Exceptând Hangover (2009) care este o producţie slabă (nu mai ţin minte cine-i mişelul care mi-l recomande prin luna iunie), am văzut recent două filme bune pe care le împărtăşesc cu voi:
1. The Soloist (2009) (l-am văzut recomandat de Cristi Sutu)
2. Crossing Over (2009) (recomandat de AndradaZaharia)
Următorul film pe lista este Synecdoche, New York (2008) şi a fost recomandat de cristinabazavan.
Am fost leneş în vara aceasta cu filmele şi mă simt tare în urmă, voi ce îmi mai recomandaţi?
Ne-am stropit, ne-am smotocit, ne-am alergat şi ne-am udat fără dop.
Pentru a mă convinge încă o dată cât de mică şi de minunată-i lumea, adineaori am primit un mail de la o tipă pe care am stropit-0 azi în parc. Unul dintre cele mai frumoase mailuri din acest an:
Foarte tare ideea cu stropitul in parc.. Ma bucur ca v-am intalnit totusi.. caci intamplarea face sa va citesc blogul cu regularitate.. iar azi tocmai ati aruncat cu apa peste mine si prietena mea..nu stiu daca mai tineti minte.. Eram fata cu camasa rosie…
A fost un eveniment iniţiat de Corina (@zumzet pe twitter) şi făcut memorabil de noi toţi: @piticu21, @ionutbunescu, @cinnamonanna, @JustF0rFun, @zumzet, @claudiasofron, @dumitrescudan, @gabimacovei, @victordulu, @dragosgrijincu, @iulianv, @andlclb. Celorlalţi nu le ştiu coordonatele încă, daţi un semn şi vă trec pe listă.
Poze şi video: piticu.ro
Poze: Anna
şi un filmuleţ filmat de Dragoş Grijincu (facebook link):
Vă aşteptăm cu mic, cu mare, pistoale cu apă sau sticle cu dopul găurit, să ne răcorim la mijlocul unei veri toride.
Punctul de întâlnire: vineri, 21 august, intrarea in Herăstrău din piaţa Charles de Gaulle, ora 19 fix.
Înscrieţi-vă pentru a vă face leoarcă!!
[link]
Articolul care urmează conţine în principal două idei:
1. Gradul de normalitate al unei societăţi se măsoară în siguranţa şi relaxarea bicicliştilor săi.
Când bicicliştii se simt bine, când se simt în siguranţă, când se simt respectaţi în trafic putem vorbi de o societate civilizată.
Am aruncat această idee ca sondaj pe twitter, iar multe dintre răspunsurile primite mi-au spus că exagerez. Nu-i nimic, avem nevoie de anumite exagerări, iar eu pot să exagerez în continuare.
Din modul cum se comportă majoritatea faţă de un anumit grup, afli informaţii şi despre grup, şi despre majoritate. În acelaşi mod cum afli lucruri despre o comunitate măsurând gradul de acceptare a minorităţilor sexuale.
Bicicliştii se simt ok atunci când sunt respectaţi în trafic. Bicicliştii se simt ok atunci când au piste şi când au parcuri unde să se plimbe.
A avea piste de biciclete, a avea parcuri şi a avea un comportament decent în trafic, toate acestea ţin de un anumit grad de civilizaţie. Continue reading
Foto: Anna Pope
Am acest post în minte de câteva săptămâni şi iniţial trebuia să fie o continuare a fanteziilor erotice din blogosferă. M-am răzgândit totuşi, acum sunt mai bătrân – mi-a trecut timpul fanteziilor – şi a mă limita la femeile de pe twitter nu este o idee chiar bună.
De două luni – mijlocul lunii iunie – trăiesc un entuziasm social nebunesc în ce priveşte lumea de pe twitter încât am nevoie să mă gândesc mai bine ce se întâmplă. Ieşirile şi prilejurile de socializare cu oamenii de pe twitter au fost atât de dese şi intempestive încât mi-am adus aminte de entuziasmul trăit cu bloggerii acum 2-3 ani (când ieşeam la Motoare aproape zilnic). Continue reading
Foto: Anna Pope
Nu eram sigur, însă până la urmă am ajuns sâmbătă la Sirnaville. Am plecat după-amiază doua maşini pline cu “oameni de pe twitter” (într-un articol viitor voi explica de ce accentuez sintagma) şi ne-am întors duminică dimineaţă când soarele se pregătea să răsară.
Un festival la intersecţia dintre un bâlci de ţară, o seara liniştită în Vamă şi o plimbare la Street Delivery.
Bere, mici, concerte, acrobaţii aviatice, bungee jumping, dansuri pe iarba, filme în aer liber (o mulţime de scurt metraje de-ale lui Cristian Nemescu), volei şi fotbal în aerul liber de la două noaptea. Dansuri la trei noaptea, discuţii şi agaţamente (fetele au agăţat!). Ce mai, trecerea timpului transformată în pe-trecere!
Totul s-a întâmplat alături de Elena, Anna, Pandutzu, Lucian, Roxana, David, Gabriela, Mihai cu prietena lui, un cuplu de la iconcert.ro, Iulian şi sporadic alături zgubi (voluntară la Limonada lui Iulian din cadrul Paşi către Viaţă).
M-am mai întâlnit cu Cristi Neagoe, cu Ana – PR la Cărtureşti, Raluca – pe care o cunoscusem în Deltă la Plant Your Brand.
Un festival mişto, o poveste frumoasă creată-n câmp. Pe un aerodrom, la marginea unui sat oarecare.
