Author Archives: Adrian Ciubotaru

Am fost destul de generos?

Prima întrebare pe care mi-o pun atunci când sunt nemulțumit (de mine, de prieteni sau de lume, în general) este dacă am fost destul de generos. După acest pas, ştiu că orice proces interogativ se află de partea unei baricade a bunului simţ.

Generozitatea este un început sănătos de relație atât cu sine, cât și cu ceilalți.

E mai greu să fii bun decât inteligent. Trăim într-o epocă în care inteligenţa se banalizează prin număr, în timp ce generozitatea rămâne apanajul celor puţini. Dacă este mai greu să fii bun decât inteligent, de ce să ne oprim la cea mai uşoară staţie?

Social activism gains momentum

LU_gradinajaponeza
Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Corina Dumitrescu în vederea unui interviu pentru Business Review despre Lecturi Urbane. A fost unul dintre cele interviuri calde care seamănă mai mult cu statul la poveşti, iar la final îţi dai seama că – purtat de entuziasm şi de răbdarea cu care eşti ascultat – ai uitat de reportofon, de interviu şi de miza de-a acoperi toate detaliile pentru viitorul articol.

Articolul a surprins bine miza de personal social responsability cuprinsă în proiecte ca Lecturi Urbane, BikeWalk sau Via Sport.

Romanians often refer to themselves as a passive people, an attitude seen as a hangover from the communist years, when little could be done to protest against the government’s restrictive decisions. Twenty years have passed since the fall of communism, however, and a general hunger for doing, changing and contributing can be felt in the air. It might have taken a long time for people to start fighting for their rights, but given the rate with which social activism is developing, the tide has definitely turned. Citeşte întreg articolul pe Business Review

Laşitatea masculină

Conform unor studii făcute pe câteva femei aduse în pragul disperării, 98% dintre bărbaţi sunt niște copiii în 99% din timp. Dincolo de glumă, aș dori să vorbesc aici despre acea lașitate masculină generalizată care este de multe ori mai supărătoare decât lașitatea feminină.

Dacă o femeie este lașă prin ipocrizie (care cere cel puțin o minimă inteligență a vicleniei), un bărbat este laș prin cea mai clasică prostie. Dacă o femeie se poartă iraţional, însă își urmează o logică internă, un bărbat se poate comportă ca un idiot chiar în miezul logicii pe care o crede explicaţia ultimă a lucrurilor.

Dacă femeia este fraieră atunci când i-a scăpat ceva, un bărbat este fraier atunci când îşi imaginează că nu-i scapă nimic. Citește articolul întreg pe Pandora’s

România este un labirint

DSC07448
O excursie prin România este atât o călătorie în spațiu – ce ține de geografie, cât mai ales o călătorie în timp – ce ține de istorie. Fiecare loc ascunde straturi întregi de istorie, iar săptămâna trecută am călătorit prin mai multe istorii.

Dacă există o singură Românie pe hartă, cu siguranță există mai multe Românii în fiecare dintre noi. Mai multe Românii marcate de amintiri trecute, povești trăite și proiecții încă neîmplinite.

Săptămâna trecută – în cadrul excursiei Redescoperă România inițiată de Petrom – am descoperit mai multe Românii, pe potriva ecourilor mele interioare. De câte ori văd un loc nou, ceva se reașază în mine însumi, ceva se reconstruiește. Mă interesează mai puțin numărul locurilor vizitate, cât poveștile stârnite de o simplă priveliște. Continue reading

Redescoperă România: o parte din poveste

Aş vrea să suspend timpul la senzaţia de bine de azi noapte când mă plimbăm prin Târgu Jiu şi mă gândeam la ultimele zile. Am descoperit un parc, m-am întins pe o bancă şi-am urmărit cerul. În Bucureşti se văd mai puţine stele, însă în Târgu Jiu azi noapte şi în Pades de cu seară cerul era mult mai populat.
Aseară, unii erau la Mănăstirea Tismana, alţii luaseră drumul către Ponoare, noi (eu, Vlad, şi Andra) ne-am oprit în Pades pe înserat, am vizitat Monumentul Proclamaţiei (o mică piramidă situată la capătul unei alei străjuită de copaci) unde am citit (la lumina telefonului) fragmente din proclamaţie.
Tot ieri am văzut castrul roman Tibiscum,  am admirat – după un drum prin munţi – Cheile Corcoaia, am vizitat de dimineaţă simulatorul de zbor de la Carpatair din Timişoara.
Au fost – până acum – trei zile pline de geografie şi istorie în excursia prinromania oferită de Petrom, cu seri pline de poveşti şi nopţi pline de linişte. Acum e dimineaţă la hotelul din Târgul Jiu şi scriu fugar de pe laptopul lui Cosmin Tudoran (colegul meu de cameră) cu gândul la încă o zi în care redescoperirea României îmi este ocazie de redescoperire de sine şi prilej de amintiri şi poveşti cu ceilalţi prieteni de #prinromania.

Aş vrea să suspend timpul la senzaţia de bine de azi noapte când mă plimbam prin Târgu Jiu şi mă gândeam la ultimele zile. Am descoperit un parc, m-am întins pe o bancă şi-am urmărit cerul. În Bucureşti se văd mai puţine stele, însă în Târgu Jiu azi noapte şi în Padeş de cu seară cerul era mult mai populat.

Aseară, unii erau la Mănăstirea Tismana, alţii luaseră drumul către Ponoare, noi (eu, Vlad şi Andra) ne-am oprit în Padeş pe înserat, am vizitat Monumentul Proclamaţiei (o mică piramidă situată la capătul unei alei străjuită de copaci) unde am citit (la lumina telefonului) fragmente din proclamaţie.

Tot ieri am văzut castrul roman Tibiscum,  am admirat – după un drum prin munţi – Cheile Corcoaia, am vizitat de dimineaţă simulatorul de zbor de la Carpatair din Timişoara.

Au fost – până acum – trei zile pline de geografie şi istorie în excursia #prinromania oferită de Petrom, cu seri pline de poveşti şi nopţi pline de linişte. Acum e dimineaţă la hotelul din Târgul Jiu şi scriu fugar de pe laptopul lui Cosmin Tudoran (colegul meu de cameră) cu gândul la încă o zi în care redescoperirea României îmi este ocazie de redescoperire de sine şi prilej de amintiri şi poveşti cu ceilalţi prieteni de #prinromania.

144399554Foto: Cosmin Tudoran

Redescoperă România: Oltenia și Banat

redescopera-romania
Redescoperă România
este o idee iniţiată de Petrom şi oferită bloggerului Bobby Voicu (pasionat de călătorii şi cunoscut, printre altele, pentru blogtrip-urile organizate) și cuprinde excursii – cu bloggeri invitaţi şi câştigători de concursuri – prin regiunile istorice ale României, vizitând locuri mai mult sau mai puțin cunoscute.

Până acum gaşca #prinRomania s-a plimbat prin Moldova, prin Transilvania, iar în perioada următoare urmează etapa Oltenia şi Banat (11-15 august) și, ultimul tur (în septembrie), în Dobrogea.

Mă bucur că merg şi eu în această etapă pentru că, dincolo de compania plăcută – vezi cine mai vine – zona Olteniei şi a Banatului îmi este cea mai puțin cunoscută din țară.

În ultima vreme am cam fost pe drumuri şi – slavă Domnului! – nu mă plâng.

Dacă vrei să fii la curent cu ce vizităm, urmăreşte hashtag-ul #prinRomania, contul oficial de twitter (@LaDrumInRomania) sau pagina de Facebook a Petrom.

A merge singur la film


Aveam în adolescență un prieten specialist în singurătate (era poet și avea în mod previzibil nenumărate probleme cu femeile) pe care îl admiram totuși pentru curajul de-a merge singur la film. Era student în Brașov și-mi povestea cum văzuse filme de 5-6 ori în sala aproape goală a cinematografului Patria.

A merge la film era pentru mine o activitate socială, iar a merge singur echivala cu o înfrângere. Mi se părea curajos să înfrunți privirile celorlalți, ca și cum singurătatea ta este o imensă muscă așezată pe frunte și pe care toți ți-o remarcă. Mi se părea că cineva merge la film singur ca un ultim resort. A încercat în zadar să-și găsească un tovarăș, n-a găsit și iată-l înfrânt și singur pe rândul din spate!

Azi am vrut să-mi testez teama (anul trecut am avut curajul să mă așez la o terasă, să beau singur o bere, iar în acest week-end frica mea de înălțime s-a luptat cu telescaunul pe care l-am luat către cota 2000 în Sinaia) și frica de un ridicol închipuit. Mi-am luat inima în dinți – după câteva zile de amânări – și-am mers singur la Inception, la cinema Scala. Un cuplu în fața mea, trei tipe după mine, iar după ele încă un cuplu. După ce am luat biletul și-am ajuns pe hol, la frigiderul cu sucuri am observat încă un cuplu și tânăr singur.

Mi-a plăcut filmul – despre militarizarea subconștientului – și m-am bucurat de relaxarea de-a-l vedea singur și nebruiat de nicio prezență cunoscută. A merge singur la film a fost mai banal – în sensul bun al cuvântului – decât m-aș fi așteptat și probabil voi repeta experiența ori de câte ori nu mă potrivesc cu niciun prieten la program sau, pur și simplu, am nevoie să stau doar cu gândurile mele.

Tu ai fost vreodată singur la film? Cum te-ai simțit?