Soarele e sus pe cer. Cerul e senin. Iarba e verde. Pasarelele canta. Iisus ne iubeste, iar traficul blogurilor noastre creste mirobolant. 
Dupa emisiune, am dormit trei ore ca la noua dimineata sa fiu fresh la birou in fara unui fisier .cdr. Daca as fi si mancat ceva dimineata, ar fi fost chiar ca in timpul razboiului. Tocmai m-a sunat Andrei si m-a rugat sa pun in acest post un link catre bookblog.ro. Diseara, dupa miezul noptii, il voi suna sa-l intreb cate vizite i-am adus. 
Nu va speriati, e groaznic, zambiti!:)

A fost ca in vremurile trecute de Inviere: la Biserica la tara, asteptam neamurile sa intre in biserica si noi, verii mai tineri, ne ducem cu masinile la bar. Iar daca ar mai fi trait bunicul, intorcandu-ne exact cand se termina liturghia, i-am fi spus zambind: Da, bunicule, a fost buna predica!
Dupa cum remarca Tony, care m-a sunat exact in intervalul asta de timp in care ar fi trebuit sa fiu la Inviere, desi nu urmez traditiile, sar destul de sus in sus cand cineva se leaga de catolicismul meu. Probabil voi fi dispus candva sa scriu despre chestiunea asta si despre ce inseamna sa fiu eu insumi crescut in aceasta traditie despre care sunt totusi mandru.

In rest:
Sunt in urma cu o leapsa. Strider, n-am putut dormi din cauza asta in noaptea dinspre vineri spre sambata:)
Sunt in urma cu impresiile de la ultima intalnire cu bloggerii. Buna ideea Andreei de-a ne scoate pe toti din barloage. Data viitoare cand ne vom mai intalni in cadre din astea mai neoficiale, as vrea sa-i invitam si pe cei doi Gramo.

Am plecat mai devreme de la intalnirea cu bloggerii din motive ce tin de viitorul culturii romane, mi-a parut rau ca n-am stat de vorba mai mult cu Gogu Kaizer (i-as fi soptit la ureche cateva secrete ale universului). Din aceleasi motive ce tin ce viitorul culturii romane, s-a nimerit vineri seara sa vad inca o data 300 si, lipsit de asteptari, mi s-a parut un film bun. Mi s-a parut bun in acelasi mod cum mi se pare acceptabila o buda ecologica in momentul cand ma apuca imperios sa ma scap pe mine intr-un parc.

De mentionat (tot pentru analele viitorului culturii romane) ca sambata dimineata am plecat din Bucuresti si datorita abilitatilor soferistice ale fratelui meu, pe la amiaza intram in Moinesti pe ritmuri de hip hop.

Printre alte lucruri, am o idee in cap pe care as dori s-o dezolt saptamana viitoare cand voi redeveni acelasi blogger genial ce-l stiti cu totii. Suntem aceiasi oameni zi de zi pentru ca suntem recunoscuti ca fiind aceiasi oameni imediat dupa ce ne trezim in fiecare dimineata. Credinta in continuitatea eului nostru se bazeaza pe niste asumptii ciudate.

Pentru Alexandra: Adrian Ciubotaru e un tip pe care doar manualele viitorului il vor cunoaste.

Urez Paste fericit tuturor oriunde ati fi. Acum e soare, e senin, e cald si astept un gratar. Nu stiu inca daca va fi in propria curte, la tara sau la Slanic Moldova. E o zi ce merita a fi traita ca si cum e prima zi dintr-un nou univers.

Aceasta primavara o simt ca zambetul unei femei dupa ce abia te-ai ridicat de pe ea. E un sentiment ce are prea putina legatura cu sarbatoarea Pastelui. Daca n-ar fi existat Pastele, cu siguranta ar fi fost inventat altceva pentru a celebra nou ritm universal.
In ce ma priveste, primavara imi ofera noi impulsuri vitale ce se concretizeaza intr-o pofta de viata innoita dublata de o scadere de randament spiritual. Mereu mi s-a parut ca primavara am avut cele mai slabe idei, am scris cele mai slabe texte si-am citit cele mai putine carti (mai mult de literatura, mai putine de filozofie). In schimb, primavara am cunoscut cele mai multe femei. Probabil exista o predilectie in alinierea planetelor si are de-a face cu analogia simbolica intre primavara, natura si femeie.

Simt in ceafa aceasta minivacanta ce va urma si o adulmec cu o emotie distribuita in fiecare muschi ce-si asteapta o turatie mai relaxata. Probabil candva se va face o harta afectiva a relatiilor pe care le avem cu anotimpurile, daca au loc mai multe sinucideri vara, daca exista mai multe disfunctii erectile toamna, daca vedem mai multe filme iarna si daca donatiile cresc in volum primavara.
Si, desigur, ne-am intreba daca primavara producatorii de gresie jubileaza.
Printre altele, ca un semn, s-a rezolvat cu inca o plecare la Iasi. Bobby a venit cu o idee buna si-a avut deosebita inspiratie si amabilitate de-a ma invita la Iasi in cadrul Blogoree Romanian Tour. Sper ca de data asta planetele sa le alinieze mai bine pentru promptitudinea trezirii mele.

De Pasti ma duc acasa in Moinesti (imi sta pe limba o gluma legata de pamantul din buletin) pana marti seara. Sper ca in acest interval sa ajung si la Izvorul Muntelui.
In rest, ce faci pa, bine pa, hai pa:)