, m-am dus după ea, iar cand am revenit, o fată în tricou mă aştepta în teren. Continue reading