1.Însoţit de o domnişoară, vorba Chinezului, am mers joi pentru prima dată la Open Coffee, un eveniment Cristian Manafu unde s-a lansat instrumentul 1000eu.ro – soluţie balaur.ro – un site unde poţi căuta joburi de peste 1000 euro. Lansarea propriu-zisă a fost prilej de networking bun şi de discuţii savuroase pe marginea online-ului şi antreprenoriatului.
Am notat:
– de la Costin – că este nevoie de un business plan (eu trebuie să-mi fac unul pentru tweetika.com)
– de la Chinezu – după sfaturile şi recomandările prietenilor şi greilor din industrie, la final tu eşti singur cu visul, proiectul şi afacerea ta.
– de la Andrei – ai o idee? pune-o în aplicare şi nu te mai plânge!
Am mai reţinut că trebuie să ştii/să comunici din start dacă vrei să scoţi bani sau vrei să te joci.
Un articol bun după întălnire a scris Bogdan Olteanu: Online-ul sub asediu
2. Invitat de Nicoleta Gavrilă, am ajuns la conferinţa de presă de la Cărtureşti care a anunţat ediţia de anul acesta a festivalului de teatru Ideo Ideis.
Este o iniţiativă a unor tineri de toată isprava care au creat acum patru ani un festival de teatru într-un oraş fără sală de teatru. L-au convins pe Marcel Iureş să-i gireze, s-au împrietenit cu Cătălin Ştefănescu şi cu Marius Manole, iar mai nou au primit un mesaj de susţinere chiar din partea lui Jeremy Irons (video). [link]
Nu promit, însă am să fac tot posibilul să ajung săptămâna viitoare la festival, în Alexandria, .
3. Sirnaville Arts & Crafts Festival [twitter] se desfăşoară între 14-16 august în localitatea Sirna, pe Aerodromul Aerofox. Un eveniment cu un program ameţitor de tentant unde Iulian va fi prezent cu limonadă în cadrul proiectului Paşi către Viaţă.
4. De asemenea, Tara nu stă şi în curând va reveni cu o nouă ediţie SoupNights. Nu ştiu cum sunteţi voi, însă eu am poftă de o nouă poveste!
Acasă este locul unde ne simţim bine, ne simţim în siguranţă, iar universul are aparenţa unui tot coerent.
În acelaşi timp, acasă este locul de unde toţi visăm să plecăm. Acasă este punctul unde lipsa de provocări îşi atinge apogeul.
Acasă este sistemul pe care ceilalţi ni l-au impus.
Nu vreau să mă simt acasă în lumea pe care cei dinaintea mea au construit-o după visele şi temerilor lor. Vreau să mă simt acasă în lumea pe care eu o construiesc.
Nu m-am simţit niciodată confortabil cu ceea ce mi s-a oferit de-a gata.
Acasă este locul de unde toţi plecăm pentru a ne întoarce îmbogăţiţi la casa construită în interiorul nostru.
De ce prinţul pleacă de la castelul părinţilor săi când are totul la picioarele sale? O împărăţie, un tron, un aranjament matrimonial.
De ce atunci când ne simţim prea bine într-un loc, ne ridicăm şi plecăm mai departe?
Pentru că toţi căutăm povestea, iar povestea nu este acasă. Povestea trebuie creată prin multe provocări, multe bătălii şi multe iubiri. Povestea vieţii noastre nu ne-o oferă nimeni. Ea trebuie apucată cu mâna, trebuie câştigată şi clamată, trebuie trăită nemijlocit. Altfel, vom ajunge să fim simple note de subsol la poveştile celorlalţi.
Eu am plecat de acasă pentru că eul meu are nevoie de o poveste pe măsura orgoliului şi a curiozităţii mele. Pentru că obosesc mult mai repede atunci când stau. Pentru că am nevoie de mult-mult spaţiu ca să-mi desfăşor aripile.
Tu de ce-ai plecat de acasă?
Vineri seară am ieşit cu Andrei şi JustF0rFun (Claudiu) (am ajuns să pun numele real în paranteză) la o plimbare cu bicicleta. Ne-am văzut la 22:00 în Parcul Izvor şi ne-am făcut traseu până-n Herăstrău. Unde ni s-a făcut foame şi-am mers să mâncăm un sandwich lângă Agronomie, unde ni s-a făcut sete şi-am revenit în parc, la Baraka, unde era petrecere şi muzică bună. Unde ni s-a făcut şi mai sete şi-am mers în Dorobanţi după bere şi-am revenit la pista de skateboard de lângă Baraka.
Unde am rămas până pe la două şi jumătate când ne-am îndreptat către Universitate pentru evenimentul organizat de George Hari Popescu. S-au adunat vreo 24 de biciclişti şi ne-am plimbat prin Herăstrău până la Casa Presei.
Am cunoscut-o pe Mirela, fata care a ieşit dintr-un taxi clătinându-se cu cocktailul în mână, confesându-se că şi-ar fi dorit să aibe şi ea o bicicletă să se plimbe cu noi.
Am cunoscut-o pe Ana, pe prietena ei Dana [two girls cool enough] şi razant pe blueanka.
La întoarcere mi-am îndeplinit visul de-a merge de banda a doua pe Bulevardul Magheru cu bicicleta la cinci dimineaţa.
Ne-am oprit pe Smârdan la un ceai, limonadă, bere. Am cunoscut câţiva oameni mişto şi am creat câteva amintiri frumoase.
Am ajuns la 7 a.m. acasă şi-am visat că eram în Piatra Neamţ, s-a detonat o bombo cu hidrogen, iar eu am supravieţuit.
[Notez visele pentru că trăiesc cu speranţa ca în viitor să descopăr un model euristic care-mi va permite explicarea lor în totalitate]
