Dormit patru ore, facut dus si bagaj in graba, dimineata caniculara, microbuz catre Bacau.
Ci faci ma, Adi, ma? Pi undi esti?, tocmai am ajuns in Bacau, sunt la pod la Margineni. Ma sunase varu’ sa vada cand ajung acasa, sa ma ia sa vad mortul. Am venit cu un tip cu ocazia. Lucra la Petrom si-a palavragit tot drumul despre disponibilizarile recente, marirea salariilor celor ramasi si infinitatea resurselor de petrol din zona Moinesti – Darmanesti. Cand vii dinspre Bacau, orasul se vede ca o statiune de munte, blocuri multe cu acoperisuri de tigla inchisa la culoare, verdele dealurilor inconjuratoare si parcul cu pini de deasupra orasului completeaza cele patru ace. Ajuns acasa, abia mi-am imbratisat mama, mi-am aprins o tigara c-a venit varu’ cu fratele sa mergem la R., verisoara noastra cea mai mare ce tocmai fusese rapusa de o boala crunta. Luat flori, mers, vazut, sarutat icoana. Verisoara alba, schimbata, subtiata ca o papusa. Cateva rude bocind, alte cateva rude prin curte, undeva la umbra, verii adunati.

Sambata dupa amiaza, revazut paleta aproape completa de rude, doar la evenimente din acestea ne mai adunam cu totii, tu pe unde mai esti? prin Bucuresti? Revazut fratele dupa patru ani si jumatate, ne-am imbratisat emotionati amundoi. Desi mai mic cu un an l-am regasit de doua ori cat mine si cu mai mult chef de viata decat oricand. Veri imprastiati prin Italia, Germania, veri in prag de insuratoare, veri ce-au crescut ca zmeii; masini schimbate, telefoane schimbate, aceiasi dragi veri.

Priveghi sambata noapte, povestit amintiri si nazbatii din copilarie, baut visinata si Cola, fumat cat turcii (verii mici fumau prin gradina). Gradina, care de fapt era o mini-livada, avea in mijloc o mica casuta hexagonala cu banci si-o masuta in mijloc. Asa as vrea sa am si eu la casa mea, sa ies noaptea sa fumez o tigara, sa stau de vorba cu sotia… O mica oaza in mijlocului unui oras mic si agitat in timpul week-end-ului. Moinestiul e pitoresc, e locul ideal sa te retragi cand vei fi la pensie.

La patru dimineata am ajuns acasa, am dormit ca un prunc-sclav, duminica dimineata cand a venit varu’ sa ne ia, abia am putut sa deschid ochii. Trebuia sa fim devreme acolo, sa ne aranjeze prosoapele, sa servim apa si suc la oameni, sa organizam scosul sicriului din casa, (noi ca veri primari fusesem desemnati). Verisoarele mici, imbracate in alb au purtat coroanele in fata masinii. Sau despre farmecul inmormantarilor catolice…

Noi am carat-o in biserica, noi am dus-o prin cimitir, noi i-am coborat sicriul in lacrimile si neputinta parintilor. Ai auzit cand a tunat? Exact cand am scos-o din biserica si-am coborat-o in groapa. Praznic.

Cand totul s-a terminat in jur de sase dupa-amiaza, am ajuns acasa, m-am facut ca inchid ochii si dus am fost. La miezul noptii, m-a trezit varul, venise sa ma ia cu masina, la tren in Bacau. Am mai luat un var (ce mergea la mare) si pe Razvan (ce mergea cu mine in Bucuresti). Planuisem in acea seara sa iesim la o bere/suc, insa eram cu totii prea obositi. Acum, iesind din curte cu rucsacul in spate, imbratisandu-mi parintii, mi-am aprins tigara ca prin vis privind… (am uitat ce doream sa scriu mai departe).