Am luat într-o doară Educația sentimentală din raftul bibliotecii din dormitor și am început să citesc. “Într-o doară” înseamnă că aveam doar 10 minute la dispoziție (chestiuni casnice urmau să fie rezolvate apoi) și înseamnă că nu aveam de gând să citesc tot romanul lui Flaubert.
Poate m-am oprit asupra acestei cărți pentru că acum câteva zile, un amic căruia îi făceam turul bibliotecilor din casă, a luat romanul de pe raft și a recitat admirativ, punctând anumite aluzii și expresii, ultima pagină. Flaubert e tata lor, a zis, sau cam așa ceva. Continue reading →

E cutremurătoare scena din Poziția Copilului în care părinții se pun la masă să discute și să organizeze procedura prin care urmează “să intervină” pentru salvarea fiului (vinovat de ucidere din culpă). Scena curge firesc și natural – fără niciun dubiu, fără nicio reținere din partea protagoniștilor – pentru că este de neconceput ca părinții să nu facă ceva – fie și o faptă de corupție – pentru copilul lor. Continue reading →

Distincția pe care o fac e lipsită e nuanțe, dar ajută. Prin “filme europene” înțeleg acele filme care nu sunt făcute după rețetele obișnuite de la Hollywood. Poate fi un film românesc, unul finlandez, iranian sau japonez, dar senzația este aceeași: trăiești o altfel de experiență cinematografică.

Un film american înseamnă divertisment. Ai parte de acțiune, de efecte speciale, răsturnări de situație și un final fericit. Este o încântare continuă, e o plăcere să vezi un film american. Îi cunoști clișeele, dar te bucuri de experiență și te lași purtat de poveste. Continue reading →

Ne-am așezat pe o bancă de la marginea apei, Dincolo de lac, printre copaci, vedeam un carusel încărcat de lumină. Dacă ai fi închis puțin ochii să blurezi imaginea, ți s-ar fi părut un foc uriaș. Era totuși un carusel cu trăsuri și cai care se învârteau. Trecusem pe lângă el când am ocolit lacul și era plin de copii și părinți.

“Este a treia oară când ieșim în parc și am observat un lucru la tine, mi-a spus. Vrei să ți-l spun?”
“Doar dacă-i ceva de bine”
E un obicei prostesc, De câte ori simt începutul unei discuții serioase, încep să glumesc aiurea. Nu știu ce încerc să-mi dovedesc, poate e un răspuns automat. Parcă este o plăcere să inoportunez cu un mișto, cu o vrăjeală, cu o glumă oarecare, cu o spontaneitate nefiltrată. Continue reading →

Cele mai dragi greșeli îmi sunt acelea pe care le-am făcut dintr-o prea mare îndrăzneală. Sunt singurele greșeli cărora nu le pot atașa un sentiment de regret. Sunt greșelile mele pe care mi le iert (sau nu) atât cu blândețea unei priviri retrospective, cât și cu uimirea cu care mă întreb “cum am putut să fiu atât de inconștient?”.

Cum am putut îndrăzni atât de mult? Cum am putut crede că lucrurile sunt atât de simplu posibile? Continue reading →

E greu de închipuit că îmi pot trăi viața fără a încerca să mă cunosc pe mine însumi. De ce sunt cel care sunt? Cum am ajuns să fiu cel de acum? De unde vin și încotro mă duc? Sunt întrebări care caută o lămurire printr-o pădure plină de contradicții, umbre și împrumuturi.

Pentru a mă cunoaște pe mine, trebuie să înțeleg de unde vin. Care îmi este familia? Cine îmi sunt părinții și bunicii? Ce au trăit ei, ce evenimente i-au marcat?
Ar trebui să mă întreb de ce părinții și-au pus anumite speranțe în mine însumi – și nu altele – și ce semnificație au aceste proiecții în contextul larg al culturii din care fac parte. Continue reading →

Cuvintele sunt un mod de a îmblânzi realitatea și de a o stăpâni. Ca și în cazul incantațiilor magice sau a ședințelor de exorcizare, cuvintele sunt veritabile declarații de putere. Cu ajutorul lor, poți chema spirite, poți alunga demoni, poți stăpâni procese. Cuvintele sunt o treabă serioasă și gravă, nu te poți juca cu ele fără anumite consecințe.

Într-una din serile trecute, un tip s-a dat jos din mașină, s-a apropiat de chioșcul din stație și a spus:
“Săru’ mâna, vreau patru beri Ursuleț și un Marlboro roșu scurt” Continue reading →

Sunt două întâmplări pe care le reiau aici dintr-un instinct de colecţionar. Altfel, se vor pierde în labirintul postărilor de pe Facebook.

*
Sună la ușă un tânăr:
“Bună ziua” Continue reading